13,607 matches
-
în care se citea mai mult surprindere decât resentimente. Tovarășii săi, însă, se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine în mod clar agresivă. Milone, pe care el nu-l cunoștea, se apropie și, cu mâinile în șolduri, îi vorbi pe un ton dur: — Ei, romanule, vezi de te calmează, ai priceput? Dacă nu vrei să sărbătorești cu noi, ia-ți tălpășița și du-te înapoi la generalul tău. — Generalul meu? replică Sebastianus, susținându-i privirea. Flavius Etius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea pieptul larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
accesul de stupidă demență pentru femeia mare, cu părul 1 Lancinant - sfâșietor. roș, cu ochii mici și verzi, cu nasul turtit și cărnos, cu buzele strivite, arse, cu brațele groase și dure, eșantioane ale întregii ei ființe, cu talia și șoldurile asortate în formă de liră, femeia-fe-melă și nimic altceva, femeia cu maximum de iritabilitate protoplasmatică. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să se dezbrace de la ușă, crispată, rea, fără nici un cuvânt, și, peste treizeci de secunde, dădea replica, întregită, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
eu am rămas pironit locului), „rudele directe“ și-au început într-adevăr exodul, înghesuindu-se câte șase sau șapte persoane într-o limuzină, în cel mai bun caz, câte trei-patru. Numărul ocupanților depindea, bănuiesc, de vârstă, rang, și de lățimea șoldurilor primului intrat. Deodată, la sugestia unuia dintre transportați - sugestie marcat înțepată - m-am pomenit staționând la marginea trotuarului, la gura baldachinului, ajutând oamenii să se urce în mașini. Cum de-am fost tocmai eu ales să îndeplinesc această misiune merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atunci, doamna de onoare și-a întors privirea, cu un amestec de curiozitate și dezaprobare, spre celălalt vecin de banchetă care, de parcă s-ar fi străduit inconștient să mă înveselească, ocupa mult mai mult spațiu decât îi era necesar. Între șoldul lui drept și rezemătoarea de braț rămăseseră câțiva centimetri. De bună seamă, doamna de onoare observase acest lucru, dar, cu tot oțelul din vocea ei, nu avea curajul să se adreseze acestui formidabil personaj micuț. S-a întors iar spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici” cu țiganca de gât În timp ce cu mâna rămasă libera, pe sub fustă Îi cerceta șoldurile.Se desprinse din brațele fetei, șuerând printre dinți. „Aveți la dispoziție o jumătate de oră... Cobor jos la cârciumă să beau un șpriț, iar când mă Întorc să fiți gata. Abea aștept să te Îmbrățișez, frumoaso...!” Rămași singuri, țiganca Începu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul mic, micșorat de tensiune, cu dinții Încleștați, Încă se uita la geanta de lac călătorind, prăduită, pe șoldul femeii, descoperind că este iritat de ea. De faptul că nu simțea nimic. Ce idioată! Umbla cu țeasta plină de un mucegai de prostie. Zero instincte, nici un fel de simț al New Yorkului. În timp ce bărbatul se Întorcea cu spatele la ea, lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Vesel, oarecum necopt Încă, Horricker era probabil lăsat de la natură cu intenția ștrengăriei. (La ce bun toți mușchii ăia? Sănătate? Nu banditism?) „Și cum se Îmbracă!“ zicea Angela cu Încîntare seducătoare, de actriță de comedie. Cu picioare lungi de California, șolduri mici, păr lung, ondulat, cu o buclă adorabilă la spate, era un dandy mod1. Extrem de critic la adresa Îmbrăcămintei altora. Până și Angela trebuia să se supună la inspecții de West Point. O dată, când considerase că nu e Îmbrăcată cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
satiră asupra lucrului-În-sine. Mae West Îl avea. Senatorul Dirksen Îl avea. Puteai surprinde sclipiri de stranie răzbunare a minții Împotriva lucrului-În-sine la Angela. Se punea picior peste picior pe un scaun prea fragil să găzduiască asemenea coapse, prea drept pentru șoldurile ei. Deschidea geanta după o țigară, iar Sammler Îi oferea un foc. Ea Îi iubea bunele maniere. Fumul Îi ieșea pe nări și ea Îl privea, când era În formă, veselă cu o notă de viclenie. Fecioara cea frumoasă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui, cântărind două serii de probleme (cel puțin) cu ochi ce priveau În direcții diferite, cu un junghi strâns Între coastă și șold care-l făcea să ridice un picior pentru o alinare ce n-o căpăta, avea un ușor aer de dojană, la fel ca și expresia receptivității. Lingurița zilnică de drojdie nutritivă, un produs primar din zaharuri naturale, dizolvată și agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi procesul cu compania de asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să poată trăi