KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins care mi-a scăpat pe lângă inima agitată, dar ca să mă asigur, mi-am mai aprins o țigară. — E În centrul orașului. Poate ați auzit de el? Poate ați fost acolo? Nu? Ei bine, noi am fost. Conform declarațiilor personalului, domnișoara Wilms obișnuia să Închirieze camere pentru câte-o săptămână. Dar se pare că n-a mai trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Întrerupt-o pe Manetti, spunându-i că, de fapt, dacă mă gândesc mai bine, mă Întâlnisem cu Dora la cinema. — De fapt, chiar săptămâna trecută. La Apollo, i-am explicat. Lucrez acolo ca operator, cu jumătate de normă. Stingându-mi țigara la repezeală, ca și cum eram pe punctul de a divulga un secret, am adăugat că fusese prima oară când ne Întâlneam după mai multe luni. Abia o recunoscusem pe Dora. Poate de asta uitasem să-i spun lui Wickert. Era tunsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ca noaptea să se lase peste oraș și să pornească spre centru, se postează pe străzile care Înconjoară gara. Presupun că nu e greu de imaginat cum e o asemenea păpușă masculină. Rareori peste zece-doisprezece ani, acești băieți acceptau și țigări sau un adăpost temporar drept răsplată. „Marmotele“ erau femei, de obicei mai În vârstă, cu diferite handicapuri fizice: răni căpătate În război, picioare amputate sau cocoașe, chipuri desfigurate de bătaie sau foc, cuțit sau acid. Batjocurând femeile pentru aspectul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu erau un subiect de discuție destul interesant pentru Else. — Și-n al doilea... am continuat, ezitând din nou. În partea opusă a curții, băieții se străduiau din răsputeri să nu pară curioși. Afundându-mă În scaun și căutându-mi țigările, mă gândeam la o formulare favorabilă. — În al doilea, am repetat, terminând rămășițele unui măr, mă Întreb dacă știi ce se Întâmplă la Apollo când nu lucrezi. Colega mea dădu din umeri fără să-mi răspundă. Descotorisindu-mă de descoperirea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
terminând rămășițele unui măr, mă Întreb dacă știi ce se Întâmplă la Apollo când nu lucrezi. Colega mea dădu din umeri fără să-mi răspundă. Descotorisindu-mă de descoperirea mea, mi-am continuat căutarea. Găsind ceea ce căutam, mi-am aprins o țigară și, azvârlind chibritul, i-am explicat că noaptea trecută vizitasem cinematograful Întâmplător. M-am dus doar să-mi recuperez bicicleta. Dar apoi mi-am zis să schimb două vorbe cu ea, și am intrat. — Imposibil. Else Oloaga dădu drumul frânelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
treia fază, afluența de hormoni noi stimula glanda pituară, astfel că, odată cu intensificarea circulației sângelui, mușchii mai importanți se Îngroșau și se Întăreau. — Else, mă iei prin surprindere. — Compliment imposibil. De ce Else e numită Oloaga, ce crede Sascha? Stingându-mi țigara, m-am prefăcut că n-am auzit-o. — Sascha crede că Else nu știe? Și mai mult imposibil. Colega mea părea dezamăgită. În ultimul an de război, foc mare. Otto și Else salvat. Dar ce preț. Privi În jur, contemplându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dezvălui numele, să-i explic cu ce mă ocupam, să mă prezint cum eram cu adevărat - toată povestea jenantă. În orice caz, n-am făcut cine știe ce. — Knisch? Dacă zici tu. Dora Își puse batista jos, În timp ce eu, bătând cu o țigară Moslem masa, am afișat un zâmbet mult mai crispat decât plănuisem. În mod ciudat, oglinda din spatele ei mă făcea să mă simt cumva stângaci. Presupun că ăsta e un nume. Deși nu l-am mai auzit până acum. Alegându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
afișat un zâmbet mult mai crispat decât plănuisem. În mod ciudat, oglinda din spatele ei mă făcea să mă simt cumva stângaci. Presupun că ăsta e un nume. Deși nu l-am mai auzit până acum. Alegându-și din tabacheră o țigară americană, se aplecă Înspre chibritul pe care i-l Întindeam. Mulțumesc. Apoi, surprinzător de veselă, bătu peste spătarul de catifea. — Puteți sta aici dacă doriți, domnule Knisch. Dacă vă deranjează oglinda, desigur. După ce ne-am schimbat locurile, Dora mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În care Își scot pălăria, până când o pun din nou În cap. Ce fac În timp ce ei se Îmbracă. Pantofii mei sau spatele lor. Drama dintre picioare. Și așa mai departe. Alții se Încordează imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se mai Întâmplă din când În când ca un vizitator să vrea să fie tratat un pic mai dur. Cum bine știi, ăsta nu e stilul meu. Dar dacă insistă, presupun căl pot ruga să se uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând un ton plângăreț. — Nu sunt chiar așa cum crezi tu. Își stinse țigara. I-am zis să se ducă la altcineva. La Dominique, de pildă. Lui Îi place să aibă de-a face cu oameni de genul ăsta. Nu știam ce servicii i-aș putea oferi eu. Adevărul gol-goluț? Fără ruj, porcul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
