43,150 matches
-
Cosmin Ciotloș Regretam săptămâna trecută, puțin jucat, absența din bogatul corpus documentar publicat de Ieronim Tătaru (Însemnări caragialiene), a investigațiilor privindu-l pe fiul pieziș, pe Mateiu I. Caragiale. Ca o compensație mai degrabă pleziristă, recomand acum cititorilor - dacă o asemenea îndrumare mai e necesară - admirabilul eseu al
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
regretele mele tuturor traducătorilor prezenți, cărora le sunt îndatorat și pe care aș fi avut ocazia să-i întâlnesc ca să le mulțumesc personal..." Inutil de spus că aceste rânduri au stârnit aplauzele traducătorilor și le-au mai "ostoit" decepția față de absența maestrului venerat. Eram toți mai tineri, iar Julien Gracq, chiar dacă nu a fost prezent în ființă, nu ne ignorase, ne dăruia din nou opera sa privită acum din unghiuri diferite, și încă trăia.
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind monoton, într-o scriitură primitiv-sacadată pe urma propriilor obsesii ma-ladive de a-și "îngropa" adversarii. Lipsit de cultură, el s-a aventurat adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației de calitate s-au dovedit fatale. Nu ne rămâne decât să sperăm că o dată cu căderea lui Roșca Stănescu un episod rușinos al presei românești, marcat de securism, ură, incultură, resentiment, mahalagism și impostură se va încheia
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
Această formă de comunicare ne îndepărtează, cred, și mai tare unii de ceilalți. Uniformizează complet personajele, expeditorul și destinatarul, parfumul fiecăruia și al relației lor. Nu ne putem privi desenul personal al scrisului, nu putem auzi ritmul respirațiilor, emoțiile sau absența lor, nu putem evada din tăceri. Sau poate mă înșel... La sfîrșitul anului trecut, în vîrful unui deal cuprins de melancoliile iernii și ale tentativelor de a mă regăsi a sosit din norii plumburii vestea morții lui Clody Bertola. M-
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
nici pe departe una lejeră, relaxată, acceptabilă. Dimpotrivă! Avem concentrată aici drama profundă a unui istoric literar și editor. Iar motivele acestei decepții sunt dintre cele mai serioase, angajând chiar deficiențe de sistem: indiferența instituțiilor politice și a celor culturale, absența unui program național de valorificare a patrimoniului literar, carența instrumentelor bibliografice, ceea ce face, ieri, ca și azi, să "rămânem proprietari pe teritoriile vaste ale unei culturi neinventariate" (p. 158). Aceste lipsuri cronice determină o mare pierdere de timp și risipă
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
de versuri au apărut pe la mijlocul anilor '70, iar la începutul deceniului nouă era deja un poet pe deplin consacrat. Discuția despre apartenența biologică a lui Ioan Flora la o generație poetică sau alta nu ar avea chiar nici un sens în absența unor argumente legate de specificitatea poeziei celui în cauză. Or, aici lucrurile se complică sensibil, uneori în substanța aceluiași poem coabitând, în deplină armonie, un trăirism cu accente nostalgice, specific bănățean (ca la Petre Stoica, de pildă) cu mărcile inconfundabile
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
clare; au apărut destule demontări ale acuzațiilor aduse filosofului Gabriel Liiceanu. S-a spus, printre altele, că textul e utilizabil ca exemplificare (de uz didactic) a erorilor de argumentare. Am avut aceeași senzație: articolul în cauză poate fi folosit, în absența oricărei informații prealabile despre cel atacat, ca un exemplu de rele practici argumentative: e un text care, la o lectură atentă, își anulează din interior orice valoare de adevăr. Unul din principalele sale defecte e că ignoră (probabil deliberat - dar
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
acest oraș. Fotografia ta agățată pe peretele cămăruței lor datează de la căsătoria lui cu Eleni. Ei trăiesc azi într-o casă frumoasă din piatră pe care au con-struit-o în apropierea Ioanninei. Fiul lor, Yannakis, de doisprezece ani, are, așadar, vârsta absenței tale. Hazardul a făcut ca noi doi, fratele meu și cu mine, să părăsim casa din Nea Filadelfia în același timp, în toamna anului 1961. Una din operele pe care o expun la Falatados înfățișează o femeie de vârstă matură
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
sunetele într-o manieră suprarealistă avant la lettre, fiind din acest punct de vedere un precursor al lui Urmuz. Într-una din cărțile de critică literară publicate în ultimii ani, Gabriel Dimisianu își mărturisea inapetența organică pentru sinteză și, implicit, absența oricărei tentații de a scrie vreodată o istorie a literaturii române. Criticul României literare mărturisea că se simte cu adevărat confortabil doar la nivelul fragmentului, dar nu excludea posibilitatea ca, la un moment dat, toate aceste cioburi disparate să se
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
marmură, porțelanul, tonuri și patine diferite. Dar întregul discurs al materialelor și al formelor, al culorii și al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frîntă, nu face decît să sublinieze legătura subtilă și inseparabilă dintre substanță și absență, dintre existență și nonexistență, dintre voluptatea Vieții și expresivitatea blîndă și perversă a Morții. Sinteză extremă, la limita disoluției formei și a materiei, Arcul, Adam și Eva, Trecerea, Pasărea și Melcul plasează sculptura pe o treaptă a aspirației artistice în
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
nominalizărilor. Un asemenea rol nu faci de multe ori într-o carieră, chiar și norocoasă. La fel, scenografia Liei Manțoc, determinantă pentru atmosfera și reușita acestui spectacol, de la cos-tum la machiajul fiecărui actor. Ce anume poate să scuze, totuși, aceste absențe? Apoi, cum judeci un scenograf care este nominalizat pentru decorul, de fapt, al unui spectacol - costumele fiind semnate de alt creator - în comparație cu unul care semnează și decorul, și costumele? Din start, lucrurile intră pe făgașe aberante. Ar mai fi de
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
la Genghis Han. De membrii tribului lui Labă de Jaguar îi desparte în mod fundamental o cultură a rîsului și a ironiei, în ciuda faptului că vorbesc aceeași limbă. Tocitul, vînător cu o statură impozantă, joacă rolul lui August cel Prost. Absența progeniturilor, naivitatea, blîndețea, relația tensionată cu o soacră acră îl recomandă drept obiect al deriziunii generale. Toată lumea rîde, cîntă și dansează, rîsul îi reunește pe membrii acestei mici comunități, iar glumele sau farsele care i se înscenează nu conduc niciodată
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
de direct și în școli, și în viața socială. Au putut să vadă, pe viu, ce prăpastie schizofrenică se cască între afirmațiile și faptele oamenilor politici. Trecând de vârsta naivității adolescentine, simt că viața lor cotidiană e domină de minciună. Absența autorității morale, a criteriilor și a proiectelor limpezi a semănat confuzie și un fel de disperare fără obiect, dar terifiantă. Mă pregăteam să scriu acest articol, când un prieten din Galați - altminteri, un om plin de umor și de-o
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
delicate ce se statornicesc între ființă și lucrurile odrăslite din trunchiul universal comun. Frecvent el încearcă a contrage macrocosmul în microcosm: Se face dimineață în peștera oului/ în pivnițe merele ard ca un incendiu/ Deși în jur flutura o mare absență/ Te-am recunoscut după mișcarea tăcerii/ Ce se evapora printre bîrnele casei de lemn// Să deschizi o fereastră spre lumea de ceară/ Ieșită ca un miracol/ Din mierea Mireșului/ Lasă-ți ochii să privească neantul din Grui/ Și coboară în
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Dan Stanca - creat după chipul și asemănarea sa -, pe chiar prima pagină a romanului Mut! Din fericire, el este bine-mersi, iar steaua sa literară este încă în ascensiune. În pofida unor lungimi exagerate (există câteva dizertații lungi și plictisitoare a căror absență nu ar fi produs nici un fel de pagubă ficțiunii, dimpotrivă), romanul Mut mi se pare cea mai inteligentă carte scrisă până în prezent de Dan Stanca. Subtilitatea construcției, creionarea memorabilă a personajelor, întrebările pe care le pune, problematica foarte actuală transformă
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
o capitală unde copiii fac mari eforturi să și-l imagineze pe Moș Crăciun printre nămeți (iar de Bobotează natura pare să renască precum la noi în perioada Paștilor), edilii investesc milioane în decorația stradală. Nu e de mirare că absența brazilor este compensată prin "cel mai înalt arbore de Crăciun din lume" (egal cu un edificiu de 25 de etaje). Luminația fusese deja pusă în funcțiune încă dinainte de ziua morților (întâi noiembrie), când am aterizat la Lisabona. Pentru europeanul de
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
Viața e delectabilă ca virtualitate, și ca reproș. Speranța că ai ratat, și că orice ratare are o soluție sau, dacă nu, îți furnizează măcar porția de vină vitală, e dimensiunea volatilă, ascunsă, a vieții în plan. Senzația de "fericită absență", de n'ętre pas lŕ, e ceea ce memoria înregistrează, placînd-o, ca s-o poată ține, pe diferite suporturi: întîlniri cu prieteni în care ceva schimbă traiectoria insului din jurnal înainte să se producă apropierea, prînzuri în familie pîndite de reciproce
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
un urmaș de sînge, care, în migră-rile-i onirice, trebuia să-i egaleze gloria. Pe de altă parte, el refuză cu cerbicie să se mai angajeze în plan afectiv, atunci cînd Giovanni, tînărul lui colaborator - copistul din titlu - convins, nu în absența unor indicii, că îi este fiu natural, îi cere să-l recunoască, fie și doar între patru ochi. Situația este paradoxală, dar consună cu omul (nu doar personajul) Petrarca, mereu în căutarea căii de mijloc, a filtrului care să amortizeze
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
acum patruzeci de ani, dar, mai ales, de purtarea enigmatică a fetei, a cărei vulnerabilitate este trădată doar de tremurul de iepure speriat al buzelor. Trezirea îndrăgostitului din beția închipuirilor va fi pe măsura combustiei cînd, după o lungă, inexplicabilă absență, enigmatica jună îl va căuta să-și ia rămas bun, înainte de a pleca la studii la ... Geneva (!). Nu-i va da explicații, ci doar va lăsa să transpară aluziv viața ei jalnic dublă, amintind de o întrerupere de sarcină, obligîndu-și
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
tradiții apar ca extrem de inhibate și purtătoare a germenilor violenței, spre exemplu tradiția creștină. În calitate de "bun sălbatic", Borat face rechizitoriul oricărei intoleranțe, inclusiv a celei pe care o propagă vesel ca fapt cutumiar. Există un fapt fondator pozitiv cu privire la Borat: absența oricărui resentiment. În final, acesta apare "creștinat" și "filosemint", în timp ce locuitorii orășelului torturează un crucificat, cu precizarea personajului impregnat acum de "toleranța" democrației americane, că în țara sa nu se mai vînează evrei. Și, din nou, îți poți aminti nostalgic
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
ea nu ar fi ieșit din cadrele comune al amatorismului. Numai că, în cazul unei structuri culturale atît de bine definite și al unei personalități atît de bine exprimate, această cădere în amatorism este în mod natural imposibilă. Chiar în absența unei instrucții specifice și a unei practici constante, simpla educație a sensibilității, rigoarea conștiinței creației și vocația verificată a comunicării prin cod sînt argumente suficiente în sprijinul proprietății limbajului și al autenticității mesajului. Pictura lui Șerban Foarță, discretă prin dimensiuni
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
ironică atunci când se referă la sufletele celor îngropați în Cimitirul San Michele din Veneția. Altminteri, stilul minimal, lipsa oricărui patetism, abolirea punctuației (cu excepția unor poeme din final - excelent este abuz de virgule, unde reintroducerea semnelor grafice are menirea să potențeze absența, tăcerea), anticalofilia, ironia tristă, cinismul fin disipat în materia lirică au un rol cât se poate de clar. Ele nu fac decât să sublineze faptul că miza acestei poezii stă în plan existențial, nu în plan estetic. Un teatru de
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
conținutului. îmi amintesc de o partitură a lui Alexandru Hrisanide, intitulată Soliloquium, care nu era altceva decît reprezentarea la scară infinitezimală a hărții României. Firește că traducerea în sonor a unei atare imagini vizuale asociative nu poate fi efectuată în absența legendei, așa cum bine îi stă unei hărți ori unui plan să se înhăiteze cu niscaiva explicații date semnelor adoptate prin convenție. Numai că muzica așa-zisă conceptuală nu propune neapărat convenții. Nu presupune doar o învoială negociată între compozitor și
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
constant. Ceea ce la unește e un soi de peliculă, de epidermă stilistică. O atitudine expresivă, sau, în termeni publicitari, un brand. Ne putem explica, acum, de ce criteriul dicționarului de care se folosește Vasile Leac e acela borgesian, al clasificării în absența claselor, al sertarelor cu fund dublu, în care regăsim deopotrivă cuvinte și oameni, animale bizare și obiecte ale copilăriei. Lexiconul lipsit de index (la urma urmelor e unul oniric, nu-i așa ?) se dovedește, la un examen rapid, cea mai
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]