3,167 matches
-
tipic, implicând legislație, spații, activități, alte personaje, coduri, scenarii. Ea nu este o figuranta, ci un protagonist al istoriei, al culturii, al literaturii; • imanenta de factură teatrală a Parizienei predispune la o lectură a românului că piesa, o punere în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a românului timpului. Surprinderea esenței filozofico-po(i)etice a personajului Parizienei în ceea ce are el definitoriu relevă semnificațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
proiectat de Pariziana în textul literar poate fi interpretat ca o microficțiune de tip teatral (scrisă, regizată și interpretată de ea) în cadrul unei macroficțiuni literare, o ficțiune de gradul ÎI înscrisă într-o ficțiune de gradul I, o punere în abis puternic contaminată de "teatral": coliziunea dramatică, cadrarea scenei, temporalitatea legată, mișcarea spațială. Interpretarea românului realist/naturalist că teatru duce la lectură textului că "text al spectacolului". Fiecare scenă romanesca miniaturizează în felul său teatrul existenței în care Pariziana își trăiește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
descendenții săi cei mai capabili Eugène Rougon și Aristide Saccard. Confruntarea real/ireal creează o permanentă atmosferă de spectacol, consemnata în La Curée: baluri costumate, personaje deghizate, spații organizate că scena. Astfel, reprezentarea La Blonde Vénus este o punere în abis care prefigurează carieră curtezanei în Nana. Concluzia este că limitele între cele două universuri sunt destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe interiorul său, pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei densități. André Mariolle face o constatare amară, rezumând că acest joc nu le servește la nimic Parizienelor: "Je joue leur jeu, aussi bien qu'elles, mieux qu'elles peut-être, et ça me sert pour
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
român moderne, et qui, sans ardeur, sans entraînements, semblent combiner des caprices d'enfants gâtés avec des sécheresses de vieux sceptiques" [Maupassant, Notre cœur, p.59-60]. 143 Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. 144 "Îl devint le peintre chéri de la Parisienne et des Parisiennes, l'interprète le plus adroit et le plus ingénieux de leur grace, de leur tournure, de leur nature. En
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dorinței sale,/ când timpul trece/ peste orologiul florilor nisipului din propria sa carne,// Narcis se pierde în vertijul cosmic/ în adâncul căruia/ cântă/ sirena rece și dionisiacă a propriei sale imagini./ Trupul lui Narcis se golește și se pierde/ în abisul reflectării sale,/ precum clepsidra pe care n-o va mai întoarce nimeni" (Dalí 2005g: 294). Poemul Metamorfoza lui Narcis urmărește aceeași desfășurare a tramei. Imaginea latentă și imaginea manifestă sunt prezentate una după alta. Mai întâi, silepsa "are un bulb
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în limba română. I se decernează de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1976, 1982, 1986) și Premiul „F. Aderca” al Uniunii Scriitorilor (2002). Până să descopere o formulă romanescă singulară, în care miezul epic este pus în abis prin insertul dramatic, S., natură scriitoricească laborioasă, se impune ca autor de teatru, spațiu în care își definește temele și motivele. În 1955 i se reprezintă Boieri și țărani, piesă dezvoltată în jurul momentului 1907, fără prea mari concesii ideologice, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
menținut, intrarea în amintire invers ca în viață, de la moartea ei, abia în notă descopereau că așa se trăiește, de la moarte la viață, mai mult decorul, fixarea realului drept caz particular al posibilului uniformizarea posibilului, torent, straturile în furia lui, abisul sculptural, altă eroare de scriere să scrii cu, nu să scrii pe sfîntul pămînt, erodăm, rezultatele în asemenea semne, lumina parcurs complet în variabila Onești, departele, obiectele gării, clădirile "Uton", Filiala TMUCB, controlor de bilete, fundal complet detașat turnurile rafinăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
urc spre etajul vagonului pînă la penultima treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit prin definiție și, primenirea aerului, dispare și mirosul, luna nouă, abisul ei, știi că abia te-ai cățărat înapoi după atît abis-Hecate! ce uimește la un oraș și-i dovedește inutilitatea: faptul că are o limită în spațiu! altfel trenul face referire și la cîmp, mirosul nemilos de vită bălegată înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
avem, zîmbiți că mi-a perforat biletul, obositoare călătorie generală în loc de deplasările temperate Moromete, de ce să fugiți la București, încet nu puteați să mergeți! m-ai sunat, temătoare că îți consemnez bucuria, acesta era indiciul căutat, fraza de punere în abis, abyssus abyssum clamat! căldură în compartiment, s-a relaxat ea, higrometrul cel mai sensibil la căutătură, un deget pe pulpa dreaptă, către prieten, mimică reținută, disperarea singur cod actualizare, tot ce poate fi bun la un sistem teoretic este empirismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mare divizor comun, pasajul cu darurile clipei compensează ce nu poate să fie, patru copii, bagajele le scădem pe vîrste, mezina poartă ochelari cu ferestrele automotorului Bicaz Iași, "săgeată albastră" prin noile numiri, pune și fata rucsacul pe gențile părinților, abis pînă la sticla cu rest de suc, în celălalt capăt de pardoseală. INTERVENȚIE ÎN TEXT Anticariat, de luat Brânzei, "Psihiatria azi", nu este vîndută. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Ora 6,56, în acceleratul Iași Adjud Timișoara, la Adjud, rusnaci! da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
