3,948 matches
-
instituției școlare în sensul realizării misiunii acesteia cu un consum mic de resurse materiale, umane, financiare etc. Se poate vorbi de eficiență școlară în cea de-a doua accepțiune numai în cazul unei rate confortabile de eficiență școlară în prima accepțiune; • economicitatea - reprezintă măsura în care acțiunea sau activitatea a consumat resursele disponibile (fizice și psihice ale agentului, resursele materiale, financiare etc.); • efectivitatea - este un termen ce desemnează relația dintre eficiență și utilitate, gradul în care rezultatul acțiunii sau al activității
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
Lenaerts și Van Nuffel, 1999, p. 414). 4.3.2. Metoda comunitară Metoda comunitară tradițională abordează elaborarea politicilor ca un proces condus de Comisia Europeană și caracterizat de o deliberare supranațională între reprezentanții în Consiliu ai statelor membre. În această accepțiune, metoda comunitară nu înseamnă doar un ansamblu juridic de instituții implicate în elaborarea politicilor, ci și un cod procedural care condiționează așteptările și comportamentul participanților la proces. Principalele elemente ale acestei metode sunt următoarele: Comisia, care acționează independent de celelalte
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
o dețin activitățile de asigurare a materialelor (achiziția publică); • pe termen lung - când preponderența o dețin activitățile de studii de piață, prin care să se valorifice cât mai bine nevoia publică de a cumpăra. Asigurarea resurselor materiale are mai multe accepțiuni, folosindu-se uneori termenii de „cumpărare” sau „aprovizionare”, alteori de „logistică”, „gestiunea fluxurilor materiale” etc. Sensul cu care sunt folosiți acești termeni este foarte diferit, purtând amprenta țării de proveniență a autorilor care îi folosesc, unii dintre ei fiind mai
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
această misiune socială cu familia, grupurile formale și nonformale, comunitatea), fiind nevoită să-și schimbe strategiile de intervenție, apelând - pe lângă modalitățile tradiționale - și la unele modalități noi. Între acestea, conlucrarea cu agenți socializatori „provenind din afara granițelor sale”. Pedagogia socială, în accepțiunea actuală, urmărește ca finalitate tocmai aceste obiective: integrarea socială a individului uman, accesul lui la diferite valori și modele acționale promovate de societate; ea reprezintă o teorie generală de formare a omului, cu accent aparte pe asistența educativă, oferită de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a socioeducației, înglobând aici și educația adulților. Ne vom opri, deocamdată, la vechea denumire - pedagogie socială -, deși, așa cum se va vedea, ar părea mai cuprinzătoare cea de educație permanentă și deși sintagma modernă educația adulților se apropie mai mult de accepțiunea ce s-a dat la început acestui concept. Vom utiliza, după necesități, conceptul care se articulează cel mai bine scopurilor lucrării de față: înfățișarea unor experiențe românești în domeniul educației sociale, contribuțiile unor pedagogi români la dezvoltarea educației adulților în
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în descrierea cancelariilor regale din timpul lui David și Solomon (2Rg. 8,16-18; 3Rg. 4,1-6), dar și mai târziu, în timpul domniei altor regi (Ioaș: 2Cron. 24,11; Iezechia: 4Rg. 18,18.37). De cele mai multe ori, înțelesul acestui cuvânt corespunde accepțiunii generale a termenului „scrib” în vocabularul internațional de curte al acelor vremuri; cel puțin în Mesopotamia și în Egipt, ca să nu mai vorbim despre Sumer și Ugarit, slujba de scrib este menționată foarte de timpuriu în analele vremii. Numeroase pasaje
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Informația trebuia colectată în mai multe forme - notițe de pe teren sau casete audio. Se foloseau pentru analiză transcrierile. Cercetătorii foloseau programe de calculator pentru analiză, pentru a codifica, a clasifica și a interpreta constatările făcute. Timpul investit avea acum altă accepțiune. Cadrele universitare aveau o perspectivă temporală cu totul diferită de aceea a cercetătorilor de piață. Cercetarea academică de calitate dura mult timp - de multe ori luni și chiar ani până la încheiere. Pe de altă parte, cercetătorii de piață aveau nevoie
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Înțelegerea valențelor informaționale ale analizei funcționale a bilanțului; • Înțelegerea valențelor informaționale ale analizei bilanțului economic; • Înțelegerea valențelor informaționale ale analizei situației modificărilor capitalului propriu. 4.1. O introducere în context Din punct de vedere terminologic, echilibrul financiar poate avea numeroase accepțiuni. Se poate vorbi despre o companie echilibrată în cazul în care veniturile sunt mai mari sau egale cu cheltuielile, în cazul în care încasările sunt mai mari sau egale decât plățile etc. Alături de acestea, în prezentul capitol ne vom referi
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
