220,173 matches
-
premii, clasamente, burse, călătorii peste hotare, amiciții loby-stice pentru cine știe ce funcție în organe de conducere etc. în ce mă privește, oriunde am viețuit (și scris) - la Cluj, la Baia Sprie, la Baia Mare, la Oradea (din primăvara lui 1989 și până acum) - nu m-am simțit frustrat, întristat, înciudat că nu sunt și nu scriu în București. Credeam, cred și acum (vai? vai!) că sunt și scriu în literatura română. Altfel, când am prilejul să fiu o zi-două în București, numaidecât mă
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
privește, oriunde am viețuit (și scris) - la Cluj, la Baia Sprie, la Baia Mare, la Oradea (din primăvara lui 1989 și până acum) - nu m-am simțit frustrat, întristat, înciudat că nu sunt și nu scriu în București. Credeam, cred și acum (vai? vai!) că sunt și scriu în literatura română. Altfel, când am prilejul să fiu o zi-două în București, numaidecât mă bucur, descind în localele (e un plural sărac, un dual, căci e vorba doar despre restaurantul Uniunii și de
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
amintesc) pe care noi elevii dintr-a XI-a am editat-o botezând-o �Răcnetul elevilor", apoi în revista �Zorile" a Liceului George Barițiu, apoi am debutat cu două poezii în suplimentul �Preludiu" al �Scânteii tineretului" (poezii care, mărturisesc doar acum, nu mai păstrau din textele trimise de mine decât câteva versuri, restul fiind aranjat frumos, pe ritm și rimă, de către, bănuiesc, Tudor Opriș, un fel de guru al tinerilor creatori din întreaga țară, cei mai buni fiind adunați vara în
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
din grădinile paradisiace ale studenției și �Echinox"-ului în �câmpul muncii" și vieții, cu navetă la Cavnic, cu familie, cu profesorat, cu depărtarea de centru, cu eforturi de a menține o continuitate în scris, cu prieteni ai locului - cărora și acum le port o amintire tandră, unii dintre ei deveniți ei înșiși oameni cu cărți, rămași în Baia Mare (Adrian Oțoiu, Augustin Cozmuța, Gheorghe Pârja, Ion Bogdan, Ion Burnar, Marian Ilea, bunăoară) sau plecați din Maramureș (Aurel Pantea, Mircea Petean - cu care
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
texte" ) sugerează ce înseamnă pentru mine o antologie-două antologii. După O uitare de texte ați publicat o carte nouă, Tratat de oboseală (Ed. Clusium, 1999), care, dat fiind faptul că e o carte care se deosebește de cele de până acum, poate însemna o nouă perioadă în creația dv. Lucrați la o altă carte? în ce direcție vă duce ea, fiindcă după Tratat de oboseală cititorii dv. sînt într-o anume încordare Așa, ca alint, precizez că Tratat de oboseală a
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
au adus în starea asta de așa-zis poet. Toate prozele mele reușite se scriu, se citesc și se ard în visurile de peste noapte. Uneori, mai reușesc ceva-ceva să translez în scurtele proze amintite. Cum vă pare atmosfera literară de acum, prin ce se deosebește de cea dinainte de '89? Am un deficit de curiozitate socio-culturală comparativă, n-am preocupări de observator în acest domeniu, necum de teoretician. Impresia mea este că atmosfera literară de acum este extrem de atomizată, sunt nesfârșite grupuri
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Cum vă pare atmosfera literară de acum, prin ce se deosebește de cea dinainte de '89? Am un deficit de curiozitate socio-culturală comparativă, n-am preocupări de observator în acest domeniu, necum de teoretician. Impresia mea este că atmosfera literară de acum este extrem de atomizată, sunt nesfârșite grupuri de interese și solidarități punctuale, e un vacarm, un fel de tablou brueghelian cu sărbători și confruntări împrăștiate pe toată pânza, peste ale cărei ape nu se vede a pluti vreun duh sfânt. Or
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
-și câștige prestigiu mizând pe noutate. E și multă maculatură, mult amatorism, veleitarism, provincialism, dar e un fenomen firesc, nu i te poți opune și nu are rost să i te opui. Mai rău stăm cu cititorii de reviste culturale. Acum parcă nimeni nu mai vrea sau nu mai are timp să citească, ci numai să editeze reviste, să scrie la revistă, să publice. Deocamdată, asta-i situația. Fiul dv., Rareș, a debutat și el, nu demult, la fel, cu o
