145,175 matches
-
insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri, pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și frămîntările lui Michelangello, cel din vintrele Romei pline de zeități lascive, de spectacole sîngeroase și de ordine geometrică, lucrurile chiar așa se văd: ca o convulsie a cărnii într-o încleștare
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
clipe înainte de a prezenta, împreună cu Gabriel Liiceanu, volumul al treilea de la Humanitas al Jurnalului Monicăi Lovinescu. Oare mai e cazul să subliniez coincidența? În istoria noastră recentă, Monica Lovinescu și-a legat numele de al postului de radio „Europa liberă”. Acolo au ascutat-o două generații, săptămînă de săptămînă, la Actualitatea românească și la Teze și antiteze la Paris. Nici o personalitate literară n-a înspăimîntat mai tare regimul comunist de la București decît Monica Lovinescu. Nici cînd era criticată în New York Times, Le
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
ea vrea să fie publicată într-una din marile reviste ale vremii, fiind convinsă că va reuși să devină într-o zi o mare scriitoare... Pe când Hemingway, după ea, nu-i un scriitor atât de bun încât să ajungă până acolo, tocmai fiindcă nu e în stare să scrie nimic care să nu fie inaccrochable... inacroșabil; expresie utilă desigur și în limba română, dacă ea nu va fi pătruns în cercuri mai restrânse.
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
e lăsat la voia întîmplării. Face o repetiție cu un expert în discursuri publice, în pronunție și în controlul emoțiilor; e antrenat de un om care și-a demonstrat valoarea cu vîrf și îndesat. - Ca Marilyn Monroe... - Mă rog, pe-acolo. Dar asta nu e tot. Pe urmă intră pe mîinile celor de la Westmore Brothers, cei mai buni din breaslă. Și nu se limitează la vorbit. Nici pe departe. Are un regizor și o scenă pregătită special pentru el. Se fac
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
fost transformată în magazine, în laborator, în șosea, în parc, în teren de golf, în sală pentru conferințe de presă, în studio de televiziune, dar nu a devenit a omului. Căci, uitați-vă bine: nu există mormânt pe Lună. Și acolo unde nu există morminte, nimic nu e omenesc, nimic nu e al omului.” șE incredibil. De unde le scoate?ț „Într-o noapte de sâmbătă, pe una din șoselele statului Wyoming din Statele Unite, David Hauffsteter, 25 de ani, avu o pană
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
încălzire de metafizician friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu. În cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat amar de vreme, încă de pe când cafeneaua era un simplu magazin de marfuri exotice... Nu am pe cine să întreb. Așa încât renunț și îmi rotesc ochii în jur salutând lumea, obișnuiții localului. „Hello Hemy, îi strig văzându-l
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
urmă cu o zi, vizitând a doua oară biserică de alături unde zace Descartes, si întrebând pe un enoriaș dacă nu au vreun text despre locul lui de veci, acesta îmi răspunsese indiferent, cu o ironie greu stăpânita că nu acolo trebuia să caut eu textul dorit... Dommage! am făcut eu, înțepat. Va să zică, nici mort nu-l iartă! În schimb, despre toți sfinții mărunți din lume, afișe cu duiumul. Despre Descartes, nimic. Nici macar Cogito ergo sum. Baza. Biserică nu se complică
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
ea nu o preocupă decât proslăvirile aduse celui de Sus... Mă plâng, așadar, confratelui român, față de un asemenea afront adus spiritului uman și îi propun că, după Leș deux magots, să ne ducem amândoi la biserica din vecinătate să facem acolo reparația cuvenită, să aprindem câte o lumânare la Saint Germain de Prés. Azi ar fi a treia oară când intru aici ducându-mă drept la Descartes... Mircea Iorgulescu, tata puternic a două fețe, una măritata la Brest în Bretania, cealaltă
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai mult generali, politicieni... când e să dea numele vreunei străzi ori piețe. PIAȚA DESCARTES - fiindcă acolo era și îngropat - i-o fi făcut să strâmbe din nas?... Prea abstract și ăsta cu metodele lui!... Văzându-ne pe fereastră rupând și înfulecând delicioasele pâinici aurii, vrăbiile se strâng în ploaia de afară pe măsuța de dincolo de geam
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
