2,758 matches
-
făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat iarăși în camera mea și m-am prăbușit în așternut. O zdrențuială acră și pâsloasă de vise m-a însoțit până dimineață. . .."Cîte nopți pentru o singură dimineață!" Scriu de mână, prima dată după atâția ani în care zgomotul sacadat al mașinii mele de scris mă izola și, asemenea cartonașului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
imens ghioc pe o plajă pustie, ca un craniu din care gândirea și nebunia s-au volatilizat de mult, clădirea vuia subliminal, amenințător, cum vuiesc în copilărie locurile străine prin care ești silit să treci. Dormitorul, cu paturile dezbrăcate de așternuturi, cu ziare și ghemotoace de hârtie de împachetat împrăștiate pe jos, era de o tristețe 170 insuportabilă. Cartea mea zăcea pe jos, călcată-n picioare, cu paginile îndoite și pline de praf. Am ridicat-o și m-am așezat, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de organe însîngerate, dar, Doamne, Dumnezeule, în sfârșit VINDECAT! Sânt stors ca o lămâie, dar vindecat. Voi pleca în câteva minute din vila asta frumoasă și caldă înconjurată de păduri, terenul calcinat al luptei mele cu îngerul. Valiza e făcută. Așternuturile sânt strânse de pe pat și legate într-un cearșaf. Am aerisit camera pentru prima dată, căci ninsoarea a stat și aerul e atât de strălucitor, încît parcă aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina brazilor. Am lăsat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mă în fața fratelui meu mai mare, vinovat de o gravă greșeală, ne trimite pe toți la culcare, Tu, Daniel, vino cu mine! Dar în noaptea aceea n-am putut dormi, nu-mi mai găseam somnul tot încercând să înlătur din așternutul meu poza aceea ce părea că s-a prins cu un lipici puternic de cearceaful meu și n-aveam putere s-o dezlipesc, Pe marginea patului arunc ochii spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vulgară a femeii îmi stăruie încă în minte și, pe lângă realitatea violentă a acestei imagini, desenele lui Theo îmi par, Las caietul la o parte și încep să mă dezbrac, sting lumina din cameră și, înainte de a mă vârî în așternut, mă aplec în genunchi să-mi spun rugăciunea, Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, apăsându-mi ochii cu mâinile II E la tine caietul acela al meu? întreabă Theo, tresar, Care caiet?! cel de schițe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar ea, necruțătoare, mă zgâlțâie de câteva ori, Se răcește cafeaua! Haide! Ce-ai făcut azi-noapte?! Glasul ei trezindu-mă din nou, dorința mea neînțeleasă de a lovi, de a o îndepărta, Am fost cu o puttana! Pe burtă, între așternuturi, doar cu capul întors la ea cu ochii pe jumătate deschiși, o văd pentru o clipă încremenind apoi ridicându-se brusc de pe pat și ieșind grăbită din încăpere, era într-o rochie galbenă cu ochii verzi-albaștri, albaștri-verzi de pariziancă, fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în ochi treptele de ciment ale întunecatei case de oaspeți, nu sunt obișnuit deloc cu acest loc și mâinile mele caută cu disperare lumina, XI Cu greu am adormit astă-noapte și de cum s-a făcut ziuă m-am smuls din așternutul tare cu gândul să ajung degrabă în sat, să trimit Corinei, înainte de plecarea poștei, scrisoarea despre atmosfera neprielnică de la mănăstire, împotriva părintelui Varava, intenția nezdruncinată a tuturor de a forma așa-zisa Comisie de evaluare, așa i-a spus părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în băltoaca asta de dezamăgire! Aud?! Taci, nu-i așa? Nu ești în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei de jar abia de mai pâlpâie în cenușă, mă zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță de la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
