3,115 matches
-
Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Învățați să fure sau să fie furați, (politic si social) românii trăiesc într-o țară de alba-neagră, guvernată prost, din zi in zi, afundându-se în abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolați în interiorul țării și cît mai izolați în exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, ne-am înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget și-n simțiri
BORCANUL CU FASOLE BĂTUTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371258_a_372587]
-
În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „ În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ștefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială își lucește perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peștelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă își expun adânci sensuri filozofice. Așa încât pictura lui este poate una dintre cele mai apropiate de astralul eminescian. Alte câteva lucrări sunt semnate de Ionela Mihuleac, asistentă la Universitatea
ARTICOL PRIMIT DE LA PRIETENA MEA SCRIITOAREA LUCIA OLARU NENATI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344780_a_346109]
-
singură floare-ființă, cu aceeași credință. Vorbesc dunele de pași suprapuși pe nisip... Fără să vrei, citind versurile poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de față, devii poet. Fără să vrei, făcând înconjurul lumii și urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc și lucruri văzute, și bănuite, și mesaje trimise și deducții. Fără să vrei câștigi din inocența pierdută, devenind inocent și pur. Fără să vrei înflorești ca femeie, feminitatea
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului FURTUNĂ N-am reușit să potolesc furtuna Iscată de privirile viclene, Săgeți de foc, trimise printre gene, Ca să aprindă soarele și luna. Ademenit de-un glas ca de sirene Către abisul ce mă cheamă-ntruna, Sorbind din cupă toată mătrăguna, Durerile au devenit perene. Și mai zăresc o poartă-ntredeschisă, Iar vocea toamnei, blândă, se aude. Ne dăruiește liniștea promisă, Chiar dacă-n parcuri băncile sunt ude. Dar floarea încă nu este
FURTUNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344827_a_346156]
-
imanența plată și greoaie poate fi obligată să lase a se întrezări transcendența - anume: “ruperea de ritm”. Ruperea de ritm, ieșirea din monotonia percepției plafonate, declanșează amintitul brainstorming, care, la rându-i, cum am încercat să probăm, deschide accesul spre abisul textual. Celălalt palier, țelul propriu-zis, spre care năzuiește eul angajat în marea dispersie, este reprezentat de “celălalt sublim” (invocat mai sus), de “morfosculptura” divină : ...și ce ruperi de ritm ai reușit Dumneata/ Acolo sus, în văzduh, Domnule?!//...// Ci clare întinderi
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
de piatră din râu se reflecta uitarea ca o fericire unică acum ai privirile bolnave de timp de mine visele imi spun că le dor ochii de mâinile care le frământă iar ca pe niște vorbe cu urme de neșters abisul își cască lacom umbra peste fluturii care s-au înecat în râul cu care mă cuprinzi împlor îngere nu îmi muri a mia oară și taci! în moarte și-n iubire se pleacă în liniște Referință Bibliografică: regăsire cu flori
REGĂSIRE CU FLORI DE PIATRĂ ŞI FLUTURI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345785_a_347114]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MOMENT PUR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1197 din 11 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Ieșeau chipuri, din noapte, ca din abis Cu priviri luminoase și grave Tineri frumoși cum sunt numai în vis Dulce întâlnire! Clipele suave Înțepeniseră, pe moment, mi-amintesc încă: Noaptea era fără sfârșit și tare adâncă Iar vara arunca deasupra ei Puzderie de scântei. Tu... mă ascundeai
MOMENT PUR de LIA RUSE în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347781_a_349110]
-
limita puterilor tocmai când în zare se întrezărea Emirul. Și el moare fericit deoarece a putut să zărească țelul vieții sale. Ultimul atinge Emirul, dar este nefericit. Ce folos că a ajuns în vârful visat când în jurul său se află abisuri și prăpăstii pe care nu mai are puterea să le parcurgă. Nu trebuie să te întovărășești în viață, mai ales la noi în țară unde lucru cot la cot înseamnă CAP, faimoasa colectivă care a învrăjbit țărănimea. Dar fiecare în
