3,746 matches
-
De jur împrejur era un gard viu de porumbari. Cu un băț a despicat coama unui tufiș plin de țepi. În spatele lui se vedea o intrare întunecată. Mi-a făcut semn să-l urmez. După o bucată de drum întunecoasă, abruptă și alunecoasă, am zărit, la capătul unei scări de piatră surpate,o lumină verzuie, ca aceea ce se vede când înoți în apa adâncă a râurilor. Am coborât până ce-am ajuns într-o încăpere mare cu tavanul de cărămidă aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar trebui să rostească un mare Mea culpa, acela sunt eu, care nu l-am crezut pe Garibaldo. Și-am vrut să-mi răscumpăr scepticismul căutând rămășițele celei asupra căreia toată lumea își vărsa ura și blestemele. Am coborât pe potecile abrupte ce duceau la malul râului Natisone, și încă o dată m-am întâlnit cu cei din stirpea evreilor. Spre deosebire de longobarzi, ei transformă nenorocirile în liantul care-i unește asemenea pietrelor în zid. Și mai păstrează în inimă un loc pentru pietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lemn cu ochii ațintiți spre câmpurile de bătaie. Toată partea bizantină a Liguriei ne-a revenit nouă, plus Lunigiana. Nu pot trece însă cu vederea ce s-a întâmplat în orașul Porto Venere, așezat pe reciful dintre mare și munții abrupți, unde s-a dat o bătălie scurtă cu un singur mort, un bizantin ucis din greșeală. Soldații s-au predat imediat ce ne-au văzut și au depus armele la picioarele noastre. În total, șaizeci de prizonieri. Povestea mea începe însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
săi puneau la cale noi strategii. Unul dintre ei mi-a spus: - Biserica din acest oraș are porțile închise, și oamenii noștri nu reușesc să le deschidă. Putem să le dăm foc? Lăcașul se află pe o barieră de stânci abrupte, și altă cale de a intra acolo nu există. A trebuit să mă gândesc. Biserica era însemnată, și bizantinii fugiseră care pe mare, care pe uscat, oricum nu avuseseră timp să pună la loc sigur eventualul ei tezaur. Puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe lângă Rotari, care voia să-i scoată ochii și să-i smulgă limba în forul din Pavia, a fost băgată în aceeași zi într-un car închis, din cele folosite pentru prizonieri, și dusă la o sihăstrie aflată pe stâncile abrupte ale Alpilor. Am pus să fie aduse în cancelarie câteva dintre lucrurile ei, mai ales scrisori și cărți, și douăzeci și doi de romani și longobarzi ale căror nume erau scrise pe un sul mic de pergament, ascuns într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din față o lumină spectrală. Agentul simplu arată numărul 17, Încântat că el a fost cel care l-a depistat. Cine ar putea locui la numărul 17? Unul care nu se teme de ghinion. Un tip fericit. La capătul scărilor abrupte, ușa de sticlă, În cadru de aluminiu, pare Închisă. Agentul coboară, iar celălalt, sosit de curând În capitală, dintr-un colț de provincie, Îl urmează docil și ascultător, dornic să se pună Într-o lumină favorabilă. Nu li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la piață - chiar așa spusese - mai avea ceva de făcut. Ceru să fie lăsat În față la Sant’Agostino. Antonio aproape fu nevoit să alerge În Încercarea de a se ține pe urmele lui, pe când urca grăbit scările albe și abrupte. La intrare era Întinsă pe jos o refugiată, care le Împiedica accesul cu picioarele și cu bocceaua ei murdară În care dormita o creatură rahitică și căcăcioasă - copilul ei, sau poate nu. O fată cu ochii migdalați și cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Roma, căci un unchi milos găsise o recomandare potrivită pentru a-l aduce Înapoi pe continent. Din toată Roma nu cunoștea decât cazarma, metroul, niște magazine de blugi de pe Corso și scările de la Trinità dei Monti, pe ale căror trepte abrupte și alunecoase se Învârtea Într-o spasmodică vânătoare de prietenii. Fetele din Roma se lăsau abordate ușor, erau sociabile și zâmbitoare, dar când trebuia să stabilească o Întâlnire, când aflau că era soldat, ajungeau toate să-l păcălească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coborât plutind peste pervazul ferestrei, cu mintea plină de planuri, fără să presimtă că acelea erau ultimele lui clipe fericite. De a doua zi a început calvarul care l-a adus în cea mai neagră dintre perioadele existenței sale, începută abrupt în ziua de 1 iunie 2005. 34. Zogru a plecat vesel de la Boulevard, un timp chiar a plutit pe deasupra orașului, fără să simtă deloc tentația sângelui cald. L-a căutat câteva ceasuri pe Bobo, care era din nou la Institutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