lichid, cu atât este mai ușor transformabil în cash (bani). Cele mai lichide elemente din activul bilanțier sunt chiar disponibilitățile bănești, iar cele mai puțin lichide - imobilizările. Exigibilitatea reprezintă caracteristica datoriilor de a fi rambursate furnizorilor de capitaluri. În această accepțiune, cele mai exigibile capitaluri și datorii sunt creditele de trezorerie (ele vor fi rambursate rapid), în timp ce cele mai puțin exigibile sunt capitalurile proprii, care în principiu nu trebuie rambursate niciodată (teoretic, ele ar putea fi considerate capitaluri rambursabile numai odată cu
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
instabil al unei întreprinderi, realizat prin tot ceea ce a optimizat cuplul valoare-cost și a făcut ca întreprinderea să fie competitivă pe segmentele sale strategice”.<footnote M. Niculescu, G. Lavalette, Strategii de creștere, Editura Economică, București, 1999, p. 256. footnote> În accepțiunea autorilor, o întreprindere competitivă este o întreprindere eficientă și eficace. Mai mult, „performanța este o stare de competitivitate a întreprinderii atinsă printr-un nivel de eficacitate și de productivitate (eficientă) care îi asigură o prezență durabilă pe piață.” De-a
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
a întreprinderii atinsă printr-un nivel de eficacitate și de productivitate (eficientă) care îi asigură o prezență durabilă pe piață.” De-a lungul timpului, o serie de autori au analizat performanța economico-financiară. Astfel, performanța financiară a fost abordată prin prisma accepțiunii și instrumentelor de măsurare<footnote M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Vol. 2, Diagnostic financiar, Editura Economică, București, 2003, p. 44. footnote>, având un rol important în cunoașterea și înțelegerea acestui concept. Mai mult, diverși autori au urmărit performanța financiară ca
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
reprezentată în felul următor: CO-TEXT◄----------------►CONTEXT◄---------------- TEXT II.1.1. LIMBAJUL POETIC STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONALITATE Provenind de la grecescul poietikós, poietiké, apărut în limba română prin filieră franceză, poétique, în lat., it. poetico, germ. Poetisch, Poetik "poetica" s-a păstrat cu accepțiuni diverse: * Știință care are ca obiect de studiu poezia; * Ramură a teoriei literare care studiază creația literar-artistică; * Un ansamblu de reguli normative, specifice "actului creației poetice" (manifest al unei școli, grup literar, tratat; ex. "Poetica" lui Aristotel, "Ars Poetica" a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unei metafore fundamentale care creează un nou mod de a percepe lumea. Nina Aroutiounova, din cadrul Școlii formale ruse, definește metafora ca mijloc de valorizare a individualității unui obiect, pentru evidențierea caracterului său unic și excepțional.48 Jean Cohen prezintă două accepțiuni ale metaforei, ca figură și ca "abatere paradigmatică";49 metafora prinde viață printr-un proces de interiorizare a obiectualului. În concepția lui Jean Cohen, metafora nu mai este o simplă schimbare de sens, ci o metamorfoză.50 "Metafora vie", despre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o pură povestire, fără necesitate logică, irațională", cu logos-ul, reprezentând abordarea rațională, analitică și adevărată. În Poetica lui Aristotel, mitul este prezentat ca structură narativă din care se dezvoltă tragedia și creația poetică. În epoca modernă, au apărut noi accepțiuni ale conceptului de mit; astfel, G. B. Vico, în Știința nouă, consideră mitul " ca formă autonomă de gândire și organizare a lumii".W. Ong, în Oralitate și scriitură, definește structura mitului ca fiind "rezultatul unor procese complexe de coeziune socială
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetizate", "un ansamblu de simboluri foarte vechi, destinate inițial să învăluie dogmele filosofiei , și de idei morale al căror sens s-ar fi pierdut."7 Gândit, întotdeauna, în "antiteză" cu ceva sau ca "reziduu" a ceva, mitul a avut diferite accepțiuni: * O transformare fantezistă a unor evenimente istorice reale (de la Euhermus la istorici și folcloriști moderni); * Un limbaj "poetic" prin care sunt exprimate cunoștințe despre lumea fizică și socială (de la Theagenes din Regium și Lucretius la Lang, Tylor, Frazer); * O alegorie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe călători în general.222 Mulți sfinți din calendar își au obârșiile în religiile ancestrale Sfântul Ilie, Sfântul Elisei, Sfântul Samson, , în mozaism, Sfântul Hermes și Sfântul Mercur, în politeismul greco-roman, Sfântul Ioasaf din budism / Budha-Botisava)Pe lângă sfinții canonici, având accepțiuni diferite în mentalitatea populară, există și personaje, considerate sacre, în credința arhaică: Rusaliile -zânele rele care-i pocesc pe oameni, Joimărițele persoane feminine fantastice care pedepsesc fetele și femeile care nu și-au tors cânepa până la Joimari, Sântoaderul reprezentare mitologică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și comentarii / 51 II. Progres și discontinuitate în viziunea istoristă asupra evoluției filozofiei / 81 1. Viziunea istoristă în genere / 81 A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft / 81 B) Scurt istoric al istorismului / 82 a) Originile istorismului / 83 b) Accepțiunile termenului / 84 c) Meritele și implicațiile istorismului / 85 d) Stadiile istorismului / 88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la unitatea istoriei la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doar unei anumite epoci.23 Așadar, cu toate că le socotim, ca și Blaga 24, niște "stiluri de viață", nu le localizăm exclusiv în epocă, așa cum procedează filozoful amintit, ci le acordăm o autonomie sporită, în virtutea caracterului lor paradigmatic. Apropiindu-ne de accepțiunea pe care însuși Dilthey o dădea tipologiei de Weltanschauung 25, vedem în cele trei "curente" evocate niște paradigme anistorice. Când vorbim despre dimensiunea anistorică a celor trei orientări, avem în vedere posibilitatea resurecției unor atitudini clasice, romantice și, respectiv, realiste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
astăzi măsura întregii sale concepții. Nu doar motivele expuse, ci și unul pur principial ne determină să privim cu circumspecție teza unei evoluții individuale în direcția amintită: exceptând semnificația cu care a consacrat-o Darwin, noțiunea de "evoluție" presupune în accepțiunea curentă o valorizare și ne duce cu gândul la un sens ascendent, spre forme optime de manifestare. Or, nu stă în intenția noastră să ierarhizăm punctele de vedere, eventual diferite, ale lui Dilthey. Iar despre evoluția epocii suntem tentați să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de-a doua etape a evoluției sociale în sensul lui Comte. 14 Într-o anumită măsură am putea vorbi aici despre o "prioritate a paradigmelor" în sensul acreditat de Th. S. Kuhn, care are și el în vedere mai multe accepțiuni ale termenului de "paradigmă" (Vasile Tonoiu, Dialectică și relativism. Ideea de referențial, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, pp. 157-159). 15 Termenul îi aparține lui Kuhn (cf. V. Tonoiu, op. cit., p. 158). 16 Într-un comentariu referitor la concepția lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și să trăiască, să acționeze și să evalueze." J. Hoffmeister, Wörterbuch der philosophischen Begriffe apud Al. Boboc, Note și comentarii la Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, București, Editura Paideia, 1994, traducere de Al. Boboc, p. 89) urmează mai degrabă accepțiunea pe care i-o dădea acestui termen Schleiermacher (Despre religie, 1799), care avea în vedere și latura practică a elaborării unui asemenea proiect euristic, înțelegând că Weltanschauung este și un Weltbild (o imagine a lumii), concept pe care Dilthey îl
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor sensuri (ceea ce provoacă destulă confuzie), fie prin construcții perifrastice (care îngreunează receptarea mesajului). Această situație ne determină să-i menționăm pe parcursul lucrării și sub denumirea lor germană, astfel încât este nevoie cu atât mai mult să lămurim chiar de la început accepțiunile în care sunt folosiți. Geschichte se referă la succesiunea faptelor obiective ce se înregistrează în cadrul unui proces a cărui istoricitate este dată de propria-i desfășurare. Historie înseamnă cronologia ca disciplină auxiliară a istoriei, cu alte cuvinte stabilirea datelor și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
disciplină auxiliară a istoriei, cu alte cuvinte stabilirea datelor și periodizarea istoriografică a succesiunii, și nu succesiunea în sine (Geschichte), ca simplă înșiruire de evenimente exterioare. La rândul lui, termenul de Historik desemnează investigația asupra naturii cercetării istorice și, în accepțiunea lui Johann Gustav Droysen 1, poate fi echivalat cu o epistemologie a științelor istorice. Historismus analizează faptele istorice mai curând în sincronia lor și are în vedere contextualizarea acestora. Întrucât caută să le prezinte pe cale genetică, pornind de la condițiile istorice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
model cu pretenții imperiale de universalitate. Ceea ce le imprimă această tendință centrifugă, care le împinge să se desprindă de metafizica tradițională, este tocmai conștiința istorică recent dobândită. Ele își redescoperă propria istorie și încep să-și creeze propria filozofie. b) Accepțiunile termenului Pe lângă această utilizare 8, termenul de Historismus a capătat uneori și alte accepțiuni. Referindu-se la ele, Schnädelbach vorbește despre două "forme degenerate", care au emanat din istorism "cu o consecvență specifică", făcând până la urmă din acesta "un cuvânt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
împinge să se desprindă de metafizica tradițională, este tocmai conștiința istorică recent dobândită. Ele își redescoperă propria istorie și încep să-și creeze propria filozofie. b) Accepțiunile termenului Pe lângă această utilizare 8, termenul de Historismus a capătat uneori și alte accepțiuni. Referindu-se la ele, Schnädelbach vorbește despre două "forme degenerate", care au emanat din istorism "cu o consecvență specifică", făcând până la urmă din acesta "un cuvânt de ocară"9: pozitivismul din științele spiritului (care adună material istoric nediferențiat valoric) și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]