1,895 matches
-
spre locul unde-și lăsase mașina. — Ai bătut drumul până la Londra să iei rezultatele ca apoi să nu le deschizi. — Nu știam că n-o să deschid plicul până în momentul în care l-am primit. Era conștientă că avea să sune aberant. Bănuiesc că Jack n-a sunat, nu? Vreau să spun, n-a apucat să afle că nunta mea nu mai e o piedică sau ceva de genul ăsta? — Dacă vrei ca Jack Allen să afle că ai anulat nunta cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tot felul de zvonuri în legătură cu „teroriștii” care umblă prin țară și împușcă în dreapta și-n stânga. Nu uita că eram cu toții convinși că la Timișoara muriseră 30.000 sau chiar 40.000 de oameni. Dacă te gândești mai bine, e aberant. Dar atunci ni se părea admisibil. N-am pus la îndoială informația. Credeam deci și în povestea cu „teroriștii”. Așa că, ne ziceam noi, cei hotărâți să ne ducem în România cu orice preț, chiar și demoralizați de moartea șefului, securiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cititorilor? Nu poți, într-un editorial, să-l înjuri pe cel care iscălește câteva coloane mai încolo. Păi asta e treaba celui înjurat. N-are decât să nu mai scrie. — Asta spun și eu! Cotidianul, 10-11 august 2002 O discuție aberantă Am asistat la discuția dintre Pastenague și un critic literar român. Nu spun care, personaj important și susceptibil. La prima vedere s-ar zice că am și participat. Dar nu e adevărat. Eu unul n-aș avea curaj să discut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
asta, ci personajul important care îi dă dreptate lui Pastenague, căci se simte cu el într-un fel de solidaritate. Ce-i drept, o discuție în trei nu e ușor de povestit. De altfel, o asemenea discuție nu e numai aberantă, ci și ireală, imposibilă, mai ales în România, unde, ca și în Miorița, cel de-al treilea nu e conlocutor, ci obiect al discuției. Despre el se vorbește, se spun diverse lucruri, nu tocmai agreabile, așa că e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
șaptelea cerc Spusă o dată, minciuna s-a instalat atotputernică. Nimic nu mai era nemaipomenit - frumos, atrăgător, expansiv, scânteietor, de bun gust, exuberant. Dar toate trebuiau să fie în continuare nemaipomenite, în alt sens, prin minciună - și erau sfâșietoare, mustinde, acaparatoare, aberante, zdobitoare, delirante. Trebuiau înfrânte logica, gândirea, comparația, speranța, destinul. Care nu poate fi înfrânt, dar te poți preface. Când lucrurile se repetă și, văzute din toate unghiurile, apar la fel de atât de multe ori, încât obosești numărând și uiți unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
avea să se diversifice, să se aprofundeze și să devină subtilă mai târziu, dar care atunci apăruse probabil din rușinea de a se purta într-un fel ce, nu s-ar putea spune cum și când, îi păruse umilitor și aberant. În mărunțișuri. Pe care le observase cu răbdare. Adică, privind chipurile oamenilor, nu numai așteptând reacția la întrebările lui, i se păruse deodată că ele, chipurile, pot fi urâțite voit. O frunte netedă, chiar îngustă, e plăcută ochiului și înseninează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie altceva: fie nu erai sigur pe tine, fie ți-era teamă de ceva, fie îți convenea situația asta, din motive ascunse, și acționai în consecință. Și de la o vreme nu-ți mai dădeai seama că situația e anormală și aberantă. Or, știi la fel de bine ca și mine că natura elimină întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, stările aberante. Deci, e vina ta și trebuie să ispășești. Asta nu te încălzește cu nimic în clipa de față, dar în viitor ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta, din motive ascunse, și acționai în consecință. Și de la o vreme nu-ți mai dădeai seama că situația e anormală și aberantă. Or, știi la fel de bine ca și mine că natura elimină întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, stările aberante. Deci, e vina ta și trebuie să ispășești. Asta nu te încălzește cu nimic în clipa de față, dar în viitor ai să ții minte. Spui că așteptai să treacă o vreme. Bun, de acord, a trecut. Și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în tastatură, pe ecran, mă uit la mine prin litere și realizez că eu am nevoie de mine, nu Păianjenul, nu Miau, nu nimeni, eu am nevoie de gândurile mele scrise ca să pot construi o scară spre liniștea