6,323 matches
-
ce-ar fi putut face pentru mine. Și râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu te-ai schimbat deloc, i-am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai agreabile se referă la Dirk Stroeve. Căminul lui avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia împreună cu nevastă-sa un tablou asupra căruia imaginația revenea cu recunoștință, iar iubirea lui simplă pentru ea avea o grație aparte. Rămânea un om absurd, dar sinceritatea pasiunii lui îți stârnea compătimirea și înduioșarea. Nu-mi venea deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
putea suporta ca într-o zi destinată înțelegerii și îngăduinței între oameni, pictorul singuratic să fie lăsat pradă propriei sale melancolii. Stroeve făcuse un pom de Crăciun în atelier și bănuiam că o să găsim și eu, și Strickland mici cadouri absurde atârnând de ramurile impodobite festiv. Dar Stroeve se jena să-l revadă pe Strickland. I se părea puțin umilitor să-i ierte atât de ușor niște insulte de o asemenea gravitate și ar fi vrut ca eu să fiu martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că nici n-o bagă în seamă, dacă era agresivă, nu făcea decât să râdă. Când Strickland, revenindu-și în oarecare măsură, fu mai bine dispus și începu să se amuze râzând de Stroeve, acesta începu să facă anume lucruri absurde pentru a-i stârni râsul. Și pe urmă îmi arunca mie priviri încântate făcându-mi cu ochiul ca să observ că pacientul e într-o formă mult mai bună. Stroeve s-a dăruit sublim. Dar cel mai mult m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dat afară. N-am prea putut să mă lupt cu el, mi-a aruncat pălăria după mine și a încuiat ușa pe dinăuntru. Eram furios pe Strickland, dar supărat și pe mine, pentru că Dirk Stroeve făcea o figură atât de absurdă încât îmi venea să râd. — Și nevastă-ta ce-a zis? — Plecase la piață. — Și o să-i mai dea drumul înăuntru? — Nu știu. M-am uitat perplex la Stroeve. Stătea ca un școlar pe care îl mustră un profesor. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Erai pe moarte și Dirk Stroeve te-a luat în casa lui. Te-a îngrijit ca o mamă, și-a jertfit timpul, și confortul, și banii pentru tine. Te-a smuls din ghearele morții. Strickland dădu din umeri: — Omului ăstuia absurd îi place să facă lucruri pentru alții. Asta e viața lui. Mă rog, să zicem că nu i-ai datora nici un pic de recunoștință. Dar erai neapărat obligat să-ți dai osteneala să-i răpești nevasta? Până ai apărut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai degrabă la reacții afective puternice decât la sentimente profunde, avea să uite curând. Iar viața lui Blanche, începută cu cine știe ce speranțe luminoase și visuri, parcă nici n-ar fi fost trăită vreodată. Totul părea inutil și de o stupiditate absurdă. Strickland își găsise pălăria și stătea în picioare uitându-se la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că m-a supărat. — Dar e oare posibil ca unui om să nu-i pese absolut deloc de ceilalți? am zis mai degrabă pentru mine însumi decât pentru el. Depinzi de alții întru totul în existența ta. E o încercare absurdă să te străduiești să trăiești doar pentru tine și prin tine. Mai curând sau mai târziu ai să ajungi bolnav, și obosit, și bătrân și atunci ai să te târăști în patru labe înapoi în turmă. N-o să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o impresie deosebită oamenilor care au venit în contact cu el în Tahiti. Pentru ei nu era decât un tăietor de frunze la câini, veșnic fără bani, remarcabil doar prin particularitatea aceea că picta tablouri care lor li se păreau absurde. Și abia după ce murise de câțiva ani și au venit reprezentanți ai unor negustori de artă de la Paris și Berlin să caute vreun tablou de-al lui care să mai fi rămas pe insulă, abia atunci înțeleseră că avuseseră printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mici animale stranii, îi spuse el doctorului Coutras. Poți să le tratezi ca pe niște câini, poți să le bați până te doare pe tine brațul și ele tot te iubesc. Dădu din umeri: Bineînțeles, este una din cele mai absurde iluzii ale creștinismului că au și ele suflet. — Ce-i tot spui doctorului? întrebă bănuitoare Ata. N-ai să mai pleci, nu? Dacă e plăcerea ta să rămân, așa voi face, biata mea copilă. Ata căzu în genunchi în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