costat slaba putere ce-mi mai rămăsese, Odihnește-te, Daniel! mă îndeamnă părintele, mai vorbim și mâine, ești obosit, și privirea îmi trece peste părintele Dumitru la tabloul de pe perete din fața mea, Cum de nu l-am văzut până acum?! Așternuturi în soare! veneam de la școală cu Theo, pe scurtătură, peste grădini și ieșeam direct la crucea din deal, Theo în urma mea, tăcem amândoi, e luna mai după lumina de afară, pomii toți în floare, un miros îmbătător prin aer, albinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o iau înainte pe cărare, lăsându-l pe Theo cu blocul de desen în brațe, nu se desparte niciodată de el, Eu mă grăbesc spre mănăstire din cauza celor trei de zece trecuți în carnetul meu, la matematică, română și franceză, Așternuturi în soare, a lucrat o săptămână la tabloul ăsta și l-a dăruit apoi părintelui Dumitru care ne găzduise în iarna aceea zăpezoasă, Preotesei îi place foarte mult tabloul ăsta, îmi spune părintele descoperind direcția privirii mele, l-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce dă spre grădină, văd de aici, din pat, cum coboară înfocat spre asfințit soarele, în încăpere umbrele se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre asfințit soarele, în încăpere umbrele se schimbă, Te las să te odihnești, Bine, părinte! Mulțumesc! Dacă ai nevoie de ceva suntem dincolo, nu închid ușa, Bine! Iese părintele, lăsându-mă singur în fosta cameră cu treisprezece palmieri, tot la Așternuturi în soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri șoptite peste vocile protagoniștilor din filmul de la televizor, mi-e mai bine acum, slăbit numai și-o dulce toropeală se lasă peste ochii mei, unghiile roșii ale Dianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când te văd pe drum trecând, șialalalalala, dorurile mă cuprind șiadirararirila, mă opresc fascinat locului de ceea ce se petrece peste gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fluturi, un fluture știe mult mai multe taine despre culoare decât orice pictor, nu se înșală niciodată asupra florilor, fascinantă privirea albinelor, oare ce vede această albină care tocmai s-a așezat pe foaia mea albă din desenul meu cu Așternuturi în soare?! Vineri, am lucrat zilele astea la Așternuturi în soare, l-am terminat astăzi și am strania senzație că un organ îmi lipsește din corp și mă doare adânc locul acela, un plămân? o inimă? un rinichi? un testicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culoare decât orice pictor, nu se înșală niciodată asupra florilor, fascinantă privirea albinelor, oare ce vede această albină care tocmai s-a așezat pe foaia mea albă din desenul meu cu Așternuturi în soare?! Vineri, am lucrat zilele astea la Așternuturi în soare, l-am terminat astăzi și am strania senzație că un organ îmi lipsește din corp și mă doare adânc locul acela, un plămân? o inimă? un rinichi? un testicul? încă nu-mi dau seama, mă pregătesc cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pestilențial?! 13 decembrie, Radu își pregătește expoziția cu grafica pe calculator, pe calculator, îmi explică și mie cum, cum, funcționează, Mi se închid ochii de somn acum de-ar veni cineva să stingă lumina, comutatorul lângă ușă pe peretele cu Așternuturi în soare, 13 decembrie, am citit deja, grafică pe calculator, ușa se deschide încet, visez deja ceea ce nu poate fi adevărat, preoteasa intră tiptil, numai în cămașă subțire de noapte, Ce-i, Daniel? nu te simți bine? eu nu răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părul cârlionți prins într-o coadă, nu-și dă seama că o privesc, lasă-ți inima să vorbească, inima mea bate cu tărie de, mi-a plăcut, își ridică ea ochii spre mine, eu roșind, mi-a plăcut scena cu Așternuturile în soare, e tabloul nostru, și-și întoarce privirea spre tablou, cine o fi cântând în grădină?! Maria?! Ea cântă foarte frumos, a fost și la festivaluri, numai ea putea fi, N-are importanță, Diana, cine a cântat, vorbește Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mulțumesc pentru tot iubitului meu, Tony. Prologtc "Prolog" — La naiba, realiză ea. Cred că am o cădere nervoasă. Se uită în jurul