1,951 matches
-
de pe el, mame cu fiice feciorelnice de mână veneau să se ofere plângând de fericire ospățului nupțial al zeului care poate totul, fascinate de spectacolul măreției, puterii și gloriei lui, într-o țară în care nimic nu mai era posibil, adolescente rebele fugeau de acasă, sărind pe geam din camerele în care le încuiaseră părinții, și se îndesau în boxele marilor difuzoare, în trailerele nocturne cu stațiile și sculele de amplificare, dormeau pe jos prin hoteluri și prin parcuri, numai să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
păscut în vale: „alleenig - wenig - Kenig“1. Rima și regele din jocul de șah al bunicului. Cunosc în dialect texte țesute pe carpete, rugăciuni, zicale despre vreme - toate rimate. Pe când eram copil, le luam în serios, iar mai târziu, ca adolescentă la oraș, în derâdere. La gimnaziu a trebuit să tocim pe de rost, luni în șir, baladele lui Goethe și Schiller. Pe care le debitam mecanic, prostește, cu mintea aiurea, mereu cu accentul pe ultima silabă. Ca și cum am fi avut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de artă contemporană, cafenele liniștite. Engleza imposbilă care se vorbește acolo, cu un accent dur ca un fierăstrău pe timpan. Atât de greu de înțeles, încât americanii cu care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare. Adolescentele pe jumătate despuiate la o temperatură de 6-7 grade Celsius, îngrămădite ca niște pui de găină pe creanga de arbore în celebrele cab-uri englezești, chicotind și înjurându-se una pe cealaltă pentru a înfrunta frigul de afară. Cimitirul din apropierea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sarà, sarà. Whatever will be, will be. „Îmi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes“ R.P. Ați evocat ceva mai devreme o pătimașă idilă adolescentină din timpul războiului. Indiscreția mă târcolește în cercuri tot mai mici. Cum era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ați evocat ceva mai devreme o pătimașă idilă adolescentină din timpul războiului. Indiscreția mă târcolește în cercuri tot mai mici. Cum era adolescenta Antoaneta Ralian? Retractilă sau înfiptă? Sarcastică sau îngăduitoare? Capricioasă sau statornică? A.R. Ei, aici e-aici. Adolescenta Antoaneta Ralian nu era în nici un caz înfiptă, ci o mare timidă, care făcea tot ce putea ca să-și învingă timiditatea, la fel cum se chinuia Demostene să-și îmblânzească bâlbâiala. Nu era sarcastică, dar făcea eforturi să fie spirituală
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ceea ce n-ar fi foarte, foarte cuviincios pentru o serie de interviuri. R.P. O, Doamne, sunt lucruri pe care toți cei care vor citi cartea aceasta le cunosc foarte bine. Le-au auzit de zeci de ori în jur, inclusiv adolescentele care înjură de ce n-au. Nu suntem o nație de mimoze pudibonde. A.R. Ar fi prea anost. R.P. Aș reveni acum, pentru ca liniștea să fie de scurtă durată, la perioada tenebroasă din viața dumneavoastră. Și v-aș întreba care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
München, croitorii anunță că moda de iarnă va fi în culori deschise, vesele, „pacea ne-a redat bucuria de a trăi”. New York: primarul La Guardia hotărăște ca paza consulatului german să se facă de polițiști evrei; în principalele licee pentru adolescentele americane se introduc cursuri de machiaj; în transmisia radiofonică a scenariului Războiul lumilor de H.G. Wells, crainicul Orson Welles imită atât de bine vocea președintelui Roosevelt, încât creează o panică dementă. Doorn: fostul împărat Wilhelm al II-lea conferențiază spiritual
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cea mai puțin suspicioasă, care dădea impresia de pierdere „spontană“ a sarcinii, era aplicarea unei perne deasupra abdomenului, urmată de o cascadă de pumni, care, în acest fel, nu lăsau urme.) Nu-i de mirare că, la asemenea perspective, majoritatea adolescentelor se temeau de amorul trupesc, încercând să amâne pentru cât mai târziu contactul cu fatalele realități ale ginecologiei. În liceu, puținele fete care-și pierduseră virginitatea se bucurau de un respect aparte: înfruntaseră Moartea și Oprobriul Societății de dragul Iubirii. În
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