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
în nufăr nedeschis, Să nu te-ajung, să nu te-ating, să plâng, să sufăr, Să mă aștept în iadu-ți, iar eu în paradis, Să fiu în bezna lumii luciferic lufăr, Tu floare-n ochi de apă, eu scoică în abis...? De ce te-ascunzi, iubito-nufăr, între frunze-n apă, Precum o hidră-șarpe ce năpârlește-n lac, Sau ca o libelulă în mâlul-n care-și sapă O groapă efemeră la fund de sac în sac , Ori magdalenă-nimfă proscrisă și mioapă, Ca
IUBITO-NUFĂR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347804_a_349133]
-
degete ating muntele cheia sufletului se rotește în zăvorul de foc Altarul se deschide platoul se adâncește în zare Telegarul alb fiecare piatră vorbește. Puntea, ceas de taina Preotul murmură Norul alb învăluie Sfinxul O lacrimă de cer Clipă în abis Zalmoxis munții freamată Călărețul în alb pe un cal alb se pierde în zarea unei clipe Trei degete înfipte în nemurirea unui neam Vântul tălăzuiește cerul Norul alb doinește descântec pentru țară ... Cer și foc, pământ și apă aduceți rod
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
urcătoare în coborâri abisale Cercuri de gânduri mișcătoare Lespezi zburătoare îmbinate la foiță Corbii de piatră, cuarțul fumuriu Atlanții scormonesc în izvorul vremii Apa urcă muntele sugativă de stânci măcinate ghețar captiv între lumi Șerpii de foc târăsc infinitul în abisul de aur lichid Implozii Sihaștrii cu ochi de lumină scrutează întunericul alb Piatra șarpelui înalță curcubeul de foc IRIZAȚII SATURNIENE Ne-am așezat la răscruce de vânturi și de vremuri. Ni s-a părut înțelept să cunoaștem infinitul I-am
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
aceste dialoguri veritabile mantre, de un indubitabil lirism. Perpetuu căutători ai frumuseții din cuvânt, creatori ai unei lirici caline, inspiratoare, revelatorie, dialogurile sunt, de fapt, subtile invitații la eliberarea - din întemnițarea sufletului - a stării de mult pierdută sau trimisă spre abisurile uitării: bucuria de a fi copil, amintirea sacră a părinților, nevoia de zbor, ecuația prieteniei, parcul eternilor castani „adolescentini”, tăcuta mângâiere prin rugăciune, speranța la o nouă tinerețe. Toate acestea au devenit, deja, cu certitudine, Amurgul șoaptelor târzii ale vieții
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CHIAR ȘI ABISUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului La o pasăre cu aripile retezate în ochi norii s-au ridicat prea sus, nu mai înțelege ce rost are să plouă. Când întâmplarea
CHIAR ŞI ABISUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348008_a_349337]
-
în ochi norii s-au ridicat prea sus, nu mai înțelege ce rost are să plouă. Când întâmplarea nimerește drept îm mine cineva îmi spune să nu mă tem și femeia cu ochii de smoală e căutată des. Chiar și abisul are o punte deasupra pe care o treci de fiecare dată cu cerul pe umeri ca un melc. Te sculptezi în stâncă și te așezi coloană înaltă prin care au urcat strămoșii. Cel mai friguros anotimp din trup te cheamă
CHIAR ŞI ABISUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348008_a_349337]
-
în stâncă și te așezi coloană înaltă prin care au urcat strămoșii. Cel mai friguros anotimp din trup te cheamă să aprinzi focul apoi cuibărești în casa sufletului până nu mai respiri, pănă nu mai respir. Referință Bibliografică: Chiar și abisul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1215, Anul IV, 29 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CHIAR ŞI ABISUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348008_a_349337]
-
Stihuri > Prietenie > RĂSTIGNIȚI ÎN TOAMNĂ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului sunt mugurul încolțit transformat în frunza gîndurilor tale pală de vânt sălbatic în undă de suflet răstignit între cer și abis în amiaza circulară a unui vis încătușat în timpul dintre noi poftind la fructul oprit din sărbătoarea unei recolte pitice din povestea ruginită în care nervurile apocaliptice ale norilor agățați de idee ne subjugă înlănțuirea pe catafalcul stelar Referință Bibliografică: Răstigniți
RĂSTIGNIŢI ÎN TOAMNĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347298_a_348627]
-
că răsar castele fantastice, iar ramurele sălciilor pletoase se apleacă până spre luciul apei. Nu e netedă tabla mea de șah. Unele pătrate sunt situate la mare înălțime, ca niște piscuri de munte. Altele sunt prăbușite în adâncuri, ca niște abisuri. Unele pătrate sunt mici, ca niște loturi de grădini ale pensionarilor de la oraș. În timp ce altele sunt ca niște moșii întinse, în jurul cărora regii își fac planuri strategice. De acolo, de pe înălțimea unui pătrat, o privire agilă și aprigă a unui
