2,322 matches
-
iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892). Stere a fost un luptător politic devorat nu de ambiții, ci de idealuri (distingerea aceasta e foarte importantă, deoarece e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-a dezvăluit
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
Franz Schubert și Robert Schumann. După o criză, părăsește regimentul în iulie 1858 și începe să lucreze la unele compoziții muzicale împreună cu Mili Balakirev. În urma unei vizite la Moscova în anul 1861, va fi impresionat de revoltă iobagilor contra regimului țarist, revoltă care va cauza probleme financiare familiei sale, fiind nevoit să se reîntoarcă acasă. Scrie câteva articole în ziarul cotidian „Comună” Aici se va alătura unui grup de compozitori, care în cursul timpului va fi cunoscut sub numele de "Grupul
Modest Petrovici Musorgski () [Corola-website/Science/306634_a_307963]
-
În 1903, Litvinov s-a alăturat facțiunii bolșevice a PSDMR-ului și s-a reîntors în Rusia. După Revoluția din 1905, el a devenit editor a primului ziar legal al PSDMR-ului, "Novaia Jizn" (Viața Nouă) din Petrograd. Când guvernul țarist a început arestarea bolșevicilor în 1906, Litvinov a părăsit Rusia și și-a petrecut următorii 10 ani în exil la Londra, unde a activat în Biroul Socialist Internațional. Aici a cunoscut-o și a luat-o de soție în 1916
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
încetat să mai apară, în iulie 1905, Simon s-a reîntors în Kiev, unde a lucrat la revista "Rada" (Sfatul). În perioada 1907-1909 a fost editorul revistei "Slovo" (Cuvântul) și coeditor al revistei "Ucraina". După închiderea acestor publicații de către autoritățile țariste, Petliura a trebuit să se mute la Moscova, în 1909, unde, pentru ceva vreme, a lucrat în funcția de contabil. Aici s-a căsătorit cu Olga. În perioada 1912 - 1917 a fost coeditor al ziarului de limbă rusă "Ukrainskaia jizni
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
de persecuțiile la care erau supuși de către ruși, staroverii (rușii care nu acceptaseră reformele bisericești ale Patriarhului Nikon din secolul al XVII-lea, provocând „raskolul” în Biserica Ortodoxă Rusă) au emigrat și s-au stabilit pe teritoriile de la vestul Imperiului Țarist. Ei au ajuns și în Bucovina, stabilindu-se în anii '60 ai secolului al XVIII-lea pe domeniul Mănăstirii Dragomirna și fondând satul Lipoveni. Alte câteva familii s-au stabilit și în comuna Stupca. În perioada războiului ruso-turc (1768-1774), trupele
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
s-a născut într-o familie de țărani în Podosinovski, (în prezent, în Regiunea Kirov), în Rusia Centrală. A urmat cursurile școlii primare sătești, după care s-a angajat ca lucrător la exploatările de cherestea. A fost recrutat în armata țaristă în august 1916. La izbucnirea revoluției ruse din 1917 a fost lăsat la vatră. În 1919 a intrat în rândurile Partidului Bolșevic și ale Armatei Roșii, într-o unitate de artilerie. În timpul războiului civil a luptat în rândurile Armatei Roșii
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Romancăuți făcea parte din Ocolul Nistrul de jos a Ținutului Hotin . În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn . În anul 1881 a fost construită o linie
Romancăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308380_a_309709]
-
în 1964, pentru munca de pionierat depusă în domeniul laserilor și maserilor. Membru PCUS din 1950. Doctor Honoris Causa al Universităților din București și Cluj-Napoca. Alexandr Prohorov s-a născut la Atherton, în Australia, după ce părinții săi fugiseră de persecuțiile țariste. Familia lui Prohorov a revenit în Rusia în 1923. În 1934 Alexander Prochorov s-a alăturat Departamentului de Fizica al Universității de Stat, Leningrad. A participat la lecturile profesorului V.A. Fock (mecanica cuantică, teoria relativității). Profesorul S.E. Frish (fizică
Alexandr Mihailovici Prohorov () [Corola-website/Science/307410_a_308739]
-
românească. Această situație demografică va fi schimbată de cololnizările organizate de Rusia, astfel încât în 1900 românii reprezentau doar un procent aflat între 10 și 25 % (după sursă) din populația regiunii. De altfel, ei în general nu apar în izvoarele rusești țariste sub numele de români, ci de "moldoveni" sau "latinofoni". Propaganda kieveană din secolul XIX va avea un rol fundamental în ucrainizarea zaporojenilor, ca și a altor populații ne-ucraineene din Podolia, Carpați și alte regiuni. În sec. XX teritoriul va fi
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