frumos din venit. Milioane de doamne corupte, vedea Sammler, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că se cunosc. Dar ceva în limbajul corpului Shebei - o anumită dinamică a gesturilor ei - îmi arăta că erau deja destul de familiare una cu alta. Mergeau destul de apropiate, atât de aproape că geanta de pânză supraâncărcată a lui Sue lovea șoldul subțire al Shebei. Sheba nu părea să simtă. Râdea de ceva spus de Sue, aruncându-și capul spre spate, așa încât îi vedeam gâtul lung și alb și cele două găurele întunecate ale nărilor. Și Sue râdea. E o femeie masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Bangs. Mi se părea incredibil că Sheba îl băga în seamă pe așa un cretin, ignorându-mă pe mine. Iar tu, ce părere ai de cămașa mea? zise Bangs. S-a dat un pic în spate și, cu mâinile în șolduri, a făcut câțiva pași pe lângă noi, rotindu-se ca un manechin. Era un gest zburdalnic pe care bărbații de felul lui - în mod fundamental lipsiți de talent actoricesc - ar trebui sfătuiți să nu-l facă niciodată. Cămașa pentru care tânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o văd. Și apoi, după ce am dat colțul, am văzut micul grup conflictual la capătul coridorului. Picioarele Shebei stăteau bine înfipte în pământ în poziția 2 și 10, ca și cum s-ar fi pregătit să facă un plié. Avea mâinile în șolduri. Arăta ca imaginea furiei din cărțile de tarot. Cei doi băieți, versați în ceea ce privește scenele profesor-elev, stăteau într-o rână lângă perete, cu mâinile băgate adânc în buzunare. Având în vedere că deja eram în întârziere la întâlnirea cu Pabblem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de felul ăsta. Știi, cum ți se să mai bei un pahar în plu câteodată, chiar dacă știi că o să te trezești cu o mahmureală îngrozitoare? Sau cum mai iei o bucățică de gogoașă, deși știi că o să se depună pe șolduri? Ei bine, e ceva de genul ăsta, Barbara. Tot spui: Nu, nu, nu - până când ajungi să spui: Oh, la naiba. Da.“ Connolly îi tot șoptea ceva în ureche atunci, primă dată, în spatele cuptorului. Era ceva urgent ce mormăia el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu imprimeu din imagini de la curse de mașini Grand Prix. Pe peretele din fața patului, era un poster foarte mare, aproape în mărime naturală al unei actrițe americane pe care Sheba o recunoștea, dar nu-i știa numele. Actrița stătea cu șoldurile împinse în față și cu buzele ușor întredeschise. Sheba s-a simțit pe loc demodată și bătrână, spune ea. Pentru că nu voia ca Connolly să-i vadă expresia, și-a întors ochii de la poster, dar, chiar în timp ce făcea asta, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ăla de băiat. — Sheba, am murmurat, apucând-o de mâneca hainei. — Te rog, a țipat ea și s-a îndepărtat așa de brusc că mi-am pierdut echilibrul și am căzut de pe scaun, reușind să mă lovesc în cădere cu șoldul de marginea roții ei de olărit. Din cușcă se auzea un zgomot ciudat, ca un deget care trecea peste o suprafață de sticlă. Portia se trezise. — Doamne, Barbara, ești bine? Sheba se uita în jos la mine cu o combinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ciudat, ca un deget care trecea peste o suprafață de sticlă. Portia se trezise. — Doamne, Barbara, ești bine? Sheba se uita în jos la mine cu o combinație drăguță de nerăbdare și îngrijorare. M-am așezat un moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un colț, cu blana ridicată și cu ghearele scoase. — Șșșt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de sticlă. Portia se trezise. — Doamne, Barbara, ești bine? Sheba se uita în jos la mine cu o combinație drăguță de nerăbdare și îngrijorare. M-am așezat un moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un colț, cu blana ridicată și cu ghearele scoase. — Șșșt, nu e nimic, am șoptit printre bare. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sticlă. Portia se trezise. — Doamne, Barbara, ești bine? Sheba se uita în jos la mine cu o combinație drăguță de nerăbdare și îngrijorare. M-am așezat un moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un colț, cu blana ridicată și cu ghearele scoase. — Șșșt, nu e nimic, am șoptit printre bare. — Îmi pare rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care are nevoie la toaletă. Am dat din cap și am scos cheile de la mașină. — Deci, a zis ea, ai grijă de tine. M-a bătut pe spate când m-am aplecat să deschid mașina. — Of, am zis, masându-mi șoldul. Probabil o să am ditamai vânătaia mâine dimineață... Dar când m-am întors, ea era deja plecată - aproape alergând pe stradă în jos, să-și prindă iubitul înainte ca el să se răzgândească. Treisprezece În următoarele două săptămâni m-am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]