stai degeaba decât să muncești pe o sută de euroi!”. Altcineva mă învață cum că obțin o mărire de salariu: „Dacă te duci la servici în blugi, nu primești în veci mărire. Ce, n-ai auzit de IDM!? Iei d’acolo trei țoale de fițe cu un milion și te-ai scos. Ai o imagine!” Un văr plecat la spălat vase în Italia, unde câștigă vreo 8 salarii de-ale mele pe lună, se arată îngrijorat pe mail și îmi vrea
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
la care apropierea de folclor a fost pilduitoare, cumva și de folos. Stilistica limbajului scade În intensitate, chiar se rarefiază când poetul Își mărturisește biografia - notițiar de stare civilă: De unde mă trag și unde mă-ntorc, Viața mea În Canada, Acolo, dealurile mele, Mă gândesc adeseori, Întrebare, Scrisoare mamei (două versuri memorabile - „Iar eu eram așa departe/ Cât Între naștere și moarte”), Internet, Cântec pentru Canada. O perspectivă, cu siguranță, benefică, dacă poetul, de acum stăpân sigur pe formele de exprimare
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
mi-am dat seama că șoldurile mele se făcuseră tari și rozalii, musculoase și rotunde în același timp. Mâncatul îmi făcea bine. Îmi oferisem, așadar, o săptămână la Aqualand. Afară ploua, dar la Aqualand e întotdeauna cald și frumos. Intrarea acolo însemna aproape o zecime din ajutorul de reinserție pe care-l primeam lunar, iar maică-mea n-a fost deloc de acord. A refuzat chiar și să-mi dea un tichet de metrou, așa că, pentru a trece de bariere, am
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
eu am refuzat mereu s-o fac, chiar și în momentele în care maică-mea mă amenința că mă dă afară. Sala fiind goală, m-am grăbit să mă dezbrac și să-mi pun costumul de baie - și din nou, acolo, în oglinda aurită în care era o plăcere să te privești, mi s-a părut că sunt, îmi cer scuze c-o spun, incredibil de frumoasă. Așa cum vezi prin reviste, dar și apetisantă, în plus. M-am săpunit cu niște
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
asta i-a plăcut la mine cel mai mult (pe vremea aia înotam foarte bine). După aceea, însă, când mi-a oferit un pahar la barul tropical, am înțeles imediat că era un tip de calitate. Ne sorbeam amândoi băuturile acolo, la barul tropical, transpiram în costumele noastre de baie ude, eu mă vedeam roșie toată în oglinzile din tavan, un negru masiv ne făcea vânt cu un evantai. Beam niște cocteiluri foarte dulci și foarte colorate, cânta o muzică din
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
de la Budapesta la Odorhei? Sînt vreo 1000 km. Ar putea lua chiar autocarul, e cursă directă, pleacă seara, ajunge dimineața, dus-întors costă un milion (de lei). De la București la Odorhei cum ajungi? „Vino cu trenul la Sighișoara, te luăm de acolo cu mașina, sînt 50 km.” Cum mă-ntorc de la Odorhei? Mai vedem. Intercity de Cluj. A plecat la 12 din București. Sînt cu doi prieteni, a doua zi au spectacol la Național. Trec printr-un vagon, cineva citește; Alex. Leo
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
stopuri, scoate capul prin geamuri de mașini luxoase și obraznice și rînjește ispititor, amăgitor ca să mă-ntoarcă din drum. Haosul de pe străzi îmi joacă răbdarea pe degete și-mi pune la grea încercare cuvîntul dat... Am plecat spre Tîrgoviște pentru că acolo se întîmplă ceva. Pentru că acolo, un tip fanatic și ciudat în prețiozitățile lui a adus misterul teatrului într-o cetate în care prea puțini dintre locuitorii ei sînt conștienți de ce li se întîmplă. Păcatul lor. Cu o imaginație atipică pentru
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
de mașini luxoase și obraznice și rînjește ispititor, amăgitor ca să mă-ntoarcă din drum. Haosul de pe străzi îmi joacă răbdarea pe degete și-mi pune la grea încercare cuvîntul dat... Am plecat spre Tîrgoviște pentru că acolo se întîmplă ceva. Pentru că acolo, un tip fanatic și ciudat în prețiozitățile lui a adus misterul teatrului într-o cetate în care prea puțini dintre locuitorii ei sînt conștienți de ce li se întîmplă. Păcatul lor. Cu o imaginație atipică pentru acest loc amorțit în zilnice
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