împrumutată, care nu fusese înapoiată, despre lemne care trebuiau tăiate. Era o morișcă de cuvinte care nu înceta să răscolească episoadele vieții lui pentru a le așeza într-o ordine aleatorie, lipite unul de altul, întregul alcătuind o mare poveste absurdă, aidoma vieții, în fond. Repeta din când în când un nume, Albert Jivonal. Bănuiesc că era al lui și că simțea nevoia să-l spună cu voce tare pentru a-și dovedi poate că era încă în viață. Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gândească la Sophie pe care azi n‑o poate vedea din cauza lui tati și a chefului său de plimbare. Să sperăm că n‑o s‑o vadă nici vreun alt băiat. Voiau de mult să discute despre Camus, despre cartea Absurd și obsesie, iar acum nu pot să discute deloc, pentru că Waldviertel îi ademenește și se burzuluiește și întreabă: de unde vii? Dintr‑un oraș mare? Atunci asta‑i adresa corectă, aici suntem la țară. Tatei îi e ciudă că fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de la Adlmüller și un soare strălucitor își găsește sălaș în părul ei. Dar culorile soarelui nici nu se compară cu cele ale rochiei. Anna Witkowski își pierde uzul rațiunii. Însă nimeni nu‑și dă seama, fiindcă fapta aceea îngrozitoare și absurdă a fost săvârșită tot fără nici o rațiune. Și la fel de iraționale au fost și reacțiile care au urmat. # Cine suportă cheltuielile mașinii, acela are și dreptul să circule cu ea. Domnul Witkowski plătește și Rainer îl duce cu mașina. Sunt rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi deosebite unul de altul, doar se știe că moartea șterge diferențele. Li se mai recunoaște doar sexul, în rest nimic. După asta trebuie să se orienteze cine vrea să atribuie cadavrul persoanei căreia îi aparține. Prin comiterea unei fapte absurde, Rainer vrea să‑și salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dintre cele mai bune, erau chiar despărțiți. Eugen Ionescu și-a creat marea operă dramatică..în...Franța. Aflăm cu stupoare că fiica dramaturgului, Marie- France a refuzat orice ofertă ca scriitorul, fost membru al Academiei Franceze, unul dintre creatorii teatrului absurdului, alături de Samuel Beckett , să fie sărbătorit în România. Se știe că Eugen Ionescu, cândva prieten cu Mircea Eliade, Cioran, ș.a.,a crticat aspru totalitarismul din România, dictatura lui Ceaușescu, piesele sale au fost scoase din repertoriul teatrelor din România, dar
BLECHER ŞI EUGEN IONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364557_a_365886]
-
conferenția și scriitorul israelian G. Mosari și va avea loc lansarea cărții sale Almanahul călătoriilor mele, apărută de curând la o editură bucureșteană. Trebuie, însă să vă informez că, în prezent, din păcate, mă confrunt cu tot felul de dificultăți, absurde, abuzive și nejustificate, din partea unor funcționari de la nivelul municipalității, care nu înțeleg nici atribuțiile lor proprii, dar nici rosturile unei instituții de cultură. Dacă ele vor persista, mă gândesc serios să revin la catedră și să renunț la acestă funcție
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
păguboase poziții partizane, inclusiv studii de sinteză sau pseudo-istorii literare. Unele semnate chiar de nume ale unor indivizi care au o părere exagerată despre ei și importanța ce le revine cu adevărat în cultura română. Este, dacă vreți, o prelungire, absurdă și gratuită, a confruntărilor din viața politică. Dacă cineva este doar bănuit că ar face parte dintr-o anumită grupare politică, i se interzice accesul în unele publicații și este, fie trecut sub tăcere, fie desființat ca autor. Nu știu
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
