6,958 matches
-
s-a ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă, el un Tratat ce va atârna ca un pietroi de gâtul plebei. Cine pentru cine scrie? Speram, cândva, să fac asta pentru o elită. Lipsește. În consecință, aștern CRONICA INFAMĂ. Pedeapsa unui autor fără public, fiindcă mă străduiesc să-mi distrug, la propriu, cititorii. În locul artei - leagăn al moleșelii -, aduc arbitrariul. În locul emoției estetice, una etică. Un pumn în nasul lepros al Stațiunii. Am fost tânăr, frumos, cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vor considera implicați: dețin o taină. Nu face doi bani secretul lor: nu îl pot dezvălui părții interesate. Dacă, printr-un paradox, barierele existențiale știute ar fi rupte, într-o dimineață, deschizând caietul-jurnal, s-ar putea să găsești câteva rânduri așternute de către Romancier: Sunt creația Cuiva care nu mă agreează; manevrat de o forță neștiută. Poate, altfel, cu Magistratul aș fi încheiat dacă nu o pace, măcar un armistițiu: ura ne-a obosit pe amândoi. Cineva mă tot stârnește. Îl voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
al autorului. Notele se vor da în funcție de asemănarea dintre schița realizată și una din fotografiile ce-l reprezintă pe presupusul autor. Presupus, pentru că există și o asemenea posibilitate; unele capitole par a avea un caracter criptic; cel care le-a așternut pe hârtie a ascuns ceva. Poate propria identitate: a fost produsul unui spațiu ocult. Psihologic: ... din treizeci și doi de studenți practicanți la Clinica de boli nervoase din V., douăzeci și șapte au conturat în portretul-robot un tip înnegurat, digestiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
împotriva noastră!”. „Din copilărie ai fost ascuns. Noi, ceilalți, nu am știut niciodată ce gândeai cu adevărat!” ți-a zis, de curând, cineva. Ca și atunci, ceva nedefinit îți tulbură mintea. Istorii nebuloase, mereu mai dense, insuportabile: încerci să le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf, vreme de treizeci de ani. A înghițit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru asta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme de o generație, prin deșert... Te-ai spălat pe mâini! Soarta Stațiunii - spui - era hotărâtă dinainte; doar ai așternut istoria pe hârtie! Recunoști existența VOCII! Nici o VOCE! E geniul meu! Sau demența; decid orice: mâine, dacă vreau, mă sinucid! Nu: ți-e teamă: ai zis, odată, cuiva: „Pentru răul făcut personajelor mele, acestea mă vor urmări și pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îi alerga către spărtura deschisă În perete. Fusese, Însă, doar o distragere de o clipită. De Îndată, se aplecă la loc peste hârtiile Întinse dinaintea sa. Își trecu mâna peste ochi, Încercând să Îndepărteze oboseala nopții de nesomn. Apoi mai așternu câteva cuvinte. Când Își ridică din nou chipul, peste privirea sa se coborâse un văl de disperare. — Raportul e gata. Dar e zadarnic, dacă nu ajunge În mâinile sale, murmură el. Suntem pierduți. Totul e pierdut și zadarnic. Nu! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe neașteptate, Începu să cânte cu un glas răgușit și distonat. «Per te venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă de la primele cuvinte, o tăcere neașteptată se așternu În tavernă. Dante văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
macabra punere În scenă. Apoi trebuie că examinase foile, pe care Dante și le amintea legate, ordonat, cu o sforicică. Dezamăgirea Îi spori. Paginile erau albe, În afară de două. Pe prima era doar o frază scurtă, În timp ce, pe cealaltă, o mână așternuse cu semne grăbite câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
miezul nopții Dante aprinse una din torțele pe care străjerii le lăsaseră În preajma portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Templu. Și multă lume a crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu trecător pe chip. Un junghi din pricina rănii, sau durerea dezamăgirii. — Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare și de flăcările asediilor. Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
discheta și pistolul, le pun cu mișcări Încete pe birou și, În câteva fraze, Îi divulg proveniența și Împrejurările În care intrasem În posesia lor. Mă ascultă atent, dar nu peste măsură de mirat. Când termin, În sala Consiliului se așterne o tăcere de câteva secunde. Aștept să spună ceva. N-o face. Mă privește doar cercetător și, parcă, amuzat. Liniștea este Întreruptă de zgomotul discret al unei uși care se deschide undeva, În dreapta mea. - Mai aveai câteva minute și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ce punct de pe scara timpului se plasa autorul enunțului? Frământam În minte - destul de steril, recunosc - aceste Întrebări când, subit, am avut senzația materială că gândul Îmi Îngheață Într-o revelație năucitoare. Nu, sigur că nu semnificația acelor opt cuvinte așternute neglijent la finalul paginilor care devoalau misterul uciderii templierilor era marea problemă, ci alta. Cu totul alta - cum de nu sesizasem de la Început? Centrul confirma explicit și fără putință de Îndoială că tezaurul Ordinului nu era o legendă. Fabuloasa comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum, surpriza: aceleași cuvinte - nici unul În plus, nici unul În minus - apăreau În notațiile lui Noel Corbu din hârtiile pe care le-am găsit acasă, la București. Să nu spui că e o Întâmplare, că sunt cuvinte din cele mai obișnuite, așternute Într-o ordine banală, și că la mijloc ar putea fi o simplă coincidență... - Nu cred În coincidențe, am afirmat-o Întotdeauna și nu m-am Înșelat decât rareori. Alta e Însă problema, stai puțin... Rezultă că Între Noel Corbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până acum Înregistraseră un zero absolut la capitolul succese, era suficient ca din aria noastră de investigație să eliminăm zonele ce purtau semnul trecerii lor harnice pe-acolo. Locurile cu pricina nu erau dificil de depistat: straturile groase de praf, așternute din belșug În intervalul de când nimeni nu se mai apropiase de rafturi și nu le mai cercetase conținutul, trebuiau să păstreze urme de deranj recent. E adevărat, la o evaluare ochiometrică, rămâneau destule spații neatinse recent; În raport Însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu-i așa, ce altceva este un cont bancar decât o Înșiruire bezmetică de cifre și litere, pe hârtiile care o Înnebuneau pe Eveline erau așternute doar șiruri de litere. Fără nici o logică și fără nici un Dumnezeu, din câte puteam să-mi dau eu seama la o repede ochire: multe dintre ele se repetau aleatoriu (cel puțin În aparență), ordinea succesiunii nu răspundea nici unei reguli - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
descopăr tainele. Acum, nu trece o zi să nu mă întâlnesc cu acest prieten, să petrecem câteva clipe minunate împreună. Cu fiecare rând pe care îl citesc, cartea devine tot mai importantă pentru mine. Datorită ei pot cu ușurință să aștern pe hârtie și să transmit prin viu grai gândurile pe care le am. Citind, îți îmbogățești sufletul și poți comunica mai ușor cu cei din jurul tău, cu cei dragi, cu cei necunoscuți. Drumul citirii unei cărți nu are sfârșit. Cartea
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
Ce-s alea? - întrebă Stejeran. — De unde vrei să știu eu? - făcu supărat Parnasie. Așa a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici c-ai văzut... — Audă-te Domnul, preacuvioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a se zgudui și firava noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Talida Boboc, clasa a VI-a Clubul Copiilor Câmpulung Muscel județul Argeș profesor coordonator Ileana Mihaela Cîrstea Cu alai de mândri ghiocei, vesela Zână a primăverii își așterne covorul moale peste îm părăția oamenilor făcându-ne o vizită cu cât mai lungă cu atât mai plăcută. Cu rochia ei de toporași și zambile îmbătate de parfumuri, coronița din smarald și pantofi de cristal, începe să danseze. Prietenul ei
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
respectă căminul altuia și pune o competiție sportivă stupidă mai presus de viețile a patru oameni. Acela este un sălbatic! Eu sunt doar un tuareg pașnic care n-a avut probleme cu nimeni până când ați apărut dumneavoastră pe-aici. Se așternu o lungă tăcere. Părea că o lespede grea căzuse deodată pe umerii nou-veniților, care, probabil, nu se așteptau la o asemenea cerere. În cele din urmă, după ce se scărpină în părul blond care-i cădea în ochi, cel numit Yves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acord! Acum ăștia șase or să vadă ce înseamnă adevăratele emoții și aventuri. Or să vadă ce-nseamnă setea, foamea, frica, oboseala și nesiguranța, dacă vor muri, câți vor muri, cum vor muri și când vor muri. Din nou se așternu o lungă tăcere, căci cei trei negociatori păreau să aibă nevoie de timp ca să digere faptul că negocierile păreau sortite unui eșec total, dat fiind că una din părți se arăta în mod evident inflexibilă. În cele din urmă, Yves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
răspundă la astfel de întrebări. Dar, vezi, eu nu caut răspunsuri „autorizate“, ci adevărate, răspunse Hans Scholt pe un ton de un calm desăvârșit. Am constatat că lipsesc trei mașini, și asupra acestui fapt s-ar părea că s-a așternut tăcerea, deoarece nici mecanicii, nici prietenii, nici familiile n-au nici cea mai vagă idee unde se află - arătă din nou cu degetul spre Nené Dupré. S-ar părea că tu ești singurul care le-a dus apă și mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru că discreția lui exagerată refuză comunicarea noastră balcanică, zgomotoasă și sentimentală, fără de care nu se poate trăi În spațiul acesta răsăritean. Cu siguranță că face parte din altă familie, are vîrsta definitivă a raselor vechi țorice frază pe care o așterni pe hîrtie o poți Întîlni Într-un text genial sau mediocru, fiecare cuvînt chemat de cel ce-i precede e o capcană imposibil de evitat) iată mi-a scăpat din mînă, am Început deja să umblu la inteligență; măruntele mofturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată: Sigur. Oricînd. De-ai ști cît mă bucur să ne vedem... da, chiar săptămîna asta... te așteptăm, pa, pa. În odaie se așterne liniștea. Doar pixul domnului D. se mișcă ordonat pe foaia cu pătrățele. Doamna E. Își vede de treabă la bucătărie. Se apropie și Niki de cincizeci și face pe tinerelul Îi dă mîna, mașină atelier la Șosea vad bun clientelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]