10,749 matches
-
Cel puțin așa susțin cei care nu lipsesc niciodată de la biserică și știu toate rugăciunile și Îl pomenesc pe Dumnezeu mereu, nu ca el, doar la ananghie. Timp să se schimbe prea mult nu mai era. Putea În schimb să admire peisajul sau să converseze cu domnul Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tatăl deloc liniștit. Așa arăta, zise băiețelul, dus pe gânduri, absent, visător. Profesorul Încă mai citea ultima pagină În căutarea unui schimb favorabil sau, cel puțin, a unei posibile adrese atrăgătoare. El se bucura de ceașca sa cu nes și admira reproducerile după Klimt de pe coperta Omului fără Însușiri, tradus În franceză de Philippe Jaccottet. Supracoperta neagră a cărții lui Kundera, sumbră, Îi displăcea. Pachetul fusese pus la poștă În Aarhus În urmă cu o lună. Bine că a ajuns. Cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el nu era șovin. 9. Ea apăru ca din senin, ca un ecou Îndepărtat al exploziei. Ba chiar ca o cauză obscură a ei, În fața căreia chiar șeful de post se fâstâci, dată fiind lungimea picioarelor arătării pe care le admira visător În timpul orelor de serviciu. Cu așa picioare, chestia cu spațiul vital ți se pare de Înțeles, Își spuse el În timp ce se chinuia să pună cricul: Taie aerul ca un Panzer! Mai greu de Înțeles era mirosul de praf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la Săpânța, Brândușă ceru un scaun pentru a putea admira În voie și În toată splendoarea lor cele patru picturi. I se făcu Îndată pe plac si Brândușă se așeză cu distincție Într-un fotoliu Biedermeier, adus fără poticneli de doi chelneri la semnul inspirat al Iolandei. Pentru a contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înclinare ușoară a capului spre stânga, pe linia inimii. Brândușă se Încadra perfect În regulile nescrise ale degustătorilor de frumos, cu o singură mică excepție: ciorapii săi nefiind destul de lungi, lăsau celor mai puțin interesați de artă posibilitatea de a admira o porțiune păroasă a gambei piciorului stâng, pe care domnul Brândușă o mângâia cum ar mângâa o pisică. Gestul acesta nu scăpă Zorelei, care făcea mari eforturi să nu geamă cum i se Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care erau inscripționate literele I. B. mare, În culorile brândușei de toamnă. Un alt chelner a turnat șampanie În pahar, l-a pus pe o tavă și s-a apropiat de Brândușă cu pași bine măsurați, așa Încât lumea să poată admira În voie frumusețea cupei În care chiar șampania aurie se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai ușoară. Această natură statică Însumează tot ceea ce Îl caracterizează pe autor În perioada sa de maturitate artistică, fiind emblematică pentru parcursul său artistic cu care s-a impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva din ființa ei inaccesibilă: puțină cenușă și o pietricică de lavă Împietrită. O putea admira fără teamă din creștet până În tălpi. Ea rămânea concentrată doar la ce se Întâmpla În măruntaiele sale și nu la ceea ce se vedea afară, ca și cum suprafața nu Îi aparținea decât cu totul Întâmplător și doar pentru o perioadă de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela Îi era soție. Îi părea rău că le stătea În cale, dar nici nu avea putere să se dea la o parte. Era cam egoist de felul său și, la urma urmei, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la ficat marca Papp Laszlo, cel mai mare boxer maghiar al tuturor timpurilor. Apoi, mulțumiți cu un meci egal, ne-am trântit În iarbă. Era un cer senin, plin de stele. Nu lipsea niciuna din stelele importante. Eu le puteam admira doar cu un ochi și jumătate. Jumătatea care lipsea lumina la câțiva kilometri de noi, ca o stea polară de buzunar, somnul chinuit al unei femei despre care nu știam decât cum mănâncă și cum calcă pământul, mereu zâmbitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
glas. Oare pe ce muzică dansează ei În liniștea asta? Ce contează? Sunt În ritm. Parcă ar fi Împreună dintotdeauna. Nostalgia din ochii Iolandei nu trecu neobservată: Îi invidiezi? Întrebă Petru. Nu... Poate... Știu eu... Cred că mai degrabă Îi admir. Fac totul fără efort, par a se fi apropiat unul de celălalt. De unde știi tu ce inerții și opreliști au fost nevoiți să Învingă până să ajungă aici? Efortul lasă urme uneori, zise Iolanda cu o voce abia auzită. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În când cu o soluție anume de petrol, o rețetă sigură brevetată peste tot În Europa, căci păduchii nu cunosc frontiere. VIII. Asediul Vienei 1. În timp ce Grațian Furda moțăia Încă pe un scaun la Urgențe alături de domnul Coriolan Moduna, Iolanda admira singurul element decorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde peste tot. În bucătărie, gresie. Ca și În baie. Caloriferele ardeau. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fac pisicile atunci când nu le place faptul că oamenii vin repede în urma lor. Coridorul se bifurca, se iviră uși și se zăriră fișete și cutii de sticlă; lucruri expuse pe care nu aveam timp să mă opresc și să le admir. Într-un anumit punct, coridorul se deschise spre o cameră mare, plină de radiouri, sute și sute de radiouri stivuite și majoritatea deschise, reglate sau doar pe jumătate reglate sau emițând doar șuierături. Din tavan, de cabluri, atârnau aparate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
