251,896 matches
-
degetele: zece sloiuri începute de scarlatină. și-a tăiat unghiile le-a adunat pe făraș le-a lăsat la intrare. o auzeam cum se îndepărtează. vedeam cum i se albesc nările de parcă ele s-ar fi aflat în pragul leșinului. adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat și noi ca târâtoarele în noroi cu bivolii și porcii în praf precum găinile și caii. habar n-aveam de naufragiu. experimentam cele 7 suferințe obligatorii mutam munții de cărți întindeam coarda până
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
sfințit cu lacrima, și drumul }i l-am făcut curat, harnic deodată, Împrăștiind mireseme cu duiumul Ca să-ți sărute iar sînii de fată. Căci te doresc femeie și copilă, Cu coapsa rotunjită, dar năucă De ce nici nu gîndește c-o s-aducă În viața-mi scăpătată și umilă. O, nu-ncerca să scapi din vorba-mi caldă. Nu vezi cîtă plăcere trupu-ți scaldă?
Nu-mi drămui iubirea cu cîntarul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8181_a_9506]
-
Marei Mame Amua să te mute în Cer, Cere-i Scara Cerească să urci la Tatăl Cetății Să-ți dea un pumn de secară Către Zamenos, către Seamănul Său Ceresc, Să te duci la seceră, la moară să urci s-aduci făina Să frământe Ea pâinea De Calea Vieții: Călăvia Cu semenele sale Zâne din Muntele Mut al Tărâmului Muravi în Cogaionul cu numele tatălui tău din Moesia - Cosău Moisenea, născut Zeu-Om Salmolsis, Cu Salmolsis }ugulea Cel Moale la mers
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Mie întrucât eram El: Și Mi-a zis: Ajungem Bucuria Raiului când bem mied, Atunci cad în Obârșii din Râpa Pomului Locului Simeria și Vincea, și iarăși într-al Nouălea Cer până la ultimul, în Moesia, unde renasc, Astfel duc și aduc Dota Locului prin Locuirea Cerească în ținerea de minte și învățătura ce mi s-au dat în Repaosul Zodiei Și-n Locuirea în corpurile viețuitoarelor și arborilor, în metamorfozis. Cere-o pe Ceres să te renască, Mireasă, astrală locuire Cere
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Doina Ruști Gil este mâncătorul de știri. Stă în fața monitorului și trece rapid peste literele care curg lent, aducându-i sub ochi cele mai importante întâmplări petrecute în lumea largă. Petrom a ieftinit carburanții. Taifunul Hagupit face ravagii în Vietnam, 9 turiști au fost răpiți în Egipt. încălzirea globală distruge Europa. Grav accident pe Autostrada Soarelui. Cinci morți în
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte nodulețul din mijlocul abdomenului și o dată cu asta și teama care îl încearcă de câteva zile că n-o să-l mai vadă niciodată. Fata stă neclintită și el știe, chiar de la distanța asta, că ea vrea să-i arate clar
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
Anca Mizumschi Nu îmi aduc aminte cum am ajuns să merg la cenaclu la Mircea Martin, constat chiar și acum, după atâția ani, că îmi este greu să îi spun Universitas, ca și cum Universitas era un nume oficial pentru autorități, iar pentru noi, cei din interior
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Martin, constat chiar și acum, după atâția ani, că îmi este greu să îi spun Universitas, ca și cum Universitas era un nume oficial pentru autorități, iar pentru noi, cei din interior, era pur și simplu la Martin, de asemenea nu îmi aduc aminte cine mi-a spus prima dată de cenaclu sau cine m-a chemat acolo. În schimb, îmi aduc aminte o scară lungă, pe care trebuia să urci până la capăt și la fiecare palier peisajul se schimba ca într-un
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
un nume oficial pentru autorități, iar pentru noi, cei din interior, era pur și simplu la Martin, de asemenea nu îmi aduc aminte cine mi-a spus prima dată de cenaclu sau cine m-a chemat acolo. În schimb, îmi aduc aminte o scară lungă, pe care trebuia să urci până la capăt și la fiecare palier peisajul se schimba ca într-un film neorealist italian, pentru că treceam printre scaune dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții pentru Cântarea
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
