3,072 matches
-
sunt sigur că o să reușim să facem ceva. Nu. Situația a luat-o complet razna. — Nu vreau să-mi continui educația, domnule, murmur, cu ochii în pământ. Sunt foarte fericită așa cum sunt. Mersi oricum. Nu accept refuzul tău ! insistă Eddie. Țintește mai sus, Samantha ! spune Trish cu pasiune bruscă, apucându-mă de braț. Dă-ți o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
continui educația, domnule, murmur, cu ochii în pământ. Sunt foarte fericită așa cum sunt. Mersi oricum. Nu accept refuzul tău ! insistă Eddie. Țintește mai sus, Samantha ! spune Trish cu pasiune bruscă, apucându-mă de braț. Dă-ți o șansă în viață ! Țintește către stele ! Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de jos toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
întâmplare. Trebuie să existe o speranță... - Veniți cu mine, vă rog, spuse într-un târziu Frank întinzându-i mâna. Devenise dintr-o dată foarte serios, ca un om pe care îl preocupă o mulțime de gânduri. Gărzile erau pregătite; armele lor ținteau în direcția reporterului. - Unde mergem? întrebă Fitz cu o voce de copil, cufundându-se mult în scaun. - Mergem să discutăm. Dacă nu veniți cu mine, interviul se va sfârși aici. - Nu, nu, vin... vin... Se ridică. Picioarele nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu știu cum să-ți explic. Încearcă, îi sugeră MM. Vocea ei era cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii mari, fixându-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi supărată? Ar fi trebuit să sun. Știu asta. Numai că mi se părea că se prăvălește lumea peste mine - făcu un gest larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care și-a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu săgeți o dardă subțire, o înveli în bumbac moale și o duse la gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din mâini. În aer plutea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
desișuri. Yubani-i își pregătiră sarbacanele și ridică imperativ brațul. — Nu faceți nimic! José repetă ordinul aproape în aceeași clipă când vehiculul, un jeep închis, se oprea în fața lor, lângă aparat. Căpitanul Salas coborî înarmat cu o mitralieră scurtă cu care ținti direct în desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o companie, o privatizare sau un transfer. Cu doi ani În urmă, pe când ieșea din același birou la cinci după-amiaza, mergând să-și Întâlnească prietenii pentru un pahar de băutură, cineva dintr-o mașină parcată deschisese focul cu o mitralieră, țintind cu grijă spre genunchii lui, sfărâmându-i pe amândoi, iar acum casa lui Fosco era biroul și de mers mergea doar cu ajutorul a două bastoane, un genunchi fiindu-i permanent Înțepenit și celălalt având o rază de mișcare de numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lingându-l pe față. Se Întoarse spre cei doi bărbați, Îi cercetă din priviri, apoi alergă câțiva pași Într-o parte pentru a se lăsa pe vine În iarbă și-a se ușura. După care, se Întoarse la Kayman, sărind, țintind să-i atingă nasul cu al ei. — Jos, Kitty Kat, zise el, fără absolut nici o fermitate În voce. Cățeaua se avântă În sus din nou și reuși să-l atingă. — Jos, fato. Termină cu asta. Ea Îl ignoră, alergă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
până și-or răci gura. Celia săltă voioasă și o luă pe anemica Odette de lângă Victor; cu greutate, căci erau precum rădăcinile împletite. Doamnele plecară precipitate. Ion se uită superficial la ceasul de mână, c-un aer important, apoi îl ținti pe Victor cu privirea; tuși cu subînțeles, iar Victor plecă să se „ascundă”, conform jocului. Căută și găsi, spre ușurarea lui, dulapul din anticameră gol; era locul lui secret dintotdeauna! Se închise într-însul, ascultând tăcerea... Deodată se gândi cu
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
îl privi. Si, încet-încet luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
oceanele lumii. Cine mai era ca domnul comandant Să trăiți Bine? Nimeni, desigur, nimeni! Plin de sine, de elan și de idei, În materie de dominare umană, mai cu seamă, cu neîngrădite și nelimitate Încrederi În propriile forțe, privirile sale ținteau mereu și mereu spre mai sus. Și spre mai cu putere. A pus ochii pe reprezentanța României, militaro-comercială, de la Anver. În foarte scurt timp, reduta Anver a fost cucerită. Apoi - cea a ministerului transporturilor. De-acum, Încolo, nimic, fără politică
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
era doar spurcăciune; avea convingerile ei, nimeni nu putea să i le schimbe. PÎnă ar fi ajuns - greu de crezut - și ea o Antonie, Ingrid era nebună În așternut, Înfășurîndu-l, spera, mai strîns pe Thomas, atîta Îi fusese ei dat, țintise mai mult, ar fi putut ajunge chiar nevasta unui prinț moștenitor dintr-un alt regat, Îl Întîlnise În cursele ei transatlantice de cîteva ori, drumul dura multe ore, suficiente pentru a cuceri un bărbat; cei doi avuseseră apoi o aventură
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei, după care își fixă privirea pe celelalte persoane. Deși începuse să vadă, adevărat, destul de difuz, nu o recunoscuse pe Iuliana ori ea era prea ascunsă de celelalte persoane. Luminița de dincolo de retină a funcționat și de data aceasta. A țintit atent în direcția pe care aceasta i-a indicat-o și a distins silueta Iuliei. - Vino, surioară! Te văd, sora mea dragă... S-au îmbrățișat lung. Iuliana plângea înăbușit. Nu se putea abține. A venit lângă ea Laura și a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o sală de spectacol în timp ce toată lumea privea la ceea ce se întîmpla pe scenă, a declanșa, în acele momente, mecanismul dorinței echivala cu un fel de act de rezistență erotică. Domnișoara ri se lăsa locuită repede, în urma unei simple priviri bine țintite spre ceafa ei sau spre lobul urechii sau spre buza de jos sau spre acea linie mișcătoare imposibil de descris care îi separa sînii în două entități pro vocatoare. în timp ce restul masei umane continua să evolueze în logica ei (făcînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un singur loc, închiși în mănăstire. Trebuie să fim foarte atenți atunci când vine vorba de exaltații «gratuite», de tentă gnostică, despre o viață consacrată ce nu catadicsește să se confrunte cu truda necesară pentru a trăi bucuria unei existențe ce țintește plinătatea, acceptând, între timp, ceea ce-i lipsește. Aceasta pentru că fecunditatea vieții consacrate - ca experiență și expresie a credinței - este direct proporțională cu debarasarea de bunăvoie de orice formă vizibilă de fecunditate și de moștenire. Asupra acestui aspect trebuie să insistăm
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
făcu să tresară speriat. Abia atunci observă că în apropierea sa, la o măsuță, se mai afla un om. Un bărbat G. Călinescu în vârstă, cu papuci verzi în picioare și cu o broboadă pe umeri mișca mâinile asupra mesei, țintind atent. Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum pentru dragoste, și căzu în ea cu aceeași repeziciune cu care-i căzuse victimă Titi. Urmărea cu ochi umezi tot ce spunea Felix, îl scruta cu supunere și duioșie, râdea când râdea el și se întorcea ori de câte ori acesta o țintea în ochi. În același timp Titi simțea leșinuri când o privea pe Lili și ură mocnită pentru norocosul la vorbă Felix. Aglae făcu tot ce-i stătu în putință să orienteze pe Lili spre Titi și să sfărâme convorbirea dintre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se întreabă: „Ce caută oamenii ca scop și intenție a vieții lor?” Răspunsul este simplu: „Ei tind spre fericire, vor să devină și să rămână fericiți. Această dorință are două fațete, una pozitivă și alta negativă: pe de o parte țintește spre lipsa durerii și a neplăcerii, iar pe de altă parte caută să accepte sentimentele intense de plăcere”. Concepția fericirii care derivă din această teorie este controlată de capacitatea aproape „utilitaristă” a individului de a-și stăpâni pulsiunile proprii și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ca o a doua piele, mai ales pentru cei care - așa cum fac consacrații și consacratele - se ocupă de viața altora. „Exerciți grija față de suflete? Nu neglija pentru acest lucru grija față de tine” le spunea sfântul Carol Borromeu preoților săi. A ținti spre inima fericirii, pentru cei care au profesat consacrarea totală lui Dumnezeu, înseamnă acceptarea acestei exortații și transpunerea ei continuă și coerentă în viața de zi cu zi, lucru ce cere veghere și conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
minute. Ușor de făcut cu geana. N-a mai plâns. În schimb, exact în alea trei minute când rahații din plutonul de gardă din față, exact ca la televizor, își tot suceau armele-n mâini, și le încărcau, și îi ținteau, lui Doru Sinistratul i s-a albit jumătate din păr, jumătatea din stânga a frezei arăta ca la un bunic, iar jumătatea din dreapta, normală, se înfățișa ca la un copil de 13, 14 sau 15 ani. Când a scos totuși colonelul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la care va trage trenul, de parcă ar conta. De la înălțimea ecartamentului zărește peisajul bine cunoscut; întâi niște hangare din cărămidă lungi și mohorâte, care par părăsite, ici-colo vede un om care se mișcă haotic, parcă sub influența unei forțe oculte, țintind trasee de neînțeles pentru eventualul privitor dar omul își urmărește cu îndârjire scopul. Câteva trolee așteaptă la cap de linie părăsite iar unul din care au fugit toți pasagerii, se ia la întrecere neloială cu locomotiva care străbate, în viteză
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe de cauciuc, cu crăcane de salcâm, țintind duba. O ploaie de pietre rotunde se abătu pe tabla căruței. Sergentul opri convoiul și alergă azvârlind după derbedei cu bastonul de cauciuc. Băieții, împrăștiați o clipă, se strânseră din nou la pompă. Se făceau că joacă gioale și mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nefericirii, ca orice ființă smulsă din linia viețuirii. A fi e o stavilă pentru infinitul inimii. Este atât de misterios fenomenul prin care un om crește peste el însuși! Trezindu-se, nu mai vede pe nimeni în jurul lui. Astfel, își țintește ochii spre cer, spre cea mai apropiată înălțime. În materie de singurătate, omul nu mai are ce-nvăța decât de la Cel de Sus. Spiritul înflorește pe ruinele vieții. Se spune: cutare cunoaște pe Spinoza, pe Kant etc. ... N-am auzit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]