26,173 matches
-
deși mizerabilă și agitată”. Comparând realitatea socială cu un organism biologic, după ce acesta a fost lovit de moarte, Giorgio del Vecchio subliniază că: „În realitatea socială, dreptul nu Încetează Într-un mod absolut, după cum moartea unui individ nu Înseamnă Încetarea absolută a vieții; ci, ca urmare din dispariția vigorii pozitive a unui organism juridic vast și puternic, se formează organisme variate și fragile, care nu posedă decât Într-o măsură foarte restrânsă caracterul de autonomie pozitivă, adică caracterul de Stat”. Dialectician
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pretențiile juridice particulare față de Stat”. Alți doctrinari au susținut că, În esență, Dreptul și Statul sunt totuna, că „ecuația Între Stat și individ (ca «spirit» sau «conștiință populară», n.n. - V.V.), Între autoritate și libertate, ar fi În cele două cazuri, absolută”. Aici este multă eroare! susține Del Vecchio. Din voința câtorva indivizi „nu se poate deduce o legătură pentru toate generațiile”. Giorgio del Vecchio apreciază că nu poate fi ignorată „contribuția psihologică a indivizilor și a diferitelor clase sociale la elaborarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Vecchio Își justifică, Își apără opțiunea de filosofie a Dreptului, când scrie: „Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care respingem definițiile dogmatice ale Statului, care afirmă, fără nici o distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum oracolele Sybillelor, valoarea sa absolută”. Gânditorul neokantian aduce În scenă definițiile hegeliene ale Dreptului și Statului. Filosoful clasig german postkantian scria În 1821: „Statul este realitatea ideii etice, spiritul etic ca voință manifestă, evidentă În ea Însăși, substanțială, care se gândește pe ea Însăși, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În valoarea ideii sale”. „Numai conformându-se acestei Legi Supreme - apreciază gânditorul italian - Statul, ca și Individul, pot dobândi demnitatea etică și pecetea ideală, totodată baza organizării politice a unui Stat de drept.” Statul nu trebuie acceptat să devină „stăpânul absolut al individului”, după cum nici reciproca nu poate fi admisă, anume ca „Statul să depindă etic de puterea arbitrară a indivizilor”. Trebuie trecut dincolo de „sfera empirismului” - observa Del Vecchio - pentru a atinge sfera deontologiei, adică „sfera ideilor eterne”. Kantianismul critic al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Dreptății (Justiției). Filosofia neokantiană a lui Giorgio del Vecchio se dezvăluie, În esență, În ideea că o aceeași raționalitate se află, coincide, În Individ și Stat. „Individul, ca ființă rațională, are caracterul de autonomie, adică el are În sine principiul absolut al unei ordini de determinații care depășește lumea experienței. Un sistem juridic care se Întemeiază pe recunoașterea acestui caracter meta empiric sau absolut al subiectivității În general, are prin aceasta chiar, Însuși principiul său, la fel de absolut și la fel de rațional. Subiectivitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi ea», adică puterea majoră de fapt, de la care emană regulile juridice pozitive ale Întregii Societăți, ci Statul perfect, sau Statul ideal, care reprezintă un arhetip și o exigență de ordin deontologic, precis ca legea justiției, Înțeleasă În sensul său absolut, constituie o piatră de Încercare (de atins) și un model prin raport cu legile juridice pozitive. Într-un anumit sens, noi putem considera legile existente ca tentative de realizare a legii justiției, după cum Statele existente ca fiind tentative de realizare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de realizare a Statului ideal. Dar, precizează Giorgio del Vecchio, nimic nu ar putea fi mai contrar față de adevăr, decât să identificăm a priori acești termeni opuși, adică de a considera orice dat relativ al experienței ca având o valoare absolută. În același mod s-ar confunda printr-un paralogism grosolan, metodele și fundamentele disciplinelor etice cu acelea ale disciplinelor fizice: s-ar submina și aneantiza, Într-un cuvânt, lumea lui «a trebui să fie» (Sollen, n.n. - V.V.) cu aceea a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care este comună tuturor și identică În toți; ceea ce cu siguranță permite o unitate nouă și superioară, care totuși nu poate