3,030 matches
-
doit être augmenté à travers l'acte créateur. Pourtant, le terme " mister " (" mystère ") est rarement évoqué en tânt que țel dans leș poèmes.1546 Le moț qui, par son sémantisme, suggère dans leș poèmes l'idée de " mystère " est " taină " : Țărâna e plină de zumzetul tainelor [...]. (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) La terre est pleine du bourdonnement des mystères [...]. (Du ciel parvint un chant de cygne) (Miclău, 1978 : 277) La terre est pleine du zon
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sémantiques créent des difficultés de traduction. Champ sémantique de la terre Le champ sémantique de la terre comprend en roumain des termes différents, en fonction du degré de granularité de la terre. Sur une échelle croissante on aurait, en roumain, " pulberea " (" la poussière "), " țărâna "/" târna " (" la terre fine, labourée "), " pământul " (" la terre "). Dans leș traductions en français on rencontre souvent le nom générique " la terre " pour désigner ces trois termes : " pulberea pământului " " la poussière de la terre " (Lacrimile/Leș larmes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 65) ; " în pulbere
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nom générique " la terre " pour désigner ces trois termes : " pulberea pământului " " la poussière de la terre " (Lacrimile/Leș larmes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 65) ; " în pulbere " " dans la poussière " (Ioan se sfâșie în pustie/Jean se lamente dans le désert) (Stolojan, 1992 : 77) ; " țărâna de pe călcâie mi-o scutur " " je racle mes souliers terreux " (Fiica pământului joacă/La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) ; " târna " " la terre " (La cumpăna apelor/Au partage des eaux) (Miclău, 1978 : 391) ; " țărâna " " la terre " (Legendă/Légende) (Drăgănescu-Vericeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le désert) (Stolojan, 1992 : 77) ; " țărâna de pe călcâie mi-o scutur " " je racle mes souliers terreux " (Fiica pământului joacă/La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) ; " târna " " la terre " (La cumpăna apelor/Au partage des eaux) (Miclău, 1978 : 391) ; " țărâna " " la terre " (Legendă/Légende) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 79) ; " [...] sub călcâie/nu se ivește țărâna și piatră. " " Sous mes pas/ne naissent ni l'argile, ni la pierre [...]. " (Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4) ; " Stele curgând/ne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mes souliers terreux " (Fiica pământului joacă/La fille de la terre danse) (Miclău, 1978 : 293) ; " târna " " la terre " (La cumpăna apelor/Au partage des eaux) (Miclău, 1978 : 391) ; " țărâna " " la terre " (Legendă/Légende) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 79) ; " [...] sub călcâie/nu se ivește țărâna și piatră. " " Sous mes pas/ne naissent ni l'argile, ni la pierre [...]. " (Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4) ; " Stele curgând/ne spală țărânile. " " Leș étoiles en coulant/baignent nos poussières. " (Noapte ecstatică/Nuit extatique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
terre " (Legendă/Légende) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 79) ; " [...] sub călcâie/nu se ivește țărâna și piatră. " " Sous mes pas/ne naissent ni l'argile, ni la pierre [...]. " (Ani, pribegie și somn/Années, exil et sommeil) (Ierunca, 1975 : 4) ; " Stele curgând/ne spală țărânile. " " Leș étoiles en coulant/baignent nos poussières. " (Noapte ecstatică/Nuit extatique) (Stolojan, 1992 : 73) ; " Scuturați-vă de pământ " " Secouez-vous de la terre " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 307). On observe donc une confusion des termes : și le moț " pulbere " est traduit presque
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nos poussières. " (Noapte ecstatică/Nuit extatique) (Stolojan, 1992 : 73) ; " Scuturați-vă de pământ " " Secouez-vous de la terre " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 307). On observe donc une confusion des termes : și le moț " pulbere " est traduit presque toujours par " poussière ", le moț " țărâna "/" târna " n'a pas d'équivalent en français, étant traduit par " terre ", " poussière " ou " argile ". Leș deux dernières solutions de traduction constituent, selon nous, un écart du sémantisme du terme " țărâna "/" târna ", qui représente, en effet, une terre fine, labourée