mea. Scriu aberant, incoerent și fără logică, cuvinte care spun tot negrul din mine, transfigurat și echivalent cu un somn bun, o masă bună, o îmbrățișare de ajuns, o mângâiere pe obraz de care m-ai îmbolnăvit tu, tata, scriu și propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul lui pe spate căzut în nisip, tu nu ești bărbat, cu anularea mea de femeie, de om, de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de numai șapte ani. Cu asta cred că am pus punct „analizei profunde“ a doamnei Nina Roth-Swanson care, apelînd la romanele CÎini de vînătoare și Coloane de sare ca și la placheta de versuri Stele căzătoare, va căuta să sugereze aberanta teză despre iubirea ca incest, ca „tentativă de Încălcare a tabuurilor și de trăire a catharsisului În subconștient“! Scuzați-mă, dar cred că ar fi fost mai Înțelept din partea doamnei Nina Roth-Swanson să-l menajeze pe Mendel Osipovici de totemurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din cap și luase notițe. Danny încuviință și se concentră asupra lui Niles și Breuning. Sergent Breuning și sergent Niles, voi veți verifica toate dosarele de crime sexuale de la Moravurile LADP și LASD, pentru a descoperi eventuale cazuri de comportament aberant, cu mușcături, și pentru a elimina suspecții posibili în funcție de grupa de sânge și semnalmentele omului nostru. Vreau să verificați fiecare dosar al delincvenților sexuali existenți în zona L.A. Vreau să faceți verificări complete asupra lui Wiltsie și Lindenaur și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din Atena. El a făcut-o la cererea nu mai puțin celebrului Minos, rege al Cretei, pe atunci (jumătatea mile- niului II î.e.n.) un stat în plină înflorire. Menirea Labirintului era de a adăposti/ascunde/ închide Minotaurul - rodul unei împerecheri aberante dintre Pasiphae (soția regelui cretan) și un taur trimis din ape de zeul Poseidon. Acest fiu adulterin - monstru compozit, tauro-antropomorf - se hrănea cu tributul viu (șapte băieți și șapte fete) pe care cetatea Atena era obligată să i-l ofere
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Un popor, dacă nu are trecut, nu poate avea nici viitor. Devine o turmă fără de orizont. Trebuie să fim conștienți că am făcut puțin, prea puțin sau nimic pentru Basarabia, încât s-a ajuns astăzi din nou la umilitoare și aberantele vămi, la trecerea Prutului de acasă acasă pe bază de pașaport, plătind insuportabile taxe, suportând umilințe. Chiar și cei din dreapta Prutului pun întrebări, de unde vii și încotro te duci?.Nu o singură dată am reproșat celor de la vamă aceste lucruri
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
România au reluat relațiile diplomatice. Konrad Adenauer n-a admis decât o singură națiune, Germania. șase luni de zile diplomația română s-a luptat cu diplomația germană, privind unitatea poporului german. N-au vrut să recunoască două națiuni germane, noțiuni aberante, adică Germania Federală și Germania Democrată, așa cum este acum la noi, România și Republica Moldova. A fost cea mai mare greșeală istorică, de a se fi recunoscut fără condiții Republica Moldova, și fără datoria de a respecta condițiile de frățietate între noi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Republica Moldova, și fără datoria de a respecta condițiile de frățietate între noi. Nu, acuma că e drapelul, că e istoria, că e limba, că e neamul, iar mâine spui, domnule, noi nu suntem români, și venim cu niște istorii, nu aberante, de-a dreptul dușmănoase asupra românilor care au dăinuit mii de ani. Așa că trebuie să înmulțim luptătorii care trezesc această nație spre unitate, spre înțelegere, fără a urî pe străini. De fapt, noi nu urâm pe nimeni, dar luptăm pentru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în 2007”, „veți trăi bine!”). Diferența între cele două este evidentă, persoanele care nu iau decizii (pentru că nu sunt obligate să o facă) doar descriu situații trecute sau prezente, deci fac aserțiuni de tip descriptiv (care nu sunt mincinoase sau aberante) și își conservă autoritatea. Managerii trebuie să ia decizii, să facă aserțiuni de tip predictiv. De aceea, autoritatea managerilor depinde în mare măsură de corectitudinea predicțiilor (deci de justețea deciziilor lor). Este cauza pentru care la început guvernările au credibilitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
