1,715 matches
-
sângelui din trup nu e dureroasă, după cum ne asigură medicii hematologi, după cum depun mărturie sinucigașii care își ratează acțiunea. Dimpotrivă, e vorba de o plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne, în inimă, în creier. Sângele e șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care a inventat civilizația capabilă să se dezvolte pe tăișul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dușmanul nu sporește. O! cine ar putea să descrie entuziasmul fără seamăn ce mișca acea sumedenie de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști impunătoare, oamenii poliției rămaseră încremeniți. Unde ar fi îndrăznit ei să ne atace sau măcar să ne zică un cuvânt, căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câștigasem, deci, pintenii și lumea acum ținea socoteală de mine. Trei ani am stat la tribunal, și iată că, în acest interval, ideea Unirei care mult amar de vreme zăcusă înăbușită în inimile românilor, a izbucnit deodată cu puterea unui șuvoi care răstoarnă orice stavili. Nu voi intra în amănuntele luptei pe viață și pe moarte ce s-a dat pentru realizarea Unirei, căci acea epocă glorioasă, eroică, unică în istoria neamului nostru, am descris-o altădată într-un articol publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
supliment pentru a rectifica necrologul de dimineață și a anunța cu entuziasm acest extraordinar tour de force 176 a lui Doxachi Hurmuzachi de a fi putut înota șase ceasuri fără întrerupere și de a fi trecut de două ori cumplitul șuvoi albastru, care a fost totdeauna spaima înotătorilor. La orele 7 sara, când dânsul se prezenta la cazino pentru a prânzi, sutele de oaspeți ce erau acolo se sculară în picioare, și-l primiră cu aplauze și urale zgomotoase. Bietul om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca atunci când își lua un anume cupon de material, să ia ceva mai mult, pentru a ne face și nouă anumite piese. Am stat ceva timp pe băncuța din fața porții, după care m-am ridicat s-adun pietricele aduse de șuvoaiele de apă ce umpluseră șanțurile. Gigi a venit discret pe la spatele meu și în nota ei obișnuită m-a îmbrâncit în șanț. Doar atât am auzit: „Urâto, ți-ai luat rochiță nouă?”. Am ieșit din șanț ajutată tot de ea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent și solicitant încât mi-a făcut impresia că cineva bate disperat și ultimativ exact ca în poezia halucinantă a enigmaticului autor american: "E vreun trecător gândit-am Și-a bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Doamna moașă, întreruptă brusc din starea de acalmie hipnotico-purificatoare, plutind pe valurile adormitoare ale muzicii ecleziastice greco-bizantine, n-a înțeles nimic din cele spuse de mine, privindu-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce dorești tu, măi copile? Ce vrei? M-am concentrat adunându-mi toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
general al partidului a chemat, în cuvinte emoționante toate energiile ce se desfășoară astăzi pe ogorul literaturii noastre, la o mare operă, esențială: la degrevarea energiilor de tot ceea ce le poate devia, împuțina, împotmoli, spre a se îndrepta într-un șuvoi unic - trăsătura definitoare a marilor epoci creatoare - spre un singur țel, definit în cuvinte memorabile.“ (Contemporanul, 2 iunie 1972) „Ceea ce înseamnă președintele Nicolae Ceaușescu pentru noul destin și noua conștiință de sine a poporului român, istoria o vede tot mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
că fetele făceau de serviciu la cantină o zi întreagă pentru că erau fete, asistând la prepararea sarmalelor din verze murate printre care pluteau șobolani morți, descăpăcind zeci de borcane de mazăre cu ajutorul unei monede, tocând saci întregi de ceapă printre șuvoaie de lacrimi, curățând încă și mai mulți cartofi, spălând vase într-o apă gata jegoasă, debarasând, spălând pe jos și nemâncând nimic toată ziua de greață și de efort, pentru a rămâne apoi săptămâni întregi cu mirosul de cantină în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i mereu muncitorul, Stăpân pe destin e poporul. Trăiască, Trăiască Republica noastră În marș de năvalnic șuvoi, Revărsat. Muncitori și țărani, Cărturari și ostași Zidim România republicii noi! În «entuziasmul general», serbările s-au încheiat cu o telegramă de felicitare și de mulțumire din partea sătenilor către mult iubitul și stimatul conducător de partid și de stat Gheorghi-Dej
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui și își făcea meseria. El se lăsase pe spate, pe tejghea, și capul începuse să-i vuiască, de parcă s-ar fi culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
adolescentă și s-a îndrăgostit de ea pentru totdeauna. Câți ani or fi trecut de atunci? Iar le-a pierdut șirul. Un scurt popas pe o bancă aflată pe marginea interioară a trotuarului l-a ajutat să se odihnească, privind șuvoiul de lume ieșită la plimbare sau după treburi, care se scurgea în ambele sensuri. Culoarea purpurie apărută pe cer înspre apus îi amintește lui Dumitru Dascălu că soarele se pregătește să-și încheie celestul drum și că în curând umbrele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Valentin de acasă. Din experiența ei putea spune cu toată certitudinea că iubirea nu poate fi păcălită niciodată oricât de mult ai vrea, ea vine așa cum este. Iubirea trebuie să fie ca o șampanie de calitate, să curgă într-un șuvoi puternic și continuu. Dar ea încă n-o găsise. F. O nouă decepție În acea noapte devastată de fulgere și tunete, unul dintre ei trăise o adevărată dragoste, iar celălalt nu. Este foarte important să fim atenți să nu intrăm
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Hai, intră în baie... "Ca un cal!", îmi zic în gînd, mirîndu-mă de tonul aspru al Liviei. Da, are dreptate, umblu toată ziua, dar nu de asta sînt obosit. Bag capul în chiuvetă și dau drumul robinetului de apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe față, aranjîndu-mi părul încă jilav cu pieptenele Liviei. Gata, iubito! strig, ieșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să prind un loc pe scară. Nu toți au șefi ca al tău, să lase condica de prezență să stea la intrarea în secție toată ziua... Petre și Cezara se așază pe marginea trotuarului, taman bine unde oprește următorul autobuz. Șuvoiul de oameni i-a prins și i-a împins pe scară. În autobuzul gol au găsit și locuri. Cezara s-a așezat la fereastră și-mi face semn cu mîna. Eu strîng din umeri, dîndu-i de înțeles că mai aștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și mie! Orgoliul ei e rănit acum, dar ce dulci și tămăduitoare vor suna vorbele mele deseară chiar și Doamna Ana a remarcat că-s un mare trombonist, "e drept, încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
studiului. Elicopterul aterizează într-un vârtej de ierburi zburătoare, în timp ce spectatorii îngrămădiți unii în alții stau cu ochii închiși din cauza prafului și cu pletele fluturând în vântul produs de elice. Elicea se oprește, ușa elicopterului se deschide și apare un șuvoi de soldați înarmați până în dinți care se aliniază în fugă în fața elicopterului. Am un sentiment de disconfort puternic la văzutul atâtor arme gata de atac; Carlos, în schimb, începe să se agite, aleargă de jur împrejur, își dă jos tricoul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ta străveche mărturiile eroilor tăi și urmele realizărilor lor, care i-au făcut mai puternici și vestiți la vremea lor. Am sosit pentru a da viață pietrelor și cărămizilor tale, pentru a umple ulcioarele crăpate de timp cu un nou șuvoi de viață și pentru a ne convinge că tot ceea ce am citit despre tine, în Cartea Sfântă, este o realitate și nu o poveste. Bună dimineața, Hațor, bună dimineața! Arheologii români au venit la tine. Scoală-te și începe să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
tine și mama ca să mâncați atunci când am să cresc” - a răspuns copilul, după care s-a întors la munca sa. Cuvintele i-au lovit în suflet pe cei doi părinți încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă șuvoi pe obrajii lor. Atunci au înțeles ce au de făcut. În acea seară, tatăl băiețelului l-a luat de mână pe bunicul și l-a condus la masa familiei. De atunci bătrânul a mâncat de fiecare dată la masa familiei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Când lasă muntele și-alege valea... O, Filadelfie, nespus de dragă, Ce mult aș vrea să fii mereu întreagă, Și tot crescând în numărul de frați Și-n vrednicia voastră de-mpărați! Am suferit atâta pentru voi, În al împotrivirilor șuvoi, Și-apoi plecând cu răni adânci în suflet, Urc drumul crucii, sângerând în cuget... Îți urmăresc destinul de departe Și nu te văd fugind de căi deșarte, Nu-ți văd crescând vlăstarii către soare, Și inima mi-e tristă și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din calea șuvoiului de păsări ce năvălește în ogradă. După ce trec găinile apar și cocoșii, pășind tacticos în urma lor, parcă mândri de serviciul prestat în timpul nopții când au vestit cu cucuriguri sonore trecerea orelor din timpul nopții. Emilia își amintește de spusele bunicului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
postavul. Nevastă-sa, Marița, nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l întrecea și ca statură și ca minte, așa că Ghiță nici nu încerca să o contrazică în discuțiile ce le purtau. Rareori scos
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mirându-se că nu-i vede. Maricica nu mai așteaptă, îl prinde de mânuță, îi dă cu îndemânare jos pantalonașii și-i trage pe fundul gol câteva vărguțe, neluând în seamă nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că, deși două treimi din cascade se află în teritoriul argentinian, vederea cea mai atrăgătoare și mai impresionantă e din partea braziliană! Cea mai spectaculoasă priveliște este așa-numita "Garganta do Diablo" Gîtlejul diavolului unde se adună 14 cascade ale căror șuvoaie se prăbușesc de la o înălțime de 90 de metri, creionând în aer un curcubeu minunat. Râul Iguazu (cu o lungime totală de 750 de kilometri și care în perioada ploilor face să explodeze prin cele 275 de cataracte 140 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ține de prin martie până prin august, furtuni și potopuri "biblice", un asemenea "temporal" prilejuindu-mi rime "diplomatice": UF! Plouă la Montevideo în rafale insipid și pe Rambla din Buceo am o jale de-apatrid! Plouă-n Rio de la Plata, curg șuvoaiele anost și mă tem că m-or da gata pieton făr-de-adăpost, nici gondolă, nici canoe, nici galoși și nici umbrelă, blestemând ca tata Noe ploaia sură și rebelă! Și îmi vine să-mi fac seama sau să-mi cer urgent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]