printre scaune dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții pentru Cântarea României, era foarte frig iarna și o caldură umbroasă cum este în clădirile vechi vara, fetele și băieții pe care îi întâlneam în timp ce urcam purtau blugi aduși de vaporeni și tricouri chinezești care se vindeau în cămine. Din când în când, atunci când ajungeam în dreptul lor, se deschideau niște uși și apăreau niște tovarășe secretare. Ce căutau niște tovarășe secretare la șase seara în clădirea Universității de pe Schitu
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
astfel ocupa în liniște de "postmodernismul definit ca fiind mefiența în metanarațiuni", în concepția lui Jean François Lyotard, căci cu ce Dumnezeu altceva te puteai ocupa? Cine tăcea la Martin? Păi, de obicei Martin și mulți dintre cei executați, eu îmi aduc aminte doar de execuția celor cu valoare literară indubitabilă ca Gălățanu și Ioan Es Pop și câteva comentarii la adresa lui Augustin Ioan, dar, cu siguranță, au fost mulți alții. Deși avea și cenaclul idiosincraziile și partizanatele lui, pentru că, în principiu, nu
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
fost mulți alții. Deși avea și cenaclul idiosincraziile și partizanatele lui, pentru că, în principiu, nu te iei de "ai tăi", chiar dacă au o zi proastă, la Martin cei care citeau erau executați de cele mai multe ori fără răutate, atât cât îmi aduc aminte acum, plătind tributul datorat nostalgiei și distanței în timp. Era mai mult o atitudine teribilistă conform căreia, dacă ai fi afirmat despre un lucru bine scris că este necondiționat valoros, ai fi putut fi acuzat la rândul tău că
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
avut puterea să își cristalizeze identitatea, în condițiile în care până și supraviețuirea literară era pusă sub semnul întrebării. Totul ni s-a întâmplat cu câtva timp înainte ca anii '90 să apară efectiv la orizont, cu tot ce au adus ei, pentru fiecare dintre noi în parte și pentru generația noastră în comun.
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
erau morți demult, culoarea lor gălbuie, de rapiță, descompusă, osândise lanuri întregi. Nu mai rămăsese viu, după gratii, decât un urs legat cu un laț de laba stângă, care dansa cazacioc - în lanul de rapiță. Alungați până aici în vreme ce se aduceau lămpi și ghitare, el, cu acea pasiune nebună a spațiilor împădurite, păzind poruncile, a fost furat, încetul cu încetul, de cultul fântânii energetice din grote. După care a poruncit să i se taie capul - furat de cultul fântânii din grota
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
din grote, pentru a coborî înlăuntrul a ceea ce este misterios: "vouă vă spun, celor ce mergeți în somn". Întărâtați de pofte, de ce nu mă luați în serios? Însetați de sânge, trufași, mândri, alungați până aici de ceata celor morți. Ați adus cu voi noi lămpi? Am adus noi suișuri duhovnicești, noi dulcețuri ale păcatelor, noi nevoințe peste fire. Să aduceți și noi ghitare... Alungați până aici, unde spațiul împădurit, transformat în femeie iubită, s-a înălțat de un cot de la pământ
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
a ceea ce este misterios: "vouă vă spun, celor ce mergeți în somn". Întărâtați de pofte, de ce nu mă luați în serios? Însetați de sânge, trufași, mândri, alungați până aici de ceata celor morți. Ați adus cu voi noi lămpi? Am adus noi suișuri duhovnicești, noi dulcețuri ale păcatelor, noi nevoințe peste fire. Să aduceți și noi ghitare... Alungați până aici, unde spațiul împădurit, transformat în femeie iubită, s-a înălțat de un cot de la pământ, "deasupra patimilor", încărcat de la sursă, "de la
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
de pofte, de ce nu mă luați în serios? Însetați de sânge, trufași, mândri, alungați până aici de ceata celor morți. Ați adus cu voi noi lămpi? Am adus noi suișuri duhovnicești, noi dulcețuri ale păcatelor, noi nevoințe peste fire. Să aduceți și noi ghitare... Alungați până aici, unde spațiul împădurit, transformat în femeie iubită, s-a înălțat de un cot de la pământ, "deasupra patimilor", încărcat de la sursă, "de la univers". Ca la nebuni vin cu un picior târâș să ceară de băut
