3,884 matches
-
secrete au ghicit greșit situația din Iran. În loc să-i blamăm însă pe membrii acestora la întâmplare, trebuie să ne punem două întrebări: Ar fi putut cineva să-și dea seama la vreme că va izbucni revolta populară? Dacă răspunsul este afirmativ, ce ar fi putut face Statele Unite? Răspunsul la a doua întrebare este, în cel mai bun caz: nu mare lucru. Iată de ce, probabil, serviciile secrete au acordat Iranului mai puțină atenție decât ar fi fost cazul. O observație serioasă este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lungul sistemului modern de state ca o aplicație practică a acestui criteriu. Dar depinde, oare, puterea unei națiuni de dimensiunea teritoriului? Este ea mai puternică dacă deține mai mult spațiu? Examinarea elementelor puterii naționale a arătat că răspunsul poate fi afirmativ, însă cu rezerve atât de mari, încât aproape îl contrazic. Dimensiunea teritoriului francez era mai mare la sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea decât la începutul acesteia, dar Franța era mai slabă atunci. Aceeași relație inversă a mărimii teritoriului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în acele cazuri, cu siguranță ea nu a avut nici un efect de limitare a politicilor cărora li s-a opus. Dar însăși presupunerea, așa cum vom vedea, nu este susținută de fapte. De ce, atunci, se dă atât de des un răspuns afirmativ acestor întrebări? Răspunsul se găsește în interpretarea greșită a doi factori ai situației internaționale care sugerează evoluția posibilă a unei opinii publice internaționale și în omiterea unui al treilea, care face imposibilă în prezent o asemenea evoluție. Cei doi factori
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sistemului de forță al Organizației Națiunilor Unite, afectând fiecare acțiune ce trebuie luată de către Consiliul de Securitate sub prevederile capitolului VII, este articolul 27, paragraful 3, din Cartă. El stipulează că „deciziile Consiliului de Securitate... vor trebui luate prin votul afirmativ a nouă membri, incluzând voturile favorabile ale membrilor permanenți”. Membrii permanenți, conform articolului 23, sunt China, Franța, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite. Aceasta înseamnă că este nevoie de consimțământul tuturor celor cinci membri permanenți pentru a pune în mișcare mașinăria
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai era suveran. Dacă el și-a recâștigat sau nu suveranitatea imediat după evacuarea trupelor americane din 1909 este o întrebare al cărei răspuns depinde de evaluarea intențiilor politice viitoare ale Statelor Unite referitoare la Cuba. Ar putea fi un răspuns afirmativ fără nici un dubiu doar dacă guvernul Statelor Unite ar fi spus clar în 1909 că se va abține în viitor să se folosească de articolul 3 al Tratatului de la Havana. În absența unei asemenea clarificări a intențiilor viitoare, răspunsul la întrebarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei asemenea interpretări întrucât, în măsura în care sunt implicate relațiile dintre membrii permanenți și cei nepermanenți ai Consiliului de Securitate și dintre membrii Consiliului de Securitate și ceilalți membri ai Națiunilor Unite, principiul majorității înlocuiește principiul unanimității. Cu alte cuvinte, „un vot afirmativ a nouă membri incluzând voturile favorabile ale membrilor permanenți” ai Consiliului de Securitate obligă toți membrii Consiliului, precum și toți membrii Națiunilor Unite. Dacă un asemenea vot majoritar ar putea pune mijloacele statelor de aplicare a legii la dispoziția Națiunilor Unite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în alcătuirea, ca și în procedura sa de vot, marchează o abatere de la principiul reprezentării egale. Conform articolului 27, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie să aibă un vot, iar deciziile sale asupra chestiunilor procedurale trebuie luate prin votul afirmativ a nouă din cincisprezece membri. Dar reprezentarea lor permanentă, conform articolului 23, le dă Chinei, Franței, Marii Britanii, Uniunii Sovietice și Statelor Unite o preponderență automată în deciziile Consiliului de Securitate asupra celor zece membri nepermanenți aleși periodic de Adunarea Generală. Această
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru statul-națiune doar să împartă suveranitatea cu o organizație internațională și nu să renunțe complet la ea, am putea avea pace și suveranitate națională în același timp. Într-un sondaj efectuat în primăvara lui 1947, 75% din populație a răspuns afirmativ la întrebarea: „Ați dori să vedeți Statele Unite alăturându-se unei mișcări de instituire a unei forțe de poliție internaționale pentru a menține pacea mondială?”. Totuși, doar 15% din populația totală și 17% dintre cei care s-au pronunțat în favoarea unei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestuia. De fapt, cei cinci membri permanenți sunt cei care îndeplinesc funcțiile de conducere. Am văzut că principiul unanimității a fost abrogat în ceea ