1,948 matches
-
toți"! - ... Erau mulți de tot felul! Unii redați căminului, otrăveau acolo ca niște toxine!. . . Alții de pripas!. Cei casnici s-au încorporat cu încetul... dar ceilalți? Cei vagabonzi?... Dintre ei va fi fost și paznicul meu de noapte, cu ochi șterși, plini de vedenii mistice și cu buze albe, care sărutau poala rochiei. . . Unde vor fi acum'?. S-au orînduit?. S-au vindecat?. Au murit unii de turbarea foamei?. . . - Cei care au scăpat de hingherii de la Obreja sau de la Morgă trebuie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui burate își descopereau cu mirare făptura trupească. Jocul transparențelor îi arăta lui Mini ea pe niște proiecții când mai apropiate, când mai șterse. Privind în jur ea gândi ceea ce desigur aceia doi simțeau: că e cea mai frumoasă noapte de pe lume! Dincolo de grădini, orașul începea să se deslușească la lumina nopței, de pe care pâcla se desprindea în fășii leneșe. Mini ajunse în prag
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în trupul de ocean, îmi scriu povestea cu degetele înmuiate în aripa umedă a timpului... Și când nu-mi ești aproape, sunt floare de piatră născută în creștetul munților. Am rădăcinile adânc înfipte în seva amintirilor... Am obrazul grunzos, galben, șters. În mine, noaptea, se ridică un zid rece din pietre ascuțite, pe care ai putea urca asemenea unei ființe neterminate, născută din șubrezimea unor vise uitate la margine de hotar neatins... -Încearcă să ajungi pe zidul din mine, în inima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un colț șifonat de batistă. Se spunea că a fost cândva cea mai frumoasă fată din sat și s-a căsătorit cu un om tare învățat. Activist de partid, venit de nicăieri, omul era o figură sinistră în lumea noastră. Șters, rotofei, cu chelie și mereu la patru ace, colinda satul cu fel de fel de motive fără de motiv... Tulburase liniștea părinților pentru că umbla vorba că ar intra prin casele oamenilor, pe când aceștia erau la muncile câmpului și călca în picioare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
viață pofticioasă, cu incisivi pregătiți, gata să muște ca dintr-un măr biblic al păcatului”. Gândurile de pe șine s-au regăsit pentru un moment și au visat un vis cutremurător...A durat douătrei secunde, cât durează visele visate de mulțimile șterse, comune...Dar era unic pentru că era visul lor...Și pentru că s-au împrietenit, în spațiul subconștientului, s-au sprijinit unul de altul, așezându-se cât mai comod pe șina metalică, lucioasă, întrebându-se unul pe altul dacă-i este bine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii mei ce se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul iubirii nu-mi mai pare a fi falsul monotoniei pe care mi-l cerșisem pentru tot restul vieții. Atenția răspândită prin superficialitate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Prin trupul de nopți, sunt O Fărâmă de SOARE. M-A PĂRĂSIT IUBIREA M-a părăsit iubirea când o trăiam ca pe un vers, Și-n zile eu treceam prin ploaia planetară, Îți sărutam în chip, un strop de rouă șters, Și aștaptam să te iubesc ca prima oară. M-a părăsit iubirea, și-n blestem chemam O noapte siderală de cuvinte, Să mă nuntească ca pe-un zeu de ani Purtând în plete păsări de veșminte. M-a părăsit iubirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Această visătoare sete de nebună... M-a părăsit iubirea și n-am să mai trăiesc Prin cimitire oarbe de cuvinte Cu timpul meu din roua de profeți Ce-l mai sărut pe nopțile de albe infite... GENIUL UNUI TIMP PREA ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă fără zgomot Și camera ca un tablou de dor Cu lungi ispite tălmăcind o toamnă Și mâlurile prea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așa îi spuneau și ceilalți. Nu știi încă de ce-ți povestesc toate chestiile astea, dar dacă ai puțintică răbdare o să vezi unde bat, pentru că în seara asta mi-am adus aminte de lucruri și întîmplări pe care le credeam șterse din memoria mea. Când mă chinuiam să traversez nămeții ăia, ți-am povestit de Valeria, de care a trebuit să mă despart o dată ce am acceptat să plec cu băieții pe munte. Mi se rupea inima să o abandonez, în căminul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai încolo, cam la vreun kilometru. Aflat la volanul mașinii, poti lesne trece pe langă golul căscat în gardul viu ce străjuiește marginile șoselei fără să observi micuțul indicator din lemn prins de un stâlp, cu litere vopsite de mână, șterse și decolorate, litere ce compun numele „Ludlow“, și - în consecință - să nuți dai seama că el arată drumul