pe speze proprii, într-un tiraj lunar de maxim 250 de exemplare. Este o publicație, care, inițial, respectiv în anul 1998, a apărut sub egida Primărie și cu finanțarea asigurată de Consiliul local. În cursul anului 2003-2004, în timpul marilor bătălii, absurde, inutile, motivate doar de orgolii, dintre fostul edil șef al Clujului și Consiliul local, acesta din urmă, fără să se obosească să vadă că era vorba de o revistă de cultură, fără obediențe doctrinare, politice sau ideologice, fapt recunoscut de
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
a permis sa voteze niciun lucrător român din Israel deoarece legea israeliană nu prevede rezidență pentru muncitorii străini, ci doar viză de lucru aplicată în pașaport. - Modul de organizare și desfășurare a alegerilor la care faceți referire sunt aberante și absurde. Nu s-a urmărit deloc înnoirea clasei politice, așa cum s-a pretins. Și nici nu s-au eliminat o serie de practici de tip fanariot întâlnite la toate partidele politice din România, fără excepție. În afara cazului amintit de dvs., mai
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
dar majoritea infracțiunilor din acea țară nu au fost săvârșite de români, ci de cetățeni de altă origine etnică ai acestei țări. Nu e corect ca faptele abominabile ale altora să fie atribuite, fără discernământ, românilor. În plus, este complet absurdă și de neînțeles campania dusă, adesea cu implicarea și concursul autorităților italiene, împotriva țării noastre și a poporului român. Dar nu este prima dată când autoritățile italiene dovedesc atitudine ostilă față de români. Nu putem uita că odiosul Diktat de la Viena
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reținut de profani în realizarea planului deusian, pe care îl avea de îndeplinit aici, pe Pământ. Romanul superrealist macină de multe ori cuvinte absurde, le scămoșează și le întinde ca pe niște intestine de capră, pe gardul văruit al fiindului, pentru că, de acolo, cel pornit să irumpă realul cititorului, în realitate, îl secătuiește de imagini. Cine se dorește umbrit de trivial tânjește la exhibiționism
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
lumea. Pitagora - Îți petreci cea mai mare parte a vieții făcând ce nu trebuie, iar o bună parte a ei, nefăcând nimic, toată viața te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit. Seneca - Într-o lume absurdă, inteligență e o absurditate. Goethe - Universul se compune din informație și energie. ion untaru Referință Bibliografica: Citate memorabile (78) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104, Anul IV, 08 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru
CITATE MEMORABILE (78) de ION UNTARU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363819_a_365148]
-
sau nu la Statutul pe baza căruia funcționează această Alianță. E timpul regăsirii în colaborarea armonizată și indisolubilă a românilor monarhiști. Este timpul unirii românilor pe alte baze și animați de speranțe noi. Este timpul răsturnării actualei scale de valori absurde, în poziție firească a scoaterii formulelor glorificatoare socialismului de tip moscovito-comunisto-securist. Este timpul înlăturării eminențelorlor cenușii din rândurile elitelor românești. Toate aceste speranțe se configurează cu fața la tinerimea română, garda de mâine a societății care poate aduce biruința, și o poate
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
pe care-n câini i-am preschimbat. Și iac-așa, dragi camarazi, politica devine artă când părul lupului se schimbă în ton cu noua noastră soartă. Ni se impută durități și jertfe multe, foarte multe, de parcă noi am fi creat absurda logică de-a fi cu ne-ntreruptul șir de stări (azi vânător, mâine vânat), în carnea timpului întemnițate de mâna întâmplării deșucheate, când știm cu toții că-n istorii evenimentele de seamă sunt crime măcar plănuite și că eroii-s zămisliți din
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]