vieții lor, a unora drept poeți mari. E un mecanism psihologic la mijloc, acela al fricii că nu avem și noi, în "epoca noastră", un mare poet, că, spre deosebire de epocile trecute, nu avem această forță. Și atunci se pun etichete aberante și se caută fanioane care abia că pâlpâie. Eliot ne îndeamnă să fim circumspecți și, citind multă poezie, din trecut și din prezent, să evaluăm dacă acea poezie a contemporanilor suspectați de magnificență este adevărată: "să lăsăm să hotărască dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
circulație internațională, să scriu proză (să nu am grija că trebuie să învăț o limbă de circulație, plecat în călătorie, fie și la manifestări culturale la care să schimbi o vorbă politicoasă). Și asta numai fiindcă, în modul cel mai aberant cu putință (mintea mea o refuză), eu nu am reușit să învăț o limbă străină decât superficial, elementar. Dar de plăcut, îmi place exclusiv limba română, care e ideală pentru a scrie poezie, pe ea o simt în profunzime, îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
strict estetică (pe care am încercat să o înlocuiesc cu un discurs tematist, de istoria mentalităților și antropologic), față de definiția exclusiv scripturală a culturii în spațiul românesc (pe care am amendat-o evidențiind valențele culturale ale vinului) și față de teoriile aberante, mai vechi sau mai noi, cu privire la identitatea noastră culturală. Vinul poate, evident, să devină un drog, atunci când omul își pierde măsura. Dar drogul nu poate deveni niciodată vin, în ciuda unei istorii la fel de îndelungate și a unui conținut spiritual la fel de bogat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, pentru ca nimic să nu le turbure câtuși de puțin seninătatea sufletească, inventau, inspirîndu-se din Urmuz, jocuri numite, de pildă, Ismailuri, cu ajutorul cărora luau în tărbacă oameni și idei ale timpului, scriind fiecare, pe o temă dată, lucruri grotești și aberante, care constituiau răzbunarea inteligenței lor sclipitoare față de obtuzitatea sau demagogia 50 unora dintre contemporanii lor intelectuali care urcau cu energie și fără scrupule pe scena socială și care, dacă ar fi aflat, i-ar fi privat pe acești urmuzieni de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iar valorile uzinei noastre n-au contribuit cu nimic la sporirea valorilor naționale. Dimpotrivă, pornim de la ideea că nu vom deveni niciodată liberi și fericiți până nu ne vom elibera complet de obseseia nevoilor materiale, care dacă prezintă și forme aberante în sensul că unii dintre noi, scăpați de această obsesie, nu mai știu ce să facă și joacă fotbal cu pui fripți, nu înseamnă că toți oamenii s-au și eliberat de această obsesie și că omenirea are destule paturi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
când se taie din ea, dar eu vă ofer o comparație: imaginațițvă când se taie un tablou pe care îl vedem, nu ne place, și vine cineva și decupează din el părțile care îl deranjează. Este, cred, un act absolut aberant și, dacă am văzut asemenea lucruri, vă rog să mă credeți că ele mițau dat dictonul acelor ani de tristă memorie“. Nasol. Adică libertatea de exprimare este altceva decât libertatea de gândire, adică scriitorul trebuie să gândească liber și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
emisiunile sunt minunate, numai aceasta trebuie reformată printr-un simulacru de concurs cu câștigătorul dinainte cunoscut. În loc ca acest excepțional om de radio să fie promovat, să i se ofere condiții mai bune de producție și emisie, este supus unor aberante dar, vai!, atât de specifice tracasări pe linie administrativă. De partea Teodorei Stanciu și a colegilor ei sunt Nicolae Manolescu, Alex. Ștefănescu, Ion Pop, Andrei Pleșu, Dan Hăulică, Liviu Grăsoiu, Dan C. Mihăilescu, Tania Radu, George Bălăiță, Mircea Horia Simionescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
o mai folosesc doar autorii de fabule), dar personificarea cerului, în special, are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel de diminutivare a măreției. Este vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea“? Fusese mai... activ? Și a devenit, apoi, mai... comod, iubitor de odihnă bună și de miere? Cum arată un cer dedat la leneveală și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]