spre o locuință umană. O movilita și un pâlc de fagi maschează, dinspre drum, vila și dependințele ei. Nu este una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cam înfometase în ultima vreme, exagerase cu postul, simțise nevoia să se curețe puțin de gândurile negre, de îndoiala care-l chinuia, și, de ce nu, chiar de povara misiunii cu care-l însărcinase Contesa. Individul ăsta scârbos... rewind: omul ăsta șters, care, absolut din întâmplare, îi salvase viața împingându-l din fața unui tramvai, individul... omul ăsta urma să fie marele proiect al Contesei, și el nu avea încă puterea să se desprindă din mrejele ei, încă nu putea spune nu, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la Liceul „Matei Corvin”. Nu cred că vă mai aduceți aminte de mine. Ingratitudinea elevilor e un lucru cu care m-am resemnat de mult. Ingratitudinea și uitarea. Precum spunea și marele nostru poet național Mihai Eminescu, uitarea... (continuarea era ștearsă). Îmi aduc aminte de dumneavoastră ca de un elev mediocru, care nu s-a remarcat niciodată prin nimic. Dacă aș fi știut că asta înseamnă modestie! Noi, profesorii, greșim uneori în felul în care îi etichetăm pe elevi. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu știa românește. Domnul Smith știa numai că trebuie cu orice preț să smulgă o mărturisire, pe care colegii lui vor ști să o analizeze cum trebuie. Cazul pentru care venise părea mult mai complex. Dacă de fapt acest individ șters - un perfect posibil agent secret - era în cârdășie cu halterofilul? Domnul Smith nu era un ageamiu, avea și el pistele lui! Domnul Smith își puse ochelarii de soare și își aprinse un trabuc, suflându-i lui Horațiu fumul în nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
monumentul lui Cuza, ținuse un discurs În piața publică. Apoi totul se amesteca de-a valma. O bucată din pelicula memoriei se developase de la sine putere sau, mai bine zis, fusese afectată de consumul de alcool... Urmau niște scene destul de șterse, În care defilau un fel de umbre Îmbrăcate În rochii și costume și În care apăreau doi cai albi, o brișcă, o mulțime de coroane, un acordeon și o vioară. Era posibil ca, la Întoarcerea acasă, Noimann să fi năimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cotletele de vită de azi, cum voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit într-o parte, pleoștit peste obraz. Trecându-și degetele peste balustradă și peste spătarele sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Albușului în hialin: Sărutul plin. Om uitător, ireversibil, Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil? Precum atunci, și azi - întocma: Mărunte lumi păstrează dogma. Să vezi, la bolți, pe Sfântul Duh Veghind vii ape fără stuh, Acest ou-simbol ți-l aduc, Om șters, uituc. Nu oul roșu. Om fără saț și om nerod, Un ou cu plod Îți vreau, plocon, acum de Paște; Îl urcă-n soare și cunoaște! * Și mai ales te înfioară De acel galben icusar, Ceasornic fără minutar, Ce singur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din tulumbe-vine sparte; Sună gros a nas de iepe Limba-i ia cui le pricepe. Sună lung a cornuri ude Dă prin osul cui aude Osul de la lingurea Unde-ncearcă boala rea. Și alt vis, mai stins, te fură Pată ștearsă, pată sură Ca o față fără sânge Tristă, inima de-ți strânge. - Noaptea stinsă-i fața ei Și pe ea, luceferei, Cafenii sânt negii trei, Trei sori morți din altă lume, Cu păr, raze de cărbune, Hăt în fund la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de adus în completarea tabloului cenușiu al unei vieți de studios, mai fericit ca Riemann dar tot așa de sărac în evenimente exterioare. Să așezăm totuși, aici, amintirea noastră dintr-o călătorie de acum 22 de ani, despre un bonom: șters și abstract ca o cifră, ușor de confundat cu oricare din filistinii micului târg universitar; putând fi văzut în fiecare dimineață pe strada principală, întorcîndu-se pe bicicletă din piață, cu coșnița prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă, reântâlnit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vădită îi estompa mirifica tărie până într-atât încât eu însumi, din care făcea parte, îi uitam uneori realitatea așa cum, orbit de lumina amiezii, uiți soarele sau nu-l privești ca să nu-ți ardă ochii. Existența ei zilnică, retrasă și ștearsă, trecea neobservată. Atentă la cele mai ușoare vibrații din afară, ea le răspundea numai cu fibrele miracolului nevăzut care mai doarme încă în fiecare dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se ducea să depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]