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
și înghițeam cu noduri acele triste-mbucături pe care le uram și de care eram sigur că nu-mi folosesc la nimic. Dar oamenii mari au o viclenie pe care copiii nu o deslușesc. În dorința sa de a mă aduce în rândul oamenilor obișnuiți, de a mă dezvăța de smirna cuvintelor, de a mă face să-mi pierd darul rar al hranei de sorginte verbală și de a mă trece în normalitatea mâncării banale, mama a observat că sorb poveștile
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mine, își încleșta mâinile ca niște gheare de vrăjitoare pe cureaua pantalonului și trăgea cu disperare, vroia să mi-l dea jos. Mă gândeam, în coșmarul ăsta al meu, de ce dracu' n-o las, în definitiv, dacă reușește să mă aducă în starea de excitație necesară copulării, foarte frumos, e meritul ei... Iar dacă nu, poate c-o să se calmeze. Așa mi-ai spus și tu, râzând cu gura până la urechi, când ți-am povestit visul: las-o, că n-ai
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
să scriu de mână, printre linii, să șterg, să corectez și iar să scriu, să adaug un cuvânt pe ici pe colo sau mai multe, fraze întregi, apoi să recopiez, să recitesc și, eventual, să modific din nou. Când mi-aduc aminte de mașina de scris nici nu înțeleg cum de aveam atâta răbdare. Și nici nu băteam foarte repede, asa că pierdeam foarte mult timp. E drept că pe atunci nu tatonam, nu mă învârteam în jurul cozii, știam ce vreau
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
mărunt și e chiar mai plictisitor decât să citești un roman... Sau mai bine să-l iau dintr-un film. Și filme s-au realizat cu nemiluita. E drept, unele scenarii s-au inspirat tot din romane. De pildă, mi-aduc aminte de filmul ăla polonez, nu, cred că era ceh sau poate unguresc, am uitat, mă rog, n-are importanță naționalitatea actorilor, a regizorului, doar suntem în plină mondializare, îmi aduc foarte bine aminte că acțiunea se învârtea în jurul unui
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
s-au inspirat tot din romane. De pildă, mi-aduc aminte de filmul ăla polonez, nu, cred că era ceh sau poate unguresc, am uitat, mă rog, n-are importanță naționalitatea actorilor, a regizorului, doar suntem în plină mondializare, îmi aduc foarte bine aminte că acțiunea se învârtea în jurul unui camion încărcat cu subsțante explozive, dinamită sau chiar nitroglicerină și era condus de doi șoferi care luau cu schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
să se distreze. Era primejdios, dacă ciocneau mai tare camionul plin cu nitroglicerină, o substanță care explodează cât ai zice pește... Nu mai știu cum se termina filmul, iar de celălalt film realizat de marea scriitoare Marguerite Duras nu mi-aduc prea bine aminte. Ca să fiu sincer nici nu l-am văzut. Doar am citit despre el. O femeie aștepta un camion... Și pe urmă? Parcă era și un bărbat cu ea, un actor... Memoria mea se tocește, se destramă pe
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
întîlniri aproape directe: pe poetul Tudor Arghezi (1880-1967). Avea șapte ani și era școlar într-a-ntîia primară atunci cînd i-ai vizitat clasa, ca director al Școlii de aplicație a institutorilor. Tema lecției: ilustrarea sistemului decimal, cu ajutorul unui cîntar de curînd adus din Franța. "Pentru ca demonstrația să fie reținută de copii, cîntarul funcționa cu o singură marfă. Un zahăr admirabil, de trestie, de culoarea și de grăuntele interior al marmurei albe, ni se înfățișa într-un borcan de cristal. Copilul cîntărea roșindu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
Dar nu sigure. Asemenea ei, ursuzi, posomorâți, erau și alții, care nu de o sărbătoare păreau pregătiți, ci de o înmormântare. Amestecul de date și informații, de planuri și strategii, sporite în ultimele zile în cetate, nu avea darul să aducă liniște montagnarzilor. Dimpotrivă, să-i deruteze și mai mult. Poate că și amânările numeroase contribuiseră la confuzia generală. În absența magicienilor, care întârziau să se arate, se cuvenea ca Negrescu să le întrețină speranțele. Dar nici el nu se grăbea
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]