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
aprind stelele în întunecimea nopții lor. Buzele au conturul surâsului regăsit doar într-o icoană târzie, a unui suflet. Au o singurătate pe care o regăsesc în ultima vreme și în mine, cea de acum. Devine înspăimântătoare, prezent de dincolo de abis, unde există încă. Sunt în amintirea copilei din mine. Cuprinsă în brațe care mă susțin pe calul galopând pe dealurile ce parcă se prăbușesc în urmă. Cei doi câini lup de munte ai lui, singurii care ne-au însoțit, sunt
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
Volumul „Două lacrimi de cer”, ed. Alfa, Iași, 2007, ( la care fac referire) cuprinde poeme de o largă varietate, acestea purtând amprenta modernității și nu numai... întâlnim în paginile acestei cărți ( destul de voluminoase) un univers liric specific clasicilor literaturii române. „Abisurile sufletești, descoperite la vreme de o critică atentă, în poezia feministă a unei Magda Isanos, Maria Banuș și Ileana Mălăncioiu, dar nu numai, sunt repere definitorii și în volumul supus aici „analizei”. Arderile de „tot” se regăsesc ca un litemotiv
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
îndiguiește doar atât cât expresia poetică să capete limpezime și profunzime. Poeta Valentina Becart, neobosită căutătoare de expresii inedite... contemplă în zilele însorite „zorii scăldându-se ca pruncii // în lacrimi de fericire; Alte expresii ca; „pe buzele tale aprinse surâde abisul”; „ de sângele uitării zace-acum pătată” „rogojină împletită din doine strămoșești” ; „toamnă bănuți de aur pentru clipe de nostalgie” ; „viața-mi sângera peste tot”.... produc reverberații cu ecouri lăuntrice tentaculare. Însetate de transcendent, versurile caută liniile verticale în speranța evadării din
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
țărână urmele poetului Nicolae Labiș, care "va rămâne o amintire frumoasă". Ultimele trei cuvinte, acel vaer atât de lucid și disperat, au rămas în manuscrisul original, tăiate de Aurel Covaci la cererea celui care urma să plece demn, împins în abisul morții de cei pe care i-a crezut că au suflet și idealuri. Mă voi rezuma în textul de față doar la ceea ce cunosc despre cum s-au petrecut hărțuirea, lupta și soluția finală dintre poetul Nicolae Labiș și organele
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
rezemat de tocul ușii... Iar din șoapte se desfăceau brațe Care mă-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de ametist... Hai să mai stăm un minut! N-aștepți nici atât? Mihaela Oancea, din vol. Armonia Contrariilor Referință Bibliografică: Cu veșnicia a-nceput... / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > METAMORFOZĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Universul este misterios, țesut cu Înălțimi și Abisuri. Ai putea ucide o viață folosind cuvintele nepotrivite. "La început a fost Cuvântul Și Cuvântul era la Dumnezeu, Și Dumnezeu era Cuvântul"! Omule, Nu ignora forța Cuvântului, Universul este misterios, Pe când viața este fragilă! Ai putea ucide Folosind cu nesăbuință
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347011_a_348340]
-
orfan și greier”, 1987; „Pasărea cu șapte aripi”, 1993) expresia, transfigurând aceleași gesturi argheziene ale ridicării „spre bolți”, nu mai reprezintă decât suportul verbal al unor iluminări interioare („Pe cruce Iisus/ Grâul în pământ. Noi toți/ Oaspeți ai crucii” sau: „Abis dedesupt/ Altul dea¬supra la fel/ Ce rece-i frica// Și cum mă soarbe în ea/ Amețitoarea punte”). Vo¬lumele următoare: epistolarul „Sub umbra Sfinxului” (1975), poemul istoric „Constan¬tin Brâncoveanu” (1981), scenele în versuri din „Melcul” (1981), prozele din
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
soare ai pe șoldul stâng iubito mai implor tristețea să nu râdă de mine cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară abia mai respiri în abisul cicatrizat doi îngeri își beau cafeaua plângând între noi veșnicia se-ntinde ca un pat Costel Zăgan, ODE GINGAȘE Plouă copilărește Punând piciorul pe gâtul fulgerului Copilul se bucură Ce jucării luminoase Mi-aruncă Tata din cer Costel Zăgan, POEME
DE DRAGOSTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346271_a_347600]