și de bucurie. Nu trebuie căutate și întrunite unanimități. Doamne ferește! Am scăpat, totuși, de asta. Nu toți, desigur. Și asta nu ar fi cel mai grav dacă întîrziații s-ar arăta mai discreți, dacă și-ar asuma erorile, intervalul parcurs acolo, dacă s-ar strădui cumva să nu stea în calea nimănui, dacă ar fi, cu alte cuvinte, discreți. Și în spațiul culturii, al fenomenului teatral, însă, cum te întorci, dai de oameni vechi, uzați în funcțiile de odinioară, proaspeți acum
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
fi trebuit să-l învețe și altceva decât „cursul scurt” al lui Stalin: și anume, că nu poți miza la nesfârșit pe baftă și concursuri de împrejurări. Dacă nu reprezinți nimic, fii sigur că în scurtă vreme vei fi retrimis acolo unde ți-e locul. Adică în neant. Războiul nemilos al pesedeilor contra României a marcat puncte importante în această direcție. Nu e nevoie să vină străinătatea pentru a ne spune unde ne plasăm, pentru că am învățat să ne așezăm cuminți
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
poate, dintre cei intervievați, cineva din satul băcăuan, va deveni din observat observator, ori colaboratorul meu privilegiat, exegetul povestirilor mele.“ Nu cu alte cărți de istorie orală o să compar Transcrierile infidele. Mă gîndesc la un roman, la Povestașul lui Llosa. Acolo, amintirile naratorului se amestecă cu istoriile unui misterios povestaș, depozitar al amintirilor unui trib pierdut în jungla peruviană. Autoarea Transcrierilor infidele și personajele sale sînt, cu toții, povestași. Cartea-muzeu N-am cunoscut pe autorul cărții despre care vă vorbesc acum în
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
Dacă primăriile, administrația drumurilor și alte instituții cu vaste competențe în problema zăpezii n-au avut minima decență de a decide suspendarea ninsorii, atunci, în mod obligatoriu, trebuia ca ele să absoarbă instantaneu troienele și să le depoziteze în siguranță acolo unde le este locul. Deși, cel puțin în București, intervenția autorităților a fost promptă și eficientă, poate pentru prima oară în ultimii ani s-a circulat absolut decent pe străzile Capitalei, isteria mediatică a fost fără egal. Alessandra Stoicescu de la
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
muzica populară și telenovelele, dar nu totdeauna recunosc, din modestie și din orgoliu, considerându-se ca făcând parte din elita urbană, iar din acest punct de vedere, intelectual vorbind, nu e bine să știe lumea. Poate fi chiar compromițător, fiindcă acolo se petrec drame sociale, iar omul simte nevoia să plângă (că n-are bani pentru cheltuielile comune, pentru pâine, haine, rechizite școlare etc., etc., etc...) și o face pe furiș, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
absolvent al celebrei Școli de literatură de pe șoseaua Kiseleff, a fost redactor la "Scînteia tineretului" și la "Gazeta literară", unde semna cu pseudonimul Miron Dragu în deceniul al șaselea din secolul trecut, iar din 1964 s-a stabilit la Paris. Acolo s-a reprofilat, devenind critic de artă și expert (specialist în perioada Empire), colaborator la reviste importante și romancier. Tinerețea unui comisar politic e un roman autobiografic, inspirat din experiențele autorului în România anilor '50, cu multe personaje copiate după
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
Radu Cosașu se impune, mereu și mult în favoarea lui Cosașu ca expresivitate, complexitate, nuanțare, autoironie, relativizare, credibilitate, dar în primul rînd ca talent și originalitate a scriiturii) și intră în fabrica de îndoctrinare, numită în roman Institutul superior de marxism-leninism. Acolo, după umilințele la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de bunăvoie "implantul-cenzură pe cortex" pentru toată viața, admite că sistemul nu are nevoie de oameni care gîndesc cu mintea lor, ci de instrumente de propagare
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
să ajungă la nivelul cadrelor superioare, prin orice mijloace. însă, din pricina originii, e încă suspect tovarășilor, care decid să îl trimită, pentru încă un test de devotament și vigilență, la "munca de jos", pe șantierul unei uzine, tot ca politruc. Acolo, timp de doi ani, deprinde tehnica duplicității și ajunge "la o abilitate aproape perfectă a puterii" - un activist adult și eficace, un cameleon dur. Tot acolo, pe șantier, are loc întîlnirea crucială cu un ofițer sovietic, și încă nu unul
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]