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pulbere " est traduit presque toujours par " poussière ", le moț " țărâna "/" târna " n'a pas d'équivalent en français, étant traduit par " terre ", " poussière " ou " argile ". Leș deux dernières solutions de traduction constituent, selon nous, un écart du sémantisme du terme " țărâna "/" târna ", qui représente, en effet, une terre fine, labourée. Leș poèmes de Blaga présentent également une diversité de termes qui désignent la terre labourée. On distingue le nom " glie ", qui fait référence à la terre cultivée ou au pré et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Poncet contient un changement sémantique : au lieu de parler du " secret baș de la terre ", le traducteur parle du " secret enfoui sous la terre ". La version de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu est plus conforme au message de départ ; pourtant, le nom " țărâna " est traduit par " poussière ". " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul. " " Le page s'attarde/dans l'ordonnance des jardins. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Poncet, 1996 : 128) ; " S'attarde dans leș jardins/le page. " (Paysage passé) (Villard, 2010 : 91). Leș vers
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
une mère biologique, que l'on appelle " mère " ou " maman ". Le syntagme " frunză uscată " (" feuille sèche ") est traduit par " feuilles desséchées " (Semne/Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171). Le verbe " a învenina " (" empoisonner ") est traduit par " répandre du fiel " : " aici și țărâna înveninează " " ici, même la terre répand du fiel " (Semne/Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171) ; " ici la glèbe elle-même empoisonne " (Signes) (Stolojan, 1992 : 55) ; " Ici, même l'humus empoisonne " (Signes) (Loubière, 2003 : 71). L'expression " când spicul lega " (" lorsque le blé
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în 1970, în volumul colectiv Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan, culegere de versuri apărută la Reșița. Volumul de poezie Neliniștea purpurei (1979) este un imn închinat țării și oamenilor, pământului ei, cinstind „mâna roditoare-a țăranului/ preacurată de atâta țărână” (Greu încărcat de lumină). Pe fond de peisaj străvechi, se intonează o poezie de o senzualitate gravă, între neprihănit și solemn, născută din neliniștile iubirii prevestitoare de nuntă (Bucură-te, tu, Descântec întors, Mâinile , Neliniștea purpurei). Volumele ce s-au
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână,/ prea se agățaseră mulți pe umerii mei,/ prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de țărână.// [...] Până când m-am umplut de jivine,/ de dogme și mâluri. Atunci m-am ascuns în pământ./ Oamenii știu că aici e un munte, îl caută noaptea/ și văd numai apele, îl caută ziua/ și văd numai grâul pe câmpul tăcut
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
îi încredințează conducerea unei reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. În „Cugetul românesc” (1922-1924), alături de N. Iorga, Lucian Blaga, G. Bacovia, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Crainic, Urmuz ș.a., A. este prezent cu Duhovnicească, Întoarcere în țărână, Psalmistul singuratic, cronici, pamfletul Cum se scrie românește, vizând stilul romancierului Liviu Rebreanu, și „Literatura nouă”, în care apără, contradictoriu, de loviturile lui N. Iorga, curentul de primenire din poezie. „Națiunea”, „foaia intelectualității”, apărută în 1923 din inițiativa lui I.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
adâncă e suferința închiderii („Sunt prins din patru laturi deodată”): ea corespunde terestrității și căderii în timp, moartea fiind centrul „marelui ocol”. Încercarea, eșuată, de a forța datul, ca și mortificarea de sine, cu dorința integrării fără iluzii în vecia țărânii sunt forme de răscoală ale unei firi „fatal anarhice”, împotriva asprei rânduieli (Restituiri). Dacă, pentru „copii”, va ascunde sfârșitul absurd într-un, înșelător senin, joc de-a v-ați ascunselea, dacă și gândul propriei stingeri se alină, uneori, în „murmurul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
un limbaj obsedant, cvasimagic ( Omul sunător, Zburătorul, Marginea, Dansatorul, Rugul înalt). Povestirile boabei și ale fărâmei (a doua parte a volumului Ce-ai cu mine, vântule?, reluată într-o formă mai cuprinzătoare în 1964, sub titlul Pe o palmă de țărână) construiesc un vis al armoniei. Între ierburi, vietăți, păsări, sufletul copilărit, fermecat, cuprinde pământul într-o plasă de reverie, în care se străvăd raporturi secrete, dimensiunea cosmică a făpturilor mici. Înțelesurile apar în lumină, se manifestă prin viață, „sfânta sfintelor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1936; ed. București, 1968; ed. București, 1997; Versuri, București, 1936; ed. 2, București, 1940; ed. 3, București, 1943; Ce-ai cu mine, vântule? Povestirile boabei și ale fărâmei, București, 1937; ed. (Ce-ai cu mine, vântule? Pe o palmă de țărână), îngr. G. Pienescu, pref. Mircea Tomuș, București, 1970; Hore, București, 1939; Lina, București, 1942; ed. îngr. Gabriel Dimisianu, București, 1980; Eminescu, București, 1943; Bilete de papagal, București, 1946; Manual de morală practică, Iași, 1946; ed. îngr. Simona Cioculescu, Galați, 1993