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Cristian Teodorescu M-am dus acum vreo cinci ani la Muzeul Țăranului Român să-i iau un interviu lui Horia Bernea. Ratez întîlnirea. Dl director vă cere scuze - a părut ceva neașteptat în program... Cum și în programul meu se ivise o oră cu care nu
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
la Chicago de unde îi trimisese o dată mamei prin poștă 5 dolari, ceea ce stârni senzație în Urziceni. Neînvățată cu alfabetul românesc, maică-mea îmi scria în româneasca ei recent deprinsă, cu alfa, beta, epsilon și celelalte, atent caligrafiate. Mai am și acum câteva scrisori în românește scrise cu caractere grecești, pe care ea mi le trimitea la liceul Meșota din Brașov. Pasiunea pentru limba greacă a copilăriei și adolescenței ei era atât de mare, încât, la Urziceni, cum dădea de un grec
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
sus la peșteră. Să iei catârul. Maică-ta o să vă dea pături și merinde. Mâine dimineață o să fiți înapoi. Căutătorul de minuni muia în cafeaua cu lapte felii mari de pâine de casă pe care întinsese unt și miere și acum le înfuleca de zor. Stătea aplecat în față și ținea mâna stângă întinsă pe masă, până dincolo de ceașcă, parcă într-un gest instinctiv de a-și apăra micul dejun. Soția lui stătea și ea la masă, dar mânca fără prea
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
-o pentru luminat. Azi n-a mai rămas nimic. Dar ce zic eu azi, de mult n-a mai rămas nici o urmă din el. Ramirín s-a cufundat din nou în tăcere. Lunga lui tiradă îl făcuse să gâfâie și acum își trăgea sufletul. A răsuflat din greu de câteva ori. Pe urmă s-a adresat străinului cu un aer provocator: - Ei, acum vreau să aud ce explicație îmi dați. Soția căutătorului de minuni, care urmărise cu vădit interes vorbele sătenilor
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
din el. Ramirín s-a cufundat din nou în tăcere. Lunga lui tiradă îl făcuse să gâfâie și acum își trăgea sufletul. A răsuflat din greu de câteva ori. Pe urmă s-a adresat străinului cu un aer provocator: - Ei, acum vreau să aud ce explicație îmi dați. Soția căutătorului de minuni, care urmărise cu vădit interes vorbele sătenilor, s-a uitat la el cu o privire care mie, cum stăteam lângă ea, mi s-a părut foarte pătrunzătoare, de parcă i-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cerut să-ți povestească despre lucruri neobișnuite, a adăugat ea. Nimeni altcineva decât tu. - Bine, bine, a răspuns el sec. Eu nu încerc să arăt decât că, de multe ori, simțurile ne înșeală. Toate astea mă făceau să mă bucur acum nespus că aveam prilejul să urc cu ei până la peșteră, să iau parte la aventura aceea atât de plăcută care se nimerise chiar în timpul menit plăcerilor care este vacanța. Când am pornit la drum, soarele nu se ridicase prea mult
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
și cortul și fără să zăbovim - deoarece căutătorul de minuni voia să ajungă la peșteră fără întârziere - am reluat urcușul. Când am ajuns sus, l-am ajutat să dea jos samarele și să care bagajele până la gura peșterii. Soarele ardea acum destul de tare și, peste plaiurile unduitoare ce se pierdeau în zare, tremurau culorile cenușiu, ocru și verde închis. Deasupra munților începea să se strângă o pâclă de nori albicioși. Am intrat toți trei în peșteră, aducând noi bagajele. Tavanul era
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă dacă mai sunt și alte picturi. Totul se cufundase acum în umbră, în afară de vârful stâncii care străjuia peștera. Cerul se făcuse de peruzea și o pală de vânt rece a trecut peste coline. Am rugat-o să-mi dea o mână de ajutor ca să adunăm vreascuri și am ridicat o
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
și a arătat spre colibă - tot din cer a coborât? Eu îi dădeam întruna cu coborâtul din cer. Am izbucnit din nou în plâns. I-am spus cum o văzusem coborând încet, în tăcere. I-am spus că ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește-te. Ai mâncat? Eu am dat din cap că nu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