contribuția lor au dat rezultate astăzi. Calitățile lor abilitatea și istețimea, tenacitatea și ardoarea cu care diplomații români, a căror capacitate, talent și devotament față de țară nu le puneau la îndoială nici reprezentanții vestici, ci dimpotrivă, le apreciau și le admirau, apărau bunul renume, istoria, prestigiul și interesele României atunci când aceștia deși erau încorsetați de instrucțiuni prin care, mai ales în prima fază, trebuiau să se lase conduși de prietenii mai mari și să suporte aroganța acestor parteneri impuși, chiar umiliți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria. Nici urmă de nefericire. Se bucura de clipa cea repede ce i s-a dat, deși, pentru ea, frumusețea vieții era mutilată tragic. Ce lecție de echilibru! Cristoase, iarăși îmi fuge mintea de la o întîmplare la alta, de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
același fel, spre a nu se epuiza și scăpa atenției cititorului. Acum vreo câteva luni, cred că am zărit-o, pesemne, în același loc, de vreme ce mi-am îndreptat privirea calată spre ea. Cu deosebirea că atunci am răsfoit-o, am admirat-o și aș fi fost chiar tentată s-o cumpăr, de n-ar fi existat considerente obiective prea puțin legate de ea, care să mă împiedice. Din cauza formei ademenitoare și a culorilor, asemenea unei ciuperci otrăvitoare, dar mai ales a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
actele la el. Cartea de identitate, s-a dovedit ulterior, era expirată de pe timpul unchiului său, de când începuse în 1792 primul război dintre cele 23 pe care le comandase. Se speriase atunci când șeful Poliției a întârziat o secundă lângă ea, admirându-i rochia. După ce-și însemnă toate acestea, începu memorarea, deschizând din când în când carnețelul pentru verificarea cunoștințelor. Care e deosebirea dintre purpura vasculară a rochiei, purpura trombocitopenică a trenei și albastrul de metil al tavanului de la Versailles? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e voie, aici poți intra, aici nu și la zidul morții dintre ea și lume, la poarta casei adăstau bărbați, motocicletele iubirii, acrobați care se balansau fără bară sau paletele de echilibru pe sârma fragilă dintre prezent și viitor, le admira curajul, dispăreau din trecutul ei, a fost, era, de fapt, acum, un prezent continuu, în care părinții erau o prezență continuă, ceva mai bătrâni, dar tot părinți, ceva mai pierduți, dar tot părinți, ceva mai morți, dar tot părinți, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al lui Enescu, înconjurat în prezentul continuu de Andante Sistemo e Misterioso din partea a II-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parte care poate folosi la ceva. Bine, dar la ce? Atât timp cât prezentul avea uscăturile lui, bietul brăilean trebuia să se-mpiedice și de vechile cioturi. Cum-necum, Primarul le-a dat loc de casă în cartierele Chercea și Radu Negru. Putem admira și acum în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în sus. Ori noi ne distanțam cu cerul de sub noi, ori orașul se depărta încet, apărând privirilor ca o imagine vie privită dintr-un balon pentru ca, în cele din urmă, orașul să devină cât un timbru pe care îl puteai admira în detaliu cu o lupă uriașă. Timbrul porni să se rotească încet în sensul acelor de ceasornic precum imaginile de film care anunțau publicarea în vârtejul ziarelor de mare tiraj, informații speciale. Orașul-timbru și-a oprit rotația nebună, revenind tridimensional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cenușie să analizeze activitatea într-o manieră fructuoasă: în cele din urmă, această notație muzicală cu zece cifre îmi deveni atât de familiară încât aproape că nu mai aveam nevoie de claviatură ca s-o aud. Eu care i-am admirat întotdeauna pe cei care citesc partituri și scot exclamații la splendoarea lor, eram mândru de minusculul meu progres. Uneori câte un nume mă inspira și mă deconcerta. Deskowiak Elzbieta. Pesemne că era Elisabeth în poloneză. Elzbieta, e drăguț. Întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îmi era infinit de simpatică, dar am convins-o că, având banii din bancă, toate restaurantele din lume vor deveni stocul nostru de șampanie. Am ajutat-o să-și facă valiza, alegând rochiile care-mi plăceau cel mai mult. Am admirat dezinvoltura cu care și-a abandonat restul de viață. Eram pe punctul să mă vâr în halat. M-a rugat să mă schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
siguranță că nefericiții nu beneficiaseră. Guns fotografiase apoi felurile de mâncare lângă bucătar, însoțite de o notă privind compoziția exactă a meniului comandat de condamnat, numele acestuia și data execuției. Dimensiunile- un metru pe optzeci de centimetri - îți permiteau să admiri luciul cartofilor prăjiți, care figurau pe cvasi-totalitatea clișeelor. Niciunul nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai rece, Coca. Rari erau cei care îndrăzneau să încerce un fel de mâncare necunoscut și luxos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pieptului, a bustului, a taliei, uite-așa trebuie priviți cu toții, ca niște animale, dacă vrei să nu suferi mai tîrziu din cauza lor, mă înțelegeți? Tacatacataca, își privește Delfina propriile mișcări ale degetelor care manevrează materialul, bine spus, la obiect, am admirat asta întotdeauna la tine, Tușico, ai știut să-ți urmărești interesul. Altfel nici nu merge, Delfinaș, bagă la cap, e un secret pe care-l afli de la cineva cu mai multă experiență. Ții minte măsură cu măsură, iar dacă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]