1,869 matches
-
În nordul Transilvaniei principalele monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.). În Anglia monahismul a atins apogeul în timpul domniei regelui Henric I (1100 - 1135) și s-au construit abații, atât material cât și spiritual, în marile centre ale religiei, cum ar fi Canterbury, Winchester sau Durham, unde au luat ființă și școli de caligrafie și ilustrare a manuscriselor. Tendința a continuat și în timpul domniei regelui Ștefan (1135-1154), când au
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Apoș, denumirea veche românească Aposdorf, (în dialectul săsesc "Appesterf, Apestref", în , în trad. "Satul Abatelui", în , în ) este un sat în comuna Bârghiș din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Podișul Târnavelor. Apoș este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Așezarea, amplasată în Podișul Hârtibaciului, a fost
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
ac de argint din epoca târzie a fierului. Prima atestare documentară a localității datează din 1322, sub denumirea de "Villa Abbatis". În evul mediu, localitatea a fost posesiune a Mănăstirii cisterciene Cârța, fapt ce a dat toponimicul german Appesdorf (“Satul Abatelui”). Biserica evanghelică, de tip biserică-sală, construită la începutul secolului al XV-lea în stil gotic, cu cor absidat poligonal sprijinit de contraforți. Turnul-clopotniță a fost construit mai târziu, în anul 1799.
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
liber și un moralist independent, ceea ce îi aduce statutul de liberal moderat. Se opune ferm ordinii morale, în special prin romanul "Cucerirea orașului Plassans" ("La Conquête de Plassans"), interzis la vânzare în gări de către comisia de colportaj , și prin "Greșeala abatelui Mouret" ("La Faute de l'abbé Mouret"), un atac împotriva dogmei castității, consolidată atunci de Biserică prin taina căsătoriei. De asemenea, Zola ia apărarea comunarzilor grațiați prin legea amnistiei, evocându-i pe paria Revoluției din 1848 în "Pântecele Parisului" ("Le
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
ani. Cu o regularitate nezdruncinată, Zola scrie de la trei la cinci pagini pe zi, ceea ce reprezintă un roman cu două volume pe an. Șase romane apar între 1871 și 1876: "Averea familiei Rougon", "Haita", "Pântecele Parisului", "Cucerirea orașului Plassans", "Greșeala abatelui Mouret" și "Excelența sa Eugène Rougon". Dar acestea nu aduc încă succesul scontat. Zola este în mod evident un scriitor cunoscut, dar nu la nivelul pe care și-l dorește. Perseverența îi aduce o nouă izbândă prin "L'Assommoir", un roman
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
credincioși ». Scopul romancierului este de a alcătui « un bilanț religios, filozofic și social al secolului », prin intermediul unui roman, apoi a două, apoi, într-un final, a trei romane, intitulate fiecare cu numele unui oraș: Lourdes, Roma și Paris. Eroul cărților, abatele Pierre Froment, personaj sceptic și cinic, traversând o criză religioasă, servește drept fir de legătură între cele trei părți ale ciclului precum și drept purtător de cuvânt al autorului. Acesta este noul suflu pe care îl caută Zola, pentru a se
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Mănăștur, în lucrările istorice mai ales "", (în , în dialectul săsesc "Appesdorf", în , în trad. "Satul Abatelui") este din 1895 parte a municipiului Cluj. Localitatea s-a format în jurul Abației Benedictine de aici, de unde-i provine și numele (atât în română, cât și în maghiară și germană). Începând cu anul 1965 cea mai mare parte a caselor
Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/297968_a_299297]
-
abația Trois-Fontaines în Champagne, să trimită câțiva monahi cistercieni care să încadreze canonicii de la Orval care doreau să treacă la Ordinul cistercian. Constantin (un Fericit) potrivit unui minologhiu / minologhion cistercian a condus grupul, fiind astfel primul din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie 1131 Orval a devenit abație-filie a abației Trois-Fontaines și, de fapt, prima abație cisterciană din regiune. Clădirile au fost adaptate nevoilor monastice. Thierry de Vitry, al doilea abate, a creat prima bibliotecă
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie 1131 Orval a devenit abație-filie a abației Trois-Fontaines și, de fapt, prima abație cisterciană din regiune. Clădirile au fost adaptate nevoilor monastice. Thierry de Vitry, al doilea abate, a creat prima bibliotecă de la Orval punând să se copieze cărți și manuscrise care se aflau în alte abații. Adam de Longwy, cel de-al patrulea (?) abate (1167-1173), a pornit șantierul construcției abațialei. Biserica a fost terminată înainte de 1200, iar