scăzută - mai mult ca să-mi clarifice mie lucrurile, nu ei: Are de-a face cu Apendicele lui Froehlich, nu? — Mai Întâi tu. — Da, da, nu fi așa de nerăbdător. Pantofii Îi aterizară pe podea. Mai Întâi am nevoie de o țigară. Poți, te rog, să-mi dai una de la tine? Dora Își frecă picioarele cu plăcere. N-ai idee cât de greu e să te ridici la așteptările celorlalți. M-am gândit că se referă la pantofii ei cu toc. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Își frecă picioarele cu plăcere. N-ai idee cât de greu e să te ridici la așteptările celorlalți. M-am gândit că se referă la pantofii ei cu toc. După ce am aprins câte-un Moslem pentru fiecare, Dora accentuă cu țigara În mână că povestea pe care mi-o va spune e adevărată - „de la a la z“, exact cum vrea Froehlich. Trăgând cu poftă aer În piept, continuă să-mi povestească ceva de pe vremea când era copil și stătea lângă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dacă era cu putință. La jumătate de oră după ce a plecat, mama Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se eliberă dintre crengile goale ale unor copaci, soarele se pregătea să apună, ca de obicei, În spatele clădirilor de pe partea cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se uită la mine mai lung decât m-aș fi așteptat, apoi Își stinse țigara cu un gest lent, răsucit. — Maică-mea mi-a spus din start că de data asta nu mă mai poate ajuta. Trebuia să-i povestească și lui tata. Fumul șerpuia neregulat În lumina palidă. Și gata, asta a fost tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
parcase cu siguranță pentru că, după ce ușile s-au trântit, n-am mai auzit nimic. Doar sângele care-mi vâjâia În urechi. Capitolul șaisprezece În dimineața de după vizita mea la Else, marțea trecută, adică, savuram o cafea neagră și a doua țigară pe ziua respectivă, stând la geamul care dă spre scuar, când dintr-o dată am auzit o bătaie ușoară la ușă. Și fiindcă n-avea cum să fie Anton și nici Frau Britz și fiindcă niciodată nu primesc vizite la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nici Frau Britz și fiindcă niciodată nu primesc vizite la o ore din astea, cel puțin, nu fără o avertizare În prealabil, am decis să continui să savurez momentul acesta de reflecții de vară. hipnotizat, am studiat cum scrumul de țigară s-a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la ocazie - cu degetele adunate și cu degetul mare ridicat. Bătând-o cu grijă pe umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile mici și ochii Înguști, ca niște fise. — Cred că trebuie să știți. Numele meu de familie e scris pe ușă. Diels Își aprinse țigara cu un gest dibaci, zâmbi din nou, deși nu atât de jovial ca Înainte. — E mai mult pentru protocol. Colaborăm cu cei de la omucideri. Asta până când stabilim exact cu ce caz avem de-a face, vă asigur, dar până atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dar o să fii, Knisch, o să fii! Și plesni din nou biroul cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu palmele. Partenerul său Încercă să spună ceva, dar Diels Îl făcu să tacă, aruncându-i o privire de efect. După ce se asigură că suntem atenți, pescui pachetul de țigări mototolit din buzunar. Vârând-o drept În gură, extrase o țigară cu buzele, Încet și cu dexteritate, apoi Întinse pachetul spre mine. — Nu? Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem nici un motiv ca să nu ne putem Înțelege. Să descoperim interese comune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Odată ce și-a aprins-o, Își coborî vocea, adoptând un ton plin de complicitate. Evident, n-avem nici un motiv ca să nu ne putem Înțelege. Să descoperim interese comune, să stabilim niște beneficii mutuale. Aici, În atmosfera asta relaxantă. Potrivindu-și țigara Între degetul mare și cel arătător, Își Întoarse palmele În afară, peste birou, de parcă ar fi Încercat să Înoate. Nu sunt sigur c-am Înțeles, domnule polițist. — Ofițer, Knisch. Ca și Pieplack, aici de față. Dar cu un rang superior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a supraestima importanța poliției, am putea spune că soarta ta e În mâinile noastre. Pieplack puse calul de lemn pe pervaz, Întorcându-l cu fața spre scuar. — Dar e chiar... N-am zis eu că mai poate aștepta? Fluturându-și țigara, Diels se strădui să Închidă sertarul cu mâna liberă. Mă privi. Colaborarea e mereu binevenită, domnule Knisch. De asta aș vrea să vă Împărtășesc un secret. Drept dovadă de bunăvoință. Adoptă o postură atotștiutoare. Ești suspectat Într-un caz care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
comportamentele deviante. Reparăm ceea ce trebuie reparat, și Înlăturăm restul. Eu și cu Pieplack aici de față. Suntem corectori. În spatele meu colegul lui mormăi ceva. Inspectoarea Manetti este de părere că acesta e un caz de omucidere. Diels Își stinse brusc țigara apăsând-o cu degetul mare. Un caz „normal“ de omucidere, cum spune partenerul meu. Un ultim nor de fum Îi părăsi buzele. Ce mi-ar plăcea să-i cred! O grijă În minus! Dar eu când văd un viciu, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Apoi dădu șervetul la o parte. E mai bine dacă domnul Landau crede În continuare că sunt un vânzător ambulant din provinciile austriece. Nu fac rău nimănui, Sascha. Tu vrei ceva? Pipăindu-mi buzunarele, am comandat un pachet nou de țigări, apoi m-am gândit că poate era un fel de dreptate perversă În alegerea lui Anton, În ceea ce privește numele. Până la urmă și eu i-am folosit numele mult timp, fără ca el să fi știut și fără consimțământul lui. Din păcate, nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]