adolescenții deșirați de acum aproape un sfert de veac, sau pe tinerii zvelți și atletici care părăseau școala normală cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
depășească stația de coborâre. De această dată l-a ajutat să se dea jos din tramvai o fetișcană potrivit de înaltă, dar vânjoasă și parfumată, cu un chip asemănător cu al soției, așa cum era ea când a cunoscut-o ca adolescentă și s-a îndrăgostit de ea pentru totdeauna. Câți ani or fi trecut de atunci? Iar le-a pierdut șirul. Un scurt popas pe o bancă aflată pe marginea interioară a trotuarului l-a ajutat să se odihnească, privind șuvoiul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu pentru Mărioara, adolescenta zveltă și zglobie al cărei chip frumos îi cucerise definitiv inima. Aflat la început de adolescență și de elev normalist, era preocupat, ca și colegii lui, de plimbările în grup, de petrecerile organizate în vacanțe de către liceeni, de aspectul fizic
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bubuiturii va spune ceva despre forța și virilitatea proprie). Adolescenții fac și ei colecție de petarde, gândinduse să prefigureze printro explozie cât mai bărbătească noaptea de amor nebun pe care o visează și la care se gândesc de atâta timp. Adolescentele îngroașă rândurile la coafor, spre disperarea doamnelor onorabile, făcându se că nu știu ce le pregătesc prietenii lor în noaptea cea mare. Gospo dinele prepară cele mai deosebite bucate din cariera lor și își petrec ore întregi în bucătărie (fapt pentru care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
brațe, îi săruta ochișorii înlăcrimați până îi ștergea toate lacrimile cu buzele ei de mamă, moi și calde - Vezi, iubirea mea, nu mai plâng ochișorii tăi! Hai du-te la Lala și te joacă. Lala era bona lor. Era o adolescentă de vreo șaisprezece ani. Arăta ca o bilă rotundă. Era ca o chiflă pusă în două scobitori. Ochii aveau o privire puțin dură iar zâmbetul nu îi era deloc sarcastic. Zilnic îl scotea la plimbare, la un suc și chiar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de alarmă, făcând-o să simtă fiori de groază și scârbă. Acum regreta că îl cunoscuse, dar era prea târziu pentru regrete. Voise doar să-l ajute. Astfel, Carlina își amintise cu nostalgie, că încă din perioada când era o adolescentă faină, așa cum îi spuneau vecinii, își făurise ca orice tânăr ce visează cu ochii deschiși la un viitor în culorile sale preferate atâtea vise. Se îndrăgostise prima oară de un tânăr agreabil și frumos care se remarca prin uniforma pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viitor în culorile sale preferate atâtea vise. Se îndrăgostise prima oară de un tânăr agreabil și frumos care se remarca prin uniforma pe care o purta inscripționată cu inițialele M.A.I. Carlina nu avea decât 208 16 ani, era o adolescentă care încă mai strângea la piept toată învățătura părinților săi. Ea strângea la piept învățătura părinților privitoare la atitudinea și comportamentul decent care trebuie să existe între un bărbat și o femeie. Când s-a apropiat de acest tânăr a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe pământ. Distanța dintre ei dispăruse odată cu demonii dintre ei. Ochii ei mari, expresivi și frumoși se înseninaseră căpătând naturalețe și o strălucire aparte. Era chiar foarte bine dispusă încât îi venea să țopăie de fericire. Se comportase ca o adolescentă răsfățată și apoi destul de rațională. Își iubea deopotrivă părinții și era pregătită să meargă înainte. Dar în mintea ei tânără de adolescent trăgea nădejde că într-o bună zi, mai devreme sau mai târziu, părinții ei își vor găsi un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cannes, unde interpreta rolului principal (Dorotheea Petre) a primit un premiu al secțiunii Un certain regard. Filmul povestește viața unei familii de la marginea Bucureștiului, în anul de dinaintea Revoluției. Scenariul (scris de regizor împreună cu Andreea Vălean) are în centru doi frați : adolescenta Eva (Petre) și copilul Lalalilu (Timotei Duma). în casă, revolta împotriva lui Ceaușescu se rezumă la scenetele comice în care tatăl (Mircea Diaconu) îl imită pe acesta, iar restul familiei se face că-l bate. La școală, Eva se vede