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
din regiune. Clădirile au fost adaptate nevoilor monastice. Thierry de Vitry, al doilea abate, a creat prima bibliotecă de la Orval punând să se copieze cărți și manuscrise care se aflau în alte abații. Adam de Longwy, cel de-al patrulea (?) abate (1167-1173), a pornit șantierul construcției abațialei. Biserica a fost terminată înainte de 1200, iar domeniul agricol și forestier a crescut în mod progresiv. Începuturile nu sunt mai puțin dificile și comunitatea trăia de mult timp în indigență (în lipsuri). Un incendiu
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
mai puțin dificile și comunitatea trăia de mult timp în indigență (în lipsuri). Un incendiu, în 1252, a înrăutățit situația. Îndatorarea era atât de gravă încât capitulul general al Ordinului cistercian, în sesiunea sa din 1316, l-a autorizat pe abatele de la Trois-Fontaine să închidă Orval, să-i vândă bunurile și să împrăștie călugării în alte case. Totuși, abatele nu a făcut nimic dintre acestea. Timp de patru secole Orval și-a trăit existența ștearsă de mănăstire pierdută în singurătatea marii
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
înrăutățit situația. Îndatorarea era atât de gravă încât capitulul general al Ordinului cistercian, în sesiunea sa din 1316, l-a autorizat pe abatele de la Trois-Fontaine să închidă Orval, să-i vândă bunurile și să împrăștie călugării în alte case. Totuși, abatele nu a făcut nimic dintre acestea. Timp de patru secole Orval și-a trăit existența ștearsă de mănăstire pierdută în singurătatea marii păduri ardeneze. Unele perioade erau prospere, iar altele dificile. Situată la granița dintre Regatul Franței și Sfântul Imperiu
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
secolele al XV-lea - al XVII-lea. A fost construită prima "turnătorie" din abație. Marcat prin lungile abațiate a două mari personalități, Orval își regăsește prosperitatea și reputația de sfințenie în secolul al XVII-lea. Bernard de Montgaillard, impus ca abate de către arhiducele Albert în 1605, este mai întâi rău primit de călugări. Dar a reușit să se impună și să introducă, în mod progresiv, o reîntoarcere la practicile religioase firești. Și-a obținut stima călugărilor și apropierea abației de poporul
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
apogeul Războiului de Treizeci de Ani, la 2 august 1637, abația a fost jefuită și incendiată de soldații mareșalului de Châtillon. Perioada care a urmat este mai pașnică pe plan politic și comunitatea își regăsește echilibrul și prosperitatea sub conducerea abatelui Charles de Bentzeradt. Cel de-al 45-lea abate de Orval (din 1668 până în 1707) încurajat de către abatele de Rancé, pe care l-a întâlnit în mai multe rânduri, a continuat opera lui Montgaillard, impunând o reîntoarcere strictă la respectarea
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
1637, abația a fost jefuită și incendiată de soldații mareșalului de Châtillon. Perioada care a urmat este mai pașnică pe plan politic și comunitatea își regăsește echilibrul și prosperitatea sub conducerea abatelui Charles de Bentzeradt. Cel de-al 45-lea abate de Orval (din 1668 până în 1707) încurajat de către abatele de Rancé, pe care l-a întâlnit în mai multe rânduri, a continuat opera lui Montgaillard, impunând o reîntoarcere strictă la respectarea regulilor cisterciene originare: abstinență totală la carne, munci manuale
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
mareșalului de Châtillon. Perioada care a urmat este mai pașnică pe plan politic și comunitatea își regăsește echilibrul și prosperitatea sub conducerea abatelui Charles de Bentzeradt. Cel de-al 45-lea abate de Orval (din 1668 până în 1707) încurajat de către abatele de Rancé, pe care l-a întâlnit în mai multe rânduri, a continuat opera lui Montgaillard, impunând o reîntoarcere strictă la respectarea regulilor cisterciene originare: abstinență totală la carne, munci manuale pentru toți, lungi perioade de posturi. Orval a adoptat
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
la episcopul jansenist de Utrecht, unde au format o comunitate "orvalistă". S-a descoperit că erau în coresondență cu Pasquier Quesnel și Duguet și păstrau în chiliile lor relicve și obiecte aparținând familiei Arnauld. Plecarea lor a adus deznodământul crizei. Abatele Albert de Meuldre, sucesor al lui Mommerts (1741), cam simpatizant jansenist, a trebuit să demisioneze în 1757. Cel care i-a succedat, Dom Pinart, chiar strict și rigid, a readus pacea printre călugări. În secolul al XVIII-lea Orval, fiind