în care milita pentru „solidaritatea” proletară. În 1917 a colaborat cu serviciul de informații al armatei germane, cu care a organizat călătoria clandestină a lui Lenin și a unui grup de acoliți din Elveția în Rusia cu scopul răsturnării guvernării țariste. Prin izbucnirea "Revoluției din Octombrie", Rusia, în care țarismul căzuse în "Revoluția din Februarie", a fost nevoită să iasă din război (Rusia a încheiat pace cu Germania abia în martie 1918, când a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk). După primul război
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
în spiritul epocii: "Cauzele criminalității și ale degenerării". A publicat articole în franceză în gazete de stânga, ca "La Jeunesse Socialiste" și "La Petite République". Într-un eseu "Rusia în Orient" (Russiya na Istok) (1897) Rakovski a denunțat politica externă țaristă, inclusiv arbitrariul anexării Basarabiei la Imperiul Rus. După terminarea studiilor în Franța, Rakovski, recent căsătorit în 1898 cu militanta Elizaveta Pavlovna Riabova, și-a satisfăcut serviciul militar în armata română ca medic militar cu gradul de locotenent în regimentul nr
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
-lea. În martie 1905 a înființat din fonduri personale gazeta „România muncitoare”. În mai 1905 Rakovski s-a aflat printre organizatorii unei întruniri de protest la aniversarea a 100 de ani de la anexarea înfierată ca abuzivă a Basarabiei de către Rusia țaristă. În perioada Războiului ruso-japonez, de asemenea a criticat cu asprime politica Imperiului Rus. În vara lui 1905, când marinarii răsculați de pe crucișătorul Potiomkin s-au refugiat în portul Constanța, Rakovski a depus eforturi în a le lua apărarea și a
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
națiuni. Panslavismul a fost folosit ca unealtă politică de Imperiul Rus. În timpul în care mișcarea panslavă era dominată de ruși, iar ideea unității panslave a ajuns să se confunde cu aceea a unirii tuturor slavilor sub tutela Imperiului Rus, apărătorii țariști ai acestei doctrine au ajuns la concluzia că numai rușii sunt "slavi adevărați". Unii au considerat că națiunile slave ar trebui să adopte limba rusă, religia ortodoxă și alfabetul chirilic. Astfel de atitudini extremiste au făcut ca mai vechi sprijinitori
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
revoluții din 1848, dar și mai înainte, în înfrîngerea demonicului (din punct de vedere al monarhiilor) Napoleon Bonaparte. În fond, țarul Nicolae I avea sentimentul justificat că făcuse imense servicii Europei - iar acum, Europa nu doar că nu mulțumea Imperiului Țarist, dar îl și umilea. Cele mai multe lupte ale războiului s-au dus în Peninsula Crimeea de la Marea Neagră. Orice cercetare atentă pentru găsirea cauzei Războiului Crimeii va concluziona că e vorba despre o multitudine de factori: pe de-o parte, liderii politici
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
colaborare cu guvernul reacționar impus de acestea, și în flagrant contrast cu politica liberală aplicată în Principate de către ocupația rusească doar cu 14 ani înainte, când teritoriile românești au primit prima lor constituție prin Regulamentul Organic), ca și intervenția trupelor țariste în Ungaria vecină pentru înăbușirea capitolului local al revoluției pașoptiste din Imperiul Austriac, reprezentau, probabil, suficiente indicii alarmante pentru liberalii întregii Europe asupra adevăratei naturi a Rusiei țariste. O altă secțiune a populației occidentale, în special franceze, era alarmată de
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
au primit prima lor constituție prin Regulamentul Organic), ca și intervenția trupelor țariste în Ungaria vecină pentru înăbușirea capitolului local al revoluției pașoptiste din Imperiul Austriac, reprezentau, probabil, suficiente indicii alarmante pentru liberalii întregii Europe asupra adevăratei naturi a Rusiei țariste. O altă secțiune a populației occidentale, în special franceze, era alarmată de influența pe care rușii (prin numărul cel mai mare de pelerini) și țarismul (prin politica lui de protejare a creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman) o dobândesc asupra teritoriilor
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
ortodoxe) trăitoare în imperiul lui Frany-Iosif. Rusia, mai exact țarul Nicoale I, care guverna țara ca despot absolut, considera a fi o misiune religioasă legitimă apărarea obiditelor minorități creștin-ortodoxe din Imperiul Otoman, aflat, deja, în perioada de accelerată decădere. Imperiul țarist fusese extins recent atât în teritoriile tătare de la granița sa sudică, cât și în Caucaz, țarul considerând deja un țel fezabil cucerirea Constantinopolului și al Orientului Apropiat otoman (Palestina, în primul rând). Cum s-a amintit, deja, britanicii au devenit
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