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu dosare, stă o femeie în vîrstă. Mă privește, răspunde la salutul meu, apoi își pleacă la loc privirea în hîrtiile din față. Cea de-a treia femeie, așezată la biroul din dreapta mea, e de fapt o puștoaică, aproape o adolescentă. Are privirea ageră, izvorîtă din niște ochi negri, scînteietori, iar gura, mică și conturată, i se modulează frumos, perfect, în timp ce vorbește. Vă rog, cu ce problemă? mă întreabă ea, după ce-mi răspunde la salut. A naibii de frumoasă gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei la tîmplă. Încet, fără grabă, dar cu siguranță, trec mîna dreaptă dincolo de mijlocul ei, sprijinind-o de pat; îi privesc obrazul un timp să-i văd reacția, dar ea încă mai visează la anii studenției un zîmbet calm, de adolescentă, sub care îmi spun că se ascunde femeia rea, acea femeie care ar fi trimis mîine scrisoarea... "Sărmană căprioară, prea tîrziu să mai fugi!", îi zic, simțind cum mă umplu de un fior necunoscut: acela al posesorului puternic, violent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a fiicei lui va fi primită cu amărăciune de E. Lovinescu: „Miercuri, 30 iunie [1943]. Monica tot pleacă la Mangalia“ (ibidem, p. 321). Criticul avea să se stingă două săptămâni mai târziu, pe 15 iulie. Moartea lui a fost pentru adolescentă un șoc din care a ieșit cu greu și numai scriindu-i părintelui dispărut scrisori în care îl înștiința că se va sinucide. După moartea lui, Ecaterina Bălăcioiu ex Lovinescu a redevenit Ecaterina Lovinescu, i a ținut toate slujbele de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar dacă pornesc... dacă intru într-un ritm.... Stânga înainte... dreapta înainte... Ideea e să nu-mi fac griji în legătură cu cât de mult înaintez, ci să continuu tot așa. Probabil am să ajung acasă înainte să-mi dau seama. Două adolescente în haine groase trec pe lângă mine chicotind, dar eu sunt prea pornită ca să reacționez. Stânga înainte... dreapta înainte... — Pardon, aud un glas aspru, iritat. Puteți, vă rog, să eliberați trotuarul? Mă întorc - și, spre groaza mea, văd o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
destul de mîndre de sound-ul lor anacronic, e puțin probabil ca publicul tînăr să nu prindă ideea : ce cool trebuie să fi fost să fii adolescentă și să ai la dispoziție toată vistieria Franței ca să-ți satisfaci capriciile ! Dar cine e adolescenta ? în trecut am admirat-o pe Coppola pentru talentul ei de a recaptura stări poetice adolescentine, dar acum încep să cred că starea asta de desprindere, pe undeva dureroasă, pe undeva delicioasă, ah, cît de fragilă !, oh, cît de prețioasă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sate idilice și stări din astea de amețeală languroasă, de dezorientare fermecătoare. în esență, Coppola a făcut încă un film despre farmecul trăirilor adolescentine. Acuma, nu e clar că adevărata Marie Antoinette a fost o persoană mult mai interesantă decît adolescenta amețită pe care o vedem în film (deși hainele negre pe care le-a purtat zi și noapte în detenție, sfidînd cenzura cromatică practicată de revoluționari, și hainele albe, obținute pe căi miraculoase, pe care le-a purtat la propria
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Tokyo sub forma unei biete știri la care cineva schimbă canalul ; mult mai eficient circulă necazul, dat din mînă în mînă odată cu pușca aceea. E drept că bona mexicană are parte și de puțină plăcere (la o nuntă), ca și adolescenta japoneză (în club), dar una plătește scump (pierde copiii pe care-i avea în grijă), iar cealaltă rămîne și mai frustrată ca înainte. în rest, experiența umană pare să se reducă peste tot la aceleași lucruri : ghinion orb, neajutorare extremă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din Londra, pe fiica ei adolescentă. Fiind genul de moș nepămîntean care spune rect în loc de cur, Ian e convins că fata va fi un înger, drept care nu mai știe unde să fugă atunci cînd ea se dovedește a fi o adolescentă modernă normală nedelicată, tupeistă, înarmată cu aerul ăla de falsă experiență pe care puștii de azi par să și-l perfecteze de la trei ani. Dar Maurice nu fuge. Un simț al distracției, pe care-l vedem trezindu-se instantaneu în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]