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Arghezi, București, 1970; Frânturi, București, 1970; Poezii, îngr. și postfață Nicolae Manolescu, București, 1971; Din pragul casei, București, 1972; Poeme noi, pref. Al. Piru, Craiova, 1972; Versuri și proze, pref. Graziella Ștefan, București, 1973; Călătorie în vis, București, 1973; Poemele țărânii, îngr. și pref. Mircea Iorgulescu, 1973; Pensula și dalta, îngr. G. Pienescu, București, 1973; Articole vorbite. Conferințe radiofonice, îngr. Victor Crăciun, București, 1974; Stihuri, îngr. și pref. Al. Piru, Craiova, 1974; Povestirile boabei și ale fărâmei, îngr. Mitzura și Baruțu
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
București, 1981; Ianus, București, 1993; Nuvele, postfață Elisabeta Lăsconi, București, 2001. Traduceri: H. Cobb, Cărările gloriei, București, 1961 (în colaborare cu A. I. Deleanu); Hans Marchwitza, Peter Kumiak și urmașii, București, 1962 (în colaborare cu A. I. Deleanu); W. Faulkner, Nechemat în țărână, București, 1964 (în colaborare cu A. I. Deleanu), Cătunul, București, 1967 (în colaborare cu A. I. Deleanu), Orașul, București, 1967 (în colaborare cu A. I. Deleanu), Casa cu coloane, București, 1968 (în colaborare cu A. I. Deleanu); J. B. Priestley, Fundătura îngerilor, București, 1964
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
exprimată în rândul multor grupuri a fost o lovitură pentru Suedia. Un copil de numai șase ani era un substitut ineficient pentru un conducător mort. «Care este fața lui Gustavus?» a întrebat pe un ton grosolan un membru la Ordinului Țărânilor. «Nu o cunoaștem și nu am văzut-o niciodată». Murmurele celor prezenți s-au alăturat obiecției, insă Mareșalul era și el pregătit pentru acest lucru: Dacă vreți, v-o voi arăta», a răspuns, simțind că trebuie să ia o atitudine
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și mai îngreunată de cașetele în care erau înghesuite bijuteriile sale prețioase[...] fugara ajunge pe terasa verde de frică, jurându-și că nu va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țărânilor care se duceau la târg, si care credeau că se află într-o escapada amoroasă. Se simte total întinerita în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamnă de companie!»"<footnote idem, p. 159: "Vers six heures du
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ești în lumea asta ca soarele prin stele, C-un zâmbet, cu o vorbă arată-mi a ta milă... Să te iubesc atâta... nu e păcat... copilă! Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o Și tot, când cu țărâna pe ea [au] coperit-o, Părea că lumea-i neagră și inima-mi se rupe Și în pământ alături doream să mă astupe; Când clopotul veciei plîngea-n a lui aramă Eu, rătăcit la minte, strigam: "Unde ești mamă? " Priveam în fundul gropii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să ție un om la celalalt Prea nu aveam în lume nici sfinți, nici Dumnezeu Prea ne uitarăm astfel de tot și tu... și eu, Era o fericire, zeiască, dar păgână Nu se cădea s-o aibă o mână de țărână Și trebuia să piară. Nu se cădea, mă crede... În lume nu e loc Pentru atâta milă, pentru atât noroc. 8 2283 [BOGDAN] O, nu privi asttel, nu astfel, plângi. 2306 O, nu privi așa... nu astfel... plângi... te rog
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
astă pereche de călăi pe noi căzută[-i] Și o ducem [în] spinare! Ce nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat de la noi, odihnindu-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". - De se-ntîmplă ceva-n țară și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l pre dânsul întru fericirea cea neîmbătrînită". - De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege... 20 Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțeîege. - Sst! Tăcere, vine Vodă... Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: "Eu sânt țărână și cenușă", și iarăși m-am uitat în mormânturi și am văzut oase goale și am zis: "Oare cine este împăratul SAU ostașul sau bogatul sau direptul sau păcătosul? Ci odihnește-l, Doamne, cu direpții pe robul tău. [SCENA] II
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Lasă, lasă, Tu ești grăitor de strâmbe... [BRAD] Câte spun sunt toate drepte. Cine vrea să-l vază încă la fereastră să aștepte... [ARBORE] Un prohod pe uliți trece... [BRAD] E-a lui Gruie. [ARBORE] Nu mai spune! [BRAD] E țărâna care cade peste-o stea care apune... {EminescuOpVIII 217} GLAS DE PREOT Marea, vieții văzînd-o înălțîndu-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând 112r striga cătră tine: "Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". I B[OIER] Dar visterul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]