mâna prin părul meu. - De ce nu dormi? Hai, du-te la culcare. A desfăcut fermoarul și a intrat în cort. El s-a trezit și a început să mormăie. Focul se stinsese și era o noapte fără lună. Întunericul era acum nepătruns. Am intrat în colibă și m-am trântit pe laviță, dar n-am putut să dorm. Zgomotele nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cap că da, și atunci mi-a întins o grămadă de reviste legate cu șnur. - Ia-le, mi-a spus. Apoi, arătând spre cort: - Spune-i că am plecat. Și a luat-o la vale, îndreptându-se spre hardughia care acum se deslușea mai bine, chiar lângă malul lacului, ieșind încet-încet din neguri. A deschis ușa și a intrat, apoi ușa s-a închis în urma ei. Izbitura aceea de ușă trântită a răsunat în ceasul dimineții ca un semnal de deșteptare
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Săraru, Neagu sau Everac. Hărțuită la fiecare cotitură, târâtă prin procese absurde, amenințată cu confiscarea puținelor sale proprietăți (în afara vilei de la Neptun, nu există nici o singură altă posesie a Uniunii care să nu fi fost sau să nu fie chiar acum subiectul unui proces amorsat de putere sau de interpuși ai puterii), Uniunea Scriitorilor constituie o permanentă bârnă în ochii găștii neo-comunist-ciocoiești. Regimul Iliescu își manifestă fără jenă ura față de scriitori fie ignorând constant doleanțele sosite din Calea Victoriei 115, fie premiind
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
la adresa a tot ce nu e pe placul puterii. Trecerea într-o discretă dizgrație a lui Sergiu Nicolaescu a determinat împingerea în față a actorului cu providențialul nume Mălaimare. Pentru cine nu-și aduce aminte, e vorba de individul care, acum câțiva ani, amenința cu folosirea mitralierei împotriva adversarilor viziunii despre lume și viață a idolului său, Iliescu. Răsplătit pentru această bravă rescriere a doctrinei iliesciene (Sergiu Nicolaescu îl luase în brațe pe Nu noi am tras în voi!", în timp ce Mălaimare
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
o trăia, am hotărît să-i căutăm pe ceilalți. Întreprindere himerică! Două săptămîni de telefoane, de scrisori, telegrame și mesaje verbale; la data fixată, rezultatul a întrecut însă cele mai optimiste prevederi: peste treizeci de bărbați în toată firea - avînd acum fizionomia ușor caricaturală a celui care tocmai sare pragul de patruzeci de ani, ne aflam împreună la ora și locul stabilite. După cîteva minute de stînjeneală, perplexitate și șovăială, ne aruncam unii în brațele altora și formam din nou același
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
dintre ei conduce Societatea Română de Inventică). Curios și reconfortant: nici unul dintre noi nu a făcut, înainte de 1990, carieră politică, nici unul n-a ajuns activist de partid ori ofițer de securitate. O stranie omogenitate a domnit în rîndul adolescenților de acum patruzeci de ani, care au știut, instinctiv, să deosebească adevărul de minciună și să se comporte în consecință. Altă bizarerie: la întîlnirile din primii ani de după Revoluție, atunci cînd pasiunile politice - în fine, eliberate - distrugeau familii și prietenii de-o
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
de pe suprafața unui punct" (ibidem), predomină constatările simple ale unui suflet regresiv, stupefiat parcă de elementarele date oferite de simțuri: "ce rost ar avea să te sperii/ atunci cînd o măslină se rostogolește/ către mijlocul farfuriei// hamsterul a murit// călătorește acum spre cer/ în sicriul de hîrtie igienică" (ibidem). Precum la autorul lui Murphy, decăderea se purifică, se reîncarcă de candoare. Prin adîncire, își află în sine antidotul. Se reîntoarce, circular, către origini, deschizînd perspectiva infantilă a unui homo ludens. "Sîngele
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
ar fi timpul să mut sîngele/ în celălalt buzunar/ acolo de unde se vede cerul// și un bîtlan/ construit din carton și sfoară/ scufundîndu-și capul/ după niscaiva pești" (ibidem). Sau: "ochii tăi erau mai verzi/ decît jucăria unui copil de pe Marte// acum degeaba răsfoiești paginile/ unei oglinzi/ acolo/ sub apă" (ibidem). Absurdul își pierde astfel atributul de teroare, transformîndu-se într-un joc, într-o feerie a gratuității prin transparența căreia tragedia e abia perceptibilă: "acolo/ departe/ la marginea orașului/ oamenii rîd în
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]