stângul! Suavul zâmbet Simple cuvinte Uitate în sertar, Astăzi prăfuite, Vor deveni viață. Umbra trecutului se apropie, căci Lumina dragostei s-a stins. Ziua se-ntunecă și Aflu împrejur totul răpus. Magnolia privirii se usucă-ncet când Bucuria zâmbetului pare abruptă. Este incert. Totul... Rusu Robert, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor coordonator Urucu Felicia-Daniela Iubire În dimineața asta m-am trezit Dintr-un vis de necrezut. Rău îmi pare că s-a sfârșit, Căci mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chiar într-un copac de la marginea pășunii, dar Ruti nu se vedea nicăieri. Tocmai când mă întorceam să le spun că n-am găsit-o, am văzut-o. Era întinsă într-o albie secată, un loc cu totul dezolant și abrupt, unde mai scăpau câteodată mieii și-și rupeau picioarele. La început am crezut că Ruti era adormită așa, cu fața în sus. Dar când m-am apropiat, i-am văzut ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noi, pe când Iuda nu știai niciodată unde e. El trebuia să stea în spatele turmelor, dar câteodată îl ruga pe unul dintre frații mai mici să-i țină locul și se avânta cine știe pe unde. Urca pe câte un deal abrupt și striga la noi din vârful lui sau dispărea pur și simplu până la căderea nopții. „E încă tânăr, dar e gata pentru femei”, a zis Inna într-o seară când Iuda a apărut la foc, ca să-și primească porția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înspre mine, chiar și noi babele ne putem alege cu trucuri noi dintr-un loc sau altul. Vechea noastră prietenă îmbătrânea cu fiecare zi și a venit vremea când era prea înțepenită ca să mai umble noaptea sau să urce cărări abrupte, așa că Rahela a început să mă ia pe mine cu ea, iar eu am început să învăț să fac cu mâinile ce văzusem cu ochii. O dată când am fost chemate să o ajutăm pe o mamă tânără să nască al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să dea o mînă de ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe o targă, Îl trăgeau În sus prin forța mîinilor, În timp ce jos, un bărbat cu un Început de chelie conducea manevra devenită primejdioasă din pricina povîrnișului abrupt. Stéphane se duse lîngă Marie, căută În mod vizibil ceva ce ar fi putut să-i spună, se mulțumi să-i adreseze o privire pe care o spera grăitoare pentru tot ce simțea și o șterse apoi să-i ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acela Îndărătnic moștenit de la familia Kermeur. - Poate că s-a lovit de faleză În cădere. - Suferea de amețeală chiar și cînd se urca pe un taburet. Așa că nu văd cum s-ar fi dus la plimbare pe marginea unei faleze abrupte de douăzeci de metri. - Totuși, Marie, avea aproape trei grame de alcool În sînge! La alcoolemia asta, am văzut tipi care se credeau păsări În zbor! - Dar să curgă sînge de pe un menhir ai văzut? Yves Își schimbase atunci tactica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În zona de unde acestea se desprinseseră. - Dacă dau de urme de explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru mine era cu strășnicie interzis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
polițiști, unul după altul, cu sfidare și dispreț, apoi cu lehamite și oboseală. Era inaccesibilă. - Cine a avut ideea de a se duce să arunce trupul lui Mary În largul mării, la Molène, În noaptea de 20 mai 1968? Întrebă abrupt polițistul. Bătrînul Pérec sau dumneata? Nu avu nici cea mai mică reacție. Atunci ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între familiile acelor copii, de posibilitatea ca acea pradă să se afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea; fu chiar mai rău decât Își imaginase. În momentul În care Își parca mașina, un Porsche, În fața casei din Crécy-en-Brie, bătrâna ieșea cu sacoșa În mână. „Nu te pot opri să-l vezi, e fiul tău, Îi zise ea abrupt. Eu plec la cumpărături; peste două ceasuri, când mă Întorc, vreau să fii plecată.” După care Îi Întoarse spatele. Michel era În camera lui; Janine Împinse ușa și intră. Își pusese În gând să-l sărute, dar când schiță gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coborât În sufletul lui. Chipul său anxios și mobil părea să-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gura căscată la priveliștea din fața mea. Satul ăsta e absolut uluitor de frumos. Habar n-am avut. Mă uit în jur și privirea îmi zăbovește cu nesaț asupra zidurilor vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul mărginit de sălcii. Mai sus pe drum se vede pub-ul pe care l-am remarcat în prima noapte, cu fațada ornată cu coșuri de flori. În depărtare, se aude tropot de cai. Nu există absolut nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
c-am intrat În ceva. Te sun eu Înapoi. Telefonul amuțește. SÎnt Încremenită de groază. Îi formez numărul frenetic, dar intră direct pe mesagerie. — Jemima, zic imediat după bip. Jemima, trebuie neapărat să oprești chestia asta ! Trebuie să... mă opresc abrupt, În clipa În care Jack apare În fața mea, cu un zîmbet cald. — Trebuie să Înceapă, spune și mă privește curios. S-a Întîmplat ceva ? — Nu. Totul e bine, spun cu un glas sugrumat, și-mi bag telefonul În geantă. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea unei ape. Stk, stk, stk! Uriașii alergau la adăpostul copacilor, undeva pe mâna mea tare, și am luat-o la goană În partea cealaltă până ce m-am trezit pe o limbă de nisip lângă o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]