de la granița sa sudică, cât și în Caucaz, țarul considerând deja un țel fezabil cucerirea Constantinopolului și al Orientului Apropiat otoman (Palestina, în primul rând). Cum s-a amintit, deja, britanicii au devenit din această cauză (extinderea rapidă a Imperiului țarist) din ce în ce mai temători că noua putere a Rusiei le-ar putea amenința propriul imperiu colonial în Est; alături de francezi, britanicii au invocat atunci, în mod ipocrit, principiul echilibrului de putere pe continent, pentru a interveni în Rusia și a diminua astfel
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
țarul a refuzat să accepte condițiile de pace, a izbucnit ceea ce avea să fie numit Războiul Crimeii. În luna următoare, deși pretextul pentru război dispăruse, trupele aliate au debarcat în Crimeea și au asediat orașul Sevastopol, baza principală a flotei țariste a Mării Negre, de unde venea principala amenințare de invadare a Mediteranei. Rușii și-au sabordat navele de război, tunurile navale fiind folosite la mărirea numărului pieselor de artilerie folosite la apărarea fortificațiilor, iar marinarii au fost încadrați în trupele terestre pe
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
fusese deja distrusă în timpul războiului. Mai mult, țarul și sultanul au fost de acord să nu mai înființeze nici un arsenal naval militar pe țărmurile mării. Clauza Mării Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasă pentru Rusia, datorită scăderii drastice a amenințării țariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au acționat în direcția respectării independenței și integrității Imperiului Otoman. Tratatul de la Paris a fost valabil până în 1871, când Franța a fost zdrobită de Prusia în războiul franco-prusac. În vreme ce Prusia și alte câteva state
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
Rusia lui Nicolae I domină Europa. Dominația rusă s-a dovedit iluzorie până în cele din urmă. În vreme ce încerca să mențină status quo-ul în Europa, Nicolae a adoptat o politică agresivă față de Imperiul Otoman. El urmărea linia tradițională a politicii externe țariste de rezolvare a așa-numitei Probleme Orientale prin împărțirea Imperiului Otoman și stabilirea unui protectorat asupra populației ortodoxe din Balcanii aflate încă sub stăpânirea turcilor. Rusia a repurtat victorii în războiul din 1828 - 1829. În 1833, Rusia a semnat cu
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
de pseudonime, dintre care cele mai frecvente au fost Kharms (de la "Charms" - farmec(-e) în limba engleză) și Harms (semnificând, tot în engleză, "vătămări"). A fost fiul unei institutoare și al unui ofițer de marină care fusese închis în timpul Rusiei țariste datorită vederilor anarhiste, devenind după perioada de detenție pacifist tolstoian. Tânărul Daniil a avut parte de o educație severă la Școala Sf. Petru din St. Petersburg, unde învăță germana și engleza. În 1924 începu să studieze electrotehnica în orașul de
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
pe tron sau de a-l înscăuna pe candidatul propriu. Boierii s-au luptat între ei, clasele de jos s-au revoltat orbește, armatele străine au ocupat Kremlinul, toate acestea la un loc făcându-i pe multi să accepte absolutismul țarist ca pe singura alternativă posibilă, un rău necesar subordonat scopului mai înalt al restabilirii ordinei în țară și a unității Rusiei. Sarcina imediată noului țar a fost aceea de a face ordine în țară. Din fericire pentru Rusia, marii ei
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Uniunea Sovietică a încetat să mai existe în 1991, când Boris Elțîn a preluat puterea după eșecul tentativei de lovitură de stat a conservatorilor ruși, care încercau să oprească reformele inițiate de Presedintele Mihail Gorbaciov. În timpul primului război mondial, Rusia țaristă a suferit datorită crizei economice și foametei. Armata țaristă, condusă, echipată și aprovizionată prost și demoralizată a suferit o serie de înfrângeri. Mulți soldați au dezertat. Insatisfacția față de monarh și de politica de continuare a războiului a guvernului său a
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
când Boris Elțîn a preluat puterea după eșecul tentativei de lovitură de stat a conservatorilor ruși, care încercau să oprească reformele inițiate de Presedintele Mihail Gorbaciov. În timpul primului război mondial, Rusia țaristă a suferit datorită crizei economice și foametei. Armata țaristă, condusă, echipată și aprovizionată prost și demoralizată a suferit o serie de înfrângeri. Mulți soldați au dezertat. Insatisfacția față de monarh și de politica de continuare a războiului a guvernului său a crescut în continuu. Țarul Nicoleae al II-lea a
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]