ei, la patul în care stătea. Corpul ei, care avea nevoie disperată de o baie, zăcea letargic pe niște așternuturi care ar fi trebuit schimbate de urgență. Șervețele umede și mototolite murdăreau plapuma. Un arsenal neatins de ciocolată aduna praf pe comoda ei cu sertare. Pe podea stăteau răsfirate revistele la care nu fusese în stare să se concentreze. Televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unei cutii goale de Haagen Daz de unde căzuse pe sub canapea și în deschiderea ferestrelor. A renunțat la ștersul prafului, dar a pulverizat Mr. Sheen prin cameră, iar mirosul a făcut-o instantaneu să se simtă harnică. Și-a adulmecat atentă așternuturile de pe pat. Minunat, mai mergeau pentru încă o săptămână. Apoi, deși știa că nu avea unde să plece, a verificat dacă recent curățatul costum nu-i fusese cumva furat. Atârna încă în dulapul ei, alături de o bluză curată. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oameni, pe saltele noduroase pe care proprietarii le luaseră pentru că erau ieftine, nu și confortabile. Nu avusese nici un fel de mobilă când s-a mutat. În afară de strictul necesar, cum ar fi un fier de călcat și un set de prosoape, așternuturi și fețe de pernă care nu se asortau, totul a trebuit cumpărat. Ceea ce a făcut-o pe Ashling să se crizeze cum rar se întâmplă. Se umplea de furie când se gândea câți bani alocați în mod normal pentru haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scurgă la Joy. Dar undeva, pe drum, prioritățile ei se schimbaseră. Deși nu era deloc o decoratoare înfocată, cum era Clodagh, începuse în mod sigur să îi pese. Până în punctul în care nu deținea doar unul, ci două seturi de așternuturi (unul din denim viu colorat și încă unul alb, gofrat în stil Zen). Recent, aruncase patruzeci de lire pe o oglindă de care nici măcar nu avea nevoie, doar pentru că i se păruse drăguță. Concluzionase că suferise de sindromul premenstrual și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să închid luminile și să încui ușile, spuse el. —Grăbește-te, spuse ea cochet, liniștită de siguranța că nu o va face. Trecuseră de mult de perioada în care se dezbrăcau lasciv unul pe celălalt. Clodagh era deja dezbrăcată, sub așternuturi, când Dylan a urcat și și-a aruncat și el hainele cât ai clipi. Clodagh stătea pe spate, a închis ochii și s-a lăsat sărutată, după care, ca de obicei, Dylan a trecut la sfârcurile ei. Când a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Da? întrebă Liam cu vocea pițigăiată de dezamăgire. Credeam că e amicul tău. E, asta e. Vrei să te aștept? Da, te rog. Nu va dura decât un sfert de oră. Rapid, Lisa a testat fermitatea paturilor de la Morrison, prospețimea așternuturilor, mărimea băii - era destul de mare pentru doi oameni -, cantitatea de șampanie din bar, mâncărurile afrodiziace disponibile prin room-service, CD-urile din cameră și, la final, oportunitățile de amplasare a cătușelor. Una peste alta, concluzionă ea, te poți simți destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de duș și Lisa își spuse că le va fura înainte de a pleca. Când a ieșit din baie, el a condus-o în pat și i-a pus în mână un pahar cu șampanie rece. Urcându-se lângă ea, în așternuturile reci din bumbac, spuse: —Pot să te întreb ceva? Tonul lui încet și serios îi indica faptul că va fi una dintre întrebările alea ciudate pe care și le pun de obicei iubiții: Crezi în dragostea la prima vedere? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lângă urechea ei: —A mea ești, iubito. Ca o somnambulă, s-a lăsat condusă către pat. Și-a întins ascultătoare brațele, pentru a-l lăsa să îi scoată jacheta, și și-a ridicat șoldurile, pentru ca el să îi scoată fusta. Așternuturile reci și moi i s-au lipit de piele. Tot corpul îi tremura, dar ea stătea fără să se miște. Când i-a atins sfârcurile cu buzele, a tresărit de parcă ar fi simțit un șoc electric. Cum putuse să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]