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
considerat de către catolici și de către ortodocși drept patriarh al călugărilor din Occident, din cauza regulei care a avut un impact major asupra monahismului occidental și chiar asupra civilizației europene medievale. Deseori este reprezentat în îmbrăcăminte de benedictin, cu o crosă de abate, precum și cu o carte. Benedict s-a născut în anul 480, în "Nursia" (Norcia, în Umbria), ca fiu al unor nobili romani bogați și buni creștini. Numele său, "Benedict" (în ), se traduce în limba română prin "„binecuvântatul”". Tradiția, acceptată de
Benedict de Nursia () [Corola-website/Science/308244_a_309573]
-
Carlyle a scris într-o notă de conservatism sceptic care mai târziu a putut fi observată în opera lui Matthew Arnold și a lui John Ruskin : a comparat viața omului disipat din secolul al XIX-lea cu cea a unui abate medieval. Pentru Carlyle, comunitatea monastică era unită de valori spirituale și umane, în timp ce cultura modernă zeifica forțe economice impersonale și teorii abstracte privind „drepturile” omului și „legile” naturale. Valorile comunale erau înlocuite de individualism izolat și capitalism „laissez-faire” nemilos, justificat
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
văd și astăzi"". Cronicile vremii menționează că s-au construit două palate domnești la Frumoasa, unul destinat femeilor (în grădina domnească, deoarece mănăstirea Frumoasa era mănăstire de călugări) și unul destinat domnitorului și boierilor (în incinta mănăstirii). După cum relatează și abatele Giuseppe Boscovich, palatul femeilor era mai mare decât cel din incinta mănăstirii, el fiind descris în detaliu de călătorul străin. Istoricii Dan Bădărău și Ioan Caproșu au presupus că Ghica Vodă ar fi reparat casele mai vechi din incinta mănăstirii
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
fost vizitată de către diverși călători străini, aflați în trecere prin Iași. Aceștia au evocat în notele lor de călătorie pitorescul locului și frumusețea palatului domnesc. O descriere interesantă a curții domnești de la Frumoasa și a împrejurimilor sale este realizată de către abatele Giuseppe Boscovich, care îl însoțea pe ambasadorul englez James Porter în călătoria sa din anul 1761 prin Moldova: Ministrul turc Resmi Ahmed Efendi a trecut prin Iași în anul 1763 în drum spre „raiaua“ Hotin. El a locuit aici două
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
zvonurilor colportate de primii cruciați. Până la urmă s-a hotărât ca francezii să-i urmeze totuși pe germanii lui Conrad (15 iunie). Roger al II-lea s-a simțit jignit și a refuzat să mai participe la expediție. În Franța, abatele Suger și contele Guillaume de Nevers au fost aleși ca regenți pe vremea cât regele era plecat în cruciadă. În Germania s-a continuat propovăduirea cruciadei de către Adam de Erbach și Otto de Freising. Pe 13 martie, fiul lui Conrad
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
numeroase copii după operele maeștrilor italieni din bisericile și palatele orașului, dar și tablouri după natură. În vara anului 1761 întreprinde o călătorie prin mai multe orașe din nordul Italei, printre care Siena, Florența, Bologna, Veneția, însoțit de protectorul său, abatele de Saint-Non. La întoarcerea în Franța, Fragonard era deja un pictor desăvârșit. În anul 1765, reușește să treacă de prima etapă care-l desparte de titlul de membru al Academiei de "Beaux Arts", prezentând tabloul "Corésus et Callirhoé", o compoziție
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
furnizat de societatea adulților, pe el îl imitau, fie că era vorba de alegerea anuală a conducătorului din ziua de 28 decembrie, care tocmai de aceea purta numele de episcopul inocenților, sau putea să ia titlul altei demnități, de pildă, abatele tineretului, căpitanul tinereții etc., fie că întreprindeau acte mai însemnate, unele chiar nedorite. De pildă, când în secolul XII au început să se ridice primele catedrale gotice, iar nevoia de mână de lucru a făcut ca autoritățile să apeleze la
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
devoțiune, tot atât de importantă ca și cruciada, copii, nechemați de nimeni, s-au prezentat și ei deși mai mult încurcau treaba decât erau de vreun folos. Recurgând tot la imitație, ei și-au luat numele de penitenți constructori. Mathieu de Paris, abatele Haimon ni-i semnalează pe șantierele din Caen, Chartres, Paris, Saint-Pierre-sur Dive unde, constată autorii cu stupoare, sosiseră de la o depărtare neînchipuit de mare, aproape sfârșiți de oboseală și nemâncare, dar cu voința fermă să nu dea înapoi.Este o
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]