italiană sau chiar și în germană, de parcă deodată te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă și dansa în jurul fumului pe care-l scotea din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului 1972, poartă, încă din titlu, pecetea unei duble încifrări: îndoiala („autoreflexivitatea”) hamletiană este suprapusă misticii pitagoreice și „pusă în abis” prin reflexia meditației existențiale în oglinda desăvârșită a ideii de cerc, într-un „joc secund” ce urmărește purificarea spirituală și salvarea sufletului „căzut” în adâncurile tenebroase ale unei lumi corupte și lipsite de orizont, creație a „demiurgului rău”. Poetul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
cât de mult și cât de îngrozitor se deosebesc cele două destine. Și totuși, care au fost rațiunile opțiunii? Se poate să le fi și uitat. Ai știut măcar că optezi? Cu siguranță că nu. În fiecare viață omenească există atâtea abisuri de ar-fi-putut-să-fie! La prima împărtășanie, luasem hotărârea fermă să fiu bun toată viața, și încă mai stăruie o fantomatică iluzie că aș fi putut să fiu! Imaginea lui Hartley s-a transformat în mintea mea din durere sălbatică în tristețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
găsești în dosul unor pereți... Să vezi un pat de beton, să te vezi singur... la 17 ani... Prima reacție este a animalului în cușcă... Începi să te plimbi. Nu realizezi ce se întâmplă, simți că te prăvălești într-un abis și nu ai ieșire, nu ai scăpare, nimeni nu-ți mai poate întinde un deget. Nu poți să-ți faci nici un plan... Este un moment foarte dificil în viața celui arestat... Nu poți să-ți faci nimic, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
avansare. Noi eram cei pe spatele cărora reușeau să avanseze. Sigur că între timp mă obișnuisem, suportam... E un fel de a zice, că niciodată nu te poți obișnui într-o închisoare... Dar nu mai era începutul, nu mai era abisul acela din prima și a doua zi... Încet, încet... mi-aduc aminte că în celula de la Securitatea veche, a două zi am văzut pe un perete liniuțe trase, nume și mesaje scrise... Eu le ziceam răboaje. M-a impresionat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
noapte a grupului și întrebarea dacă cineva se oferă (?!) ... Păi, cine altul să răspundă la așa o solicitare de nu eu, deși pe traseu mi-am blestemat această făloșenie. După vreo 4 ore de mers pe o pantă pietroasă și abisuri de torenți ... am reușit să ajung în satul Coza odată cu asfințitul Soarelui. Aici ... cu cine să tratez dacă nu cu preotul sau învățătorul. Din primele informații aflu că învățătorul e ... învățătoare ... și că învățătoarea e fata preotului Bâsnă, elevă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Este în ordinea misterelor ultime ale umanității, a vieții libere în general și a mișcărilor ei, ca apariția eu-lui și neliniștea cosmică să fie unul și același lucru. Faptul că în fața unui microcosmos se deschide un macrocosmos imens, atotputernic, un abis al ființei și al mișcării străin și șiroind de lumină, obligă micul eu timid și solitar să se întoarcă în sine", Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 250. 49 Imanuel Geiss, Istoria lumii, Editura All, București, 2012
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
ambele bazate pe maximă teroare și eliminarea totală a oricărei libertăți civice, de reducere a ființei umane la o cifră, un robot, un sclav. Nu există o îmbinare de cuvinte mai bine potrivite care să mascheze abjecția acestui regim totalitar abisul dintre politica umanistă și realitatea terorizantă. Diferența revoltătoare dintre vorbă și faptă. Nu! Nu era o muncă benevolă, un act de voință personală realizat ca urmare a unui impuls interior, uman sau creștin. Nu! În spatele celor două cuvinte cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
neîncăpător de mulțimea tablourilor (respinse la expoziții și muzee), îngrămădite prin unghere prăfuite, deși continua să picteze dintr-un impuls lăuntric pe care nu-l înțelegea sau, poate, era pur și simplu inerția ce-i mistuia energia creativă într-un abis nebănuit. Abia peste câțiva ani a revenit la vechea ocupație de agent de asigurări la o filială a Marelui Trust Transnațional și la a doua pasiune: studierea certitudinilor hazardului în fenomenele artistice. Rămas singur, în liniștea căminului, Alias rememoră cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituțiune. Dar În realitate toate aceste sunt producțiuni moarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr, și astfel cultura claselor mai Înalte ale românilor este nulă și fără valoare și abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi În zi mai adânc. Singura clasă reală la noi este țăranul român, și realitatea lui este suferința, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare. Căci din sudoarea lui zilnică se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Cioran, În 1936 ; <endnote id="cf. 512, p. 130"/>). „Fenomenul se petrece atât În conștiința lor, cât și a noastră”, pretinde Cioran. El teoretizează În coordonatele unui rasism halucinant „separația prăpăstioasă ce deosebește orice ne-evreu de un evreu”. „Un abis” ar despărți aceste „două ființe esențial diferite”. „Evreul nu este semenul, deaproapele nostru, și oricâtă intimitate ne-am lăsa cu el, o prăpastie ne separă, vrem nu vrem. Este ca și cum ei ar descinde dintr-o altă specie de maimuțe decât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]