decât să reconfirme și să reflecteze În sine elementele uniforme din care ea este compusă. Mai exact spus, caracterul absolut al persoanei nu poate să nu fie recunoscut de Stat, când aceasta este rațional concepută și constituită; la fel persoana, În raționalitatea sa nu poate să nu recunoască Statul, din clipa În care ea intră În raport cu alte persoane”. Filosoful nostru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nevoie de recunoașterea Statului. Statul are, dimpotrivă, un caracter desăvârșit: nu are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și concretețe realistă, ajungând la definiția care accentuează personalitatea Statului, când scrie: „Statul e subiectul voinței care stabilește o ordine juridică; Statul e subiectul ordinii juridice, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de calm absolut și inefabil îmi pătrunseră întreaga ființă, nu percepeam nici zdruncinăturile dricului. Simțeam doar cufărul apăsându-mi pieptul. Cadavrul Său, corpul, mi se părea că greutatea lui îmi apăsase pe piept dintotdeauna. O ceață acoperea vecinătățile drumului. Drișca traversa cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că toate ființele mă abandonaseră; m-am refugiat lângă obiectele neînsuflețite. O legătură se stabilise între mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul, aspectul noii lumi în care m-am trezit îmi erau întrutotul familiare; aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Și-nchei, deocamdată, (re)amintind crezul lui Dodin, vis a vis de succes :”... Există ceva care ni se pare mai important decît succesul, aplauzele, faima etc. Faptul de-a căuta și Învăța Împreună, acestea sunt momentele care ne aduc plăcerea absolută. Bucuria rezultă nu din găsirea u nei soluții, ci din căutarea temeinică.[...] Pentru noi, teatrul e parte din viață și poate ceva mai mare decît viața!”... Cartea lui Lev Dodin este și un manual de Învățare a... iubirii teatrului : ori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mare. Mai bine să se dea o știre eronată... În fine, În Monitorul de Bacău, vorbind despre premiera secției de animație a teatrului local Frumoasa și bestia, un cronicar ce credeți că descoperă? Că ar fi, recenta reprezentație, „o noutate absolută, actorii păpușari jucînd live Întreg spectacolul”. Deoarece eu Însumi am montat, În ultimul deceniu, aici, trei reprezentații live, am dreptul să mă-ndoiesc că spectacolul ar fi o noutate ; și-n plus, absolută! Știindu-mă pasionat de Cehov, un amic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Că ar fi, recenta reprezentație, „o noutate absolută, actorii păpușari jucînd live Întreg spectacolul”. Deoarece eu Însumi am montat, În ultimul deceniu, aici, trei reprezentații live, am dreptul să mă-ndoiesc că spectacolul ar fi o noutate ; și-n plus, absolută! Știindu-mă pasionat de Cehov, un amic & coleg la Universitatea de Arte, mă poftește să văd Pescărușul cu teatrul din Sf. Gheorghe. Spectacolul era programat la ora 19, pe scena Naționalului ieșean. Pe afiș era trecut ca sponsor ...Kalașnikov (votca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Aglae Pruteanu suferind pe motiv de pensionare prematură și, În ultimele rînduri, chiar privind oarecum /senină, resemnată, drumul ineluctabil „care duce la liniște eternă”. O calitate a acestor amintiri (Începute, timid, În 1915 și redactate, efectiv, după 1918) este discreția absolută asupra vieții personale a artistei. Dacă n-ar exista un indiciu discret, ai crede că iubirea creatoarei s-a revărsat, cu asupra de măsură, peste scenă ; despre soțul său - numit rar și sec, Pruteanu - găsim doar trimiteri de ...un cuvînt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
simpozion dedicat conceptului de succes: actorii sunt niște copii care au nevoie de succes. De acord. Dar...de care din ele? Succesul lui Guță, ori al lui Tompa Gabor? Noaptea furtunoasă, În 1879, a fost fluierată. CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec. Revizorul lui Pintilie nici nu s-a mai jucat, după a treia reprezentație. Andrei Șerban a fost izgonit de la Teatrul Național. În schimb, o piesă azi necunoscută - Comedie cu olteni, s-a jucat Între 1965-1985, de peste
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vorbind despre un spectacol contestat și adulat totodată (lucru e posibil În teatru !),intervievata explică, doct :”Natașa din Trei surori face ...pipi În samovar. În contextul regîndirii piesei , era gestul care arăta exact totala sfidare a rafinamentului. Ce poate țăranca absolută să facă?”...Chiar! Ca să arătăm că o eroină din Cehov e țărancă absolută, o punem În postura care atît de tare a convins-o pe estetă. Pe considerentul acesta, toate personajele piesei ar putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul absolut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
intervievata explică, doct :”Natașa din Trei surori face ...pipi În samovar. În contextul regîndirii piesei , era gestul care arăta exact totala sfidare a rafinamentului. Ce poate țăranca absolută să facă?”...Chiar! Ca să arătăm că o eroină din Cehov e țărancă absolută, o punem În postura care atît de tare a convins-o pe estetă. Pe considerentul acesta, toate personajele piesei ar putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul absolut, va mînca progeniturile Natașei ; Cebutîkin, bețivul absolut, va bea tot ce găsește În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul absolut, va mînca progeniturile Natașei ; Cebutîkin, bețivul absolut, va bea tot ce găsește În samovar - chiar și după ce a trecut pe-acolo Natașa; Verșinin, nefericitul absolut, Își va tăia gîtul cu briciul ; Olga, singurateca absolută va tăcea toată piesa, „vorbind” numai prin gesturi scurte; Ferapont, sclerozatul absolut se va scăpa pe el, nemaiajungînd mă car pînă la samovar... E greu cu personajele astea clasice și cu criticii ăștia contemporani, cînd palpează absolutul!... Am mai spus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
capodoperei care-a debutat cu ghinion... Și premiera Unchiului Vanea (1900) a fost un succes răsunător. De data asta, autorului Îi plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga Knipper ( care juca Elena). Mai puțin Înțeleasă a fost, la premiera absolută, Trei surori (1901): de altfel, Anton Pavlovici critica, la repetiții, realis mul excesiv al regiei, care umplea spectacolul cu zgomote caraghioase („Am să vă scriu o nouă piesă care va Începe așa :...nu se aude nici o pasăre, nici un cîine, nici un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și să nu vezi decât un coșciug închis, ca și cum în localitatea de unde veneam, n-ai fi putut vedea la orice oră, așa ceva. A! Aceeași ladă de lemn, dar cu diferite îmbunătățiri. Rod al unei civilizații! De fapt, în afară de această ladă absolută, participantul la înmormântare mai poate vedea chipurile celor dragi defunctului. Defunctul, nu defuncta. Mă doare însuși termenul defunctul sau, mă rog, mortul și nu defuncta sau moarta. Ca și cum, odată rămas fără viață, cel aflat pe catafalc, n-ar mai fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
simte slab, sărac sau bolnav? Răspunsul constă în recompensa sau în câștigul pe care îl obțin. De exemplu: Dacă jucați rolul celui slab, ceilalți vor trebui să vă iubească, să aibă grijă de voi și să vă protejeze. Este maniera absolută de a atrage atenția cuiva. Jucând permanent jocul neajutorării, de fapt îi controlăm pe ceilalți. Puterea oamenilor Fără Putere este remarcabilă. Ei sunt buni în a-i determina pe alții să joace rolul pe care ei l-au scris. Gândiți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să fac apologia nici unei formule secrete, a vreunui remediu magic de vindecare, a vreunui medicament sau unei miraculoase plătește și primește soluții, pentru că nu funcționează așa. Eu spun doar de câțiva pași într-o metodă naturală de a recâștiga controlul absolut al sănătății proprii, considerând că totul depinde de noi și că noi suntem propriul nostru vindecător. Când tu prietene, vei prelua controlul asupra vieții tale, cu siguranță vei fi liber, sănătos și fericit. Procesul de vindecare implică autocunoaștere. Organismul uman
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
viața mea dacă aș fi avut un tată, dar am crescut sub iubirea și protecția unei mame extraordinare și a fost suficient. Mama a fost și încă este o persoană minunată, ne-a iubit necondiționat și ne-a dat libertatea absolută, intervenind înțelept doar atunci când lucrurile ne puneau viața în pericol. Acum îmi dau seama de înțelepciunea mamei mele. Grea, tare grea mi s-a părut copilăria, dar eu mă întrețineam foarte mult cu visele mele mărețe de viitor. Dorințele mele
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]