8,709 matches
-
21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului De-i ziuă sau noapte, iubirea ne cheamă, ne cere... Fară de ea, viața e searbădă, Fără susurul ei noaptea e tristă și rece, Iar zilele-aleargă greoi... Iubirea e cântec, e soare, nu are țărm, n-are hotar... Nicicând nu piere, nu moare, Iți ține inima -n flăcări, pe jar, Iți curge molatec prin vene... Te-nalță-n zenit, te duce-n neant... Iubirea ce-n veci e-același tezaur, aceeași comoră de preț. Referință
IUBIRE... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361608_a_362937]
-
căzută-n păcat, Mi-e dor de spațiul dintre cer și pământ Unde iubirea este ultim cuvânt! Redută pierdută pe-altare de nori, Adâncă visare în ani călători Re-nvie și-i vie dulcea chemare În leagăn de val pe țărmuri de mare. Lumină celestă țesută în dor Pe aripi de înger mă poartă în zbor, Prin fire de zbucium și de uitare, Mă pierd printre stele, searbădă stare! Adie speranța-n raze de lună, Strop de vise într-o lume
GÂNDURI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361692_a_363021]
-
rosti Împăratul Răsăritului! * Nu e iubire, ci foc nestins, ce mistuie inima fiului cel mare al Împăratului Tătarilor, care cutreieră întinsele pustiuri mai repede ca vântul și ca gândul, călărind pe calul lui cel alb, abia atingând pământul! Însă de la țărmurile stâncoase ale mării Sudului până la întunecatele păduri din Nord, era prea puțin timp, prea puțin loc, pentru tristele sale plimbări. Nici gerurile iernilor nu erau îndeajuns de reci, nici furtunile verii nu erau îndeajuns de răcoroase, nici fluviile cele mari
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
O pală de vânt răscolește-un tăciune, Gem vreascuri în vatră și focul se-aprinde. Umbre de lupi pătează varul pe ziduri. Mielul se-ascunde la tine în poală. La ușă zdrăngănește clanța în șilduri; Stă moartea la pândă, la țărmuri de boală. La hotarul de iarnă sunt brazii străjeri; Mereu în picioare, superb sacrificiu! Sub omături, prin ramuri, se-ascund primăveri. La vară m-aș da iernii. Ah, ce deliciu! Referință Bibliografică: La vară m-aș da iernii / George Safir
LA VARĂ M-AŞ DA IERNII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361703_a_363032]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA ȚĂRMUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului la țărmul La țărmul unei mări de peruzea crescuse-un curcubeu cu ochi de soare, venise dintr-o inimă de stea și-mi tot zâmbea
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA ȚĂRMUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului la țărmul La țărmul unei mări de peruzea crescuse-un curcubeu cu ochi de soare, venise dintr-o inimă de stea și-mi tot zâmbea cu irisul de floare. Bătea lumina blândă din apus și cântecul șoptit urca încet pe maluri, în
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > LA ȚĂRMUL Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului la țărmul La țărmul unei mări de peruzea crescuse-un curcubeu cu ochi de soare, venise dintr-o inimă de stea și-mi tot zâmbea cu irisul de floare. Bătea lumina blândă din apus și cântecul șoptit urca încet pe maluri, în larg corabia
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
mângâiam din depărtări de vis aripa răsfirată sus în vânturi și marea mea cu ochi de peruzea o legănau șoptindu-i albe cânturi. Și-apoi sirene-n juru-i au sosit, să-i murmure un cântec de iubire iar eu, la țărmul mării poposit, urcam pe-a valurilor coamă în neștire. Leonid IACOB Referință Bibliografică: la țărmul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
de peruzea o legănau șoptindu-i albe cânturi. Și-apoi sirene-n juru-i au sosit, să-i murmure un cântec de iubire iar eu, la țărmul mării poposit, urcam pe-a valurilor coamă în neștire. Leonid IACOB Referință Bibliografică: la țărmul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
pulsează undeva, între a fi robot și a fi mișcare a glasului materiei în care smulgi una câte una, cu foarfecele uimirii, iubire. zaci în propria-ți neliniște. te arunc în slava unor gesturi mărunte, a cuvintelor fără liman, fără țărmul unei atingeri. semiluna intrării spre întuneric... dalele de piatră și urna în care, mii de ani ai zăcut, simplă filă a unei cunoașteri ascunse... văd. strig și mușc pământului adevărul. aștept explozia, în fiecare fibră a trupului. implozia mă aruncă
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
sunt tovarăși de călătorie pe un vas ce străbate oceanul în căutarea Tărâmului Făgăduinței. Ei se iau peste picior, fiecare se crede superior celuilalt și mai îndreptățit să atingă pământul promis. Stângaciul, din pricina imprudenței, sfârșește în valuri, înainte de a vedea țărmul, iar mica piesă de teatru se încheie cu rugămintea adresată de Dreptaci (după ce a eșuat în tentativa de a-l salva pe oponentul său Stângaciul) divinității: „Doamne, ajută-ne să ajungem cu bine! Ajută-ne, Doamne!“. Astfel, parabola se închide
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
Șoseaua șerpuiește pe coame de dealuri cu aspecte tumulare evidente, parc-ai zice că ești într-un spațiu turbinonar marin „întors” cu burta în sus unde puhoaiele și valurile de tsunami ieșite din „matcă” stau să te arunce dezintegrat pe țărm, însă îți revii din „alunecările” fantasmagorice atunci când vezi că ești marcat de tronsoanele bituminice ale autostrăzii interstatale 101, trecem exact la sud de San Jose, limita de miazăzi a lui Silicon Valey, printr-o zonă eminamente agricolă a unei Californii
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
pitică a micii localități de pe coasta Pacificului este arborat tot pentru întâia oară, steagul Uniunii având de data aceasta 31 de stele. Era oficializarea integrării benevole în federația dintre Atlantic și Pacific a noului stat independent, cuprins de-a lungul țărmurilor pacifice și munții Sierra Nevada. Nu am să vorbesc de importanța lui economică sau strategică, doar să amintesc că reprezintă un adevărat „sanctuar oceanic”, întins pe sute de mile în larg dar și pe fâșia litorală și în care sunt
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
lemnoasă, “chiparoșii de Monterey”, intrați sub această denumire în atlasul de profil al Americii. Cei mai longevivi copaci de pe coasta de vest se întâlnesc aici, au peste o jumătate de mileniu și sunt localizați în Crocker Grove. Nu departe de țărm, este un fel de “ghildău”, o “fosă” atât de adâncă și extinsă ca arie că ar putea să cuprindă Marele Canion de două ori și ceva și nici ăsta, o să vedeți mai încolo, nu e chiar nevinovat la dimensiuni, de
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
dimensiuni, de aceea și animalele marine mari, delfini, foci, vidre de mare (lei) și balene vin și înoată mai mult decât s-ar aștepta localnicii, țipătul și hârjonelile sau confuntările se aud, când e vremea liniștită, până în casele oamenilor de pe țărm, adesea și mirosul de sânge ce reverberează spre mal. În timpul verii, un fenomen numit de localnic “umflarea apelor” se petrece în acest perimetru afund: ape bogate în nutrienți din adâncimile “canionului” din ocean urcă la suprafața ca niște “vârtejuri de
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
ATÂTEA... Din tânguirea doinelor și foșnetul brazilor, din semeția munților și murmurul izvoarelor, din frumusețea basmelor ce-mi incântau copilăria, Din smaraldul ploilor și aurul holdelor, din geamătul gliei îngrășată de eroii neamului, din zbuciumul valurilor ce se sparg de țărm, din aerul pădurilor, ca nicăieri înmiresmat, în lume, Am învățat cuvântul „dor”... Și-apoi prin el am înțeles Că-s totuși o femeie: − Ce sentiment înălțător! Maricuța MANCIUC-TOMA 14 Februarie 2011 Madrid, Spania Referință Bibliografică: PĂTIMAȘA IUBIRE (POEME) / Alexandru și
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
ca tristețea care m-a cuprins rememorând zilele de acum un an. Tristețea urmărită de acei ochi negri, pătrunzători. Poetul avea ochi negri și adânci. O energie puternică se revărsa din ei. O lume rămasă nedefinitivată, în creația ei, cu țărmurile spălate de marea trecere. O imagine se zbate să fie mereu în prim plan dându-le pe celelalte la o parte, aceea când l-am văzut prima dată, la Biblioteca „Vasile Voiculescu” (Buzău). Un om simplu, cu teniși în picioare
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Unde și când am apucat pluta și am alunecat pe apele deznădejdii, știe doar Domnul. Acolo, undeva, pe țărmul necunoașterii se plimba un om cu ochii din filele timpului. Răsturnat pe plută, timpul meu anunța ploile și fulgerele își încercau tăria alergând prin trupul meu, prin inima mea, prin sufletul meu. Au alergat până când au devenit unul singur. El
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
2013 Toate Articolele Autorului Răsărise luna și murise timpul Ce frumoasă noapte plină de tăcere Se-auzea doar marea sărutând nisipul Valul care vine, valul care piere Luna răsărise dar murise valul Niciodată marea nu va mai visa La străine țărmuri părăsindu-și malul Și-o credea nisipul pe iubita sa Răsărise luna și murise marea Și plângea nisipul sărutat mereu Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea Și te cred iubito ca pe Dumnezeu... S-a sfârșit povestea și ne-
POVESTEA UITĂRII LA MARGINEA MĂRII de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352382_a_353711]
-
plângea nisipul sărutat mereu Îți ador sărutul și-ți urmez chemarea Și te cred iubito ca pe Dumnezeu... S-a sfârșit povestea și ne-am dat uitării Mai puteam o viață să trăim în doi Ce păcat iubito că la țărmul mării Luna răsărise, muriserăm noi... Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: POVESTEA UITĂRII LA MARGINEA MĂRII / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1012, Anul III, 08 octombrie 2013
POVESTEA UITĂRII LA MARGINEA MĂRII de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352382_a_353711]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NAUFRAGIU Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1013 din 09 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul titanic în derivă Ce și-a uitat pe țărmul amintirii Speranța - ca măsură preventivă De vină sunt oceanele iubirii Ți-e sufletul corabie ce poartă Speranța necesară-n largul mării La cârma sa e cea mai crudă soartă De vină sunt oceanele uitării. 20 noiembrie 2003, noaptea Volumul " Visul
NAUFRAGIU de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352396_a_353725]
-
de simbioze tăcute în cuvinte încolonate în rosturi de nori strălucitori ce se cocoață până la constelația Ariadnei micul prinț al visării în oaza meditației unui deșert își repară în echinoxul iluminării frânturile zborului un inorog al refluxului aduce patriotard la țărmul mării brățara iubitei și aripile avionului cedrii se mută din pădurea Lebanonului într-un sarcofag plutitor vestitor de al 5-lea element farfuriile zburătoare se înalță în pagodele învățătorului Budha ca ultimii întârziați cocorii albi descântă țipătul Lunii de albastru
NIRVANĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352465_a_353794]
-
avva Teodosie cel din Scopelos, avea un ucenic. Acesta a murit. Pentru că bătrânul nu avea unelte ca să sape mormântul și să îngroape trupul fratelui, s-a coborât din munte la mare și a găsit o corabie care se apropia de țărm. Și l-a rugat pe propietarul corabiei și pe corăbieri să se suie cu el în munte și să îngroape pe frate. Ei au primit cu bucurie rugămintea bătrânului. Au luat uneltele trebuitoare și s-au urcat în munte împreună cu
LIVADA DUHOVNICEASCA (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352457_a_353786]
-
iată că ploaia binefăcătoare îi spală fața pelerinului și, ca un miracol al firii, apare curcubeul-speranță care-i dă acestuia puterea să-și poarte pașii înainte, în căutarea oazei făgăduite: “Atunci am văzut / curcubeu aruncat / - cărare pe bolta înaltă - / spre țărmuri / și i-am făcut rugăciune / să-mi ducă privirea / și dorul / pe drumuri de stele / să-mi dea alinare de suflet // și gânduri, o mie!” (Cu gândul la tine). Căutări permanente, frământări, tumult sufletesc, doruri neîmplinite decât uneori, în vis
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
AVVA GHERASIM Cam o milă de la sfanțul riu Iordan se află lavra numită a sfanțului avva Gherasim. Când am ajuns în această lavra, părinții de acolo ne-au povestit despre sfanțul Gherasim acestea: Într-o zi , pe când mergea el pe țărmul sfanțului riu Iordan, l-a întâlnit un leu care mugea foarte tare, din pricina că-l durea piciorul. Îi intrase un spin și deaceea i se umflase labă și era plină de puroi. Cand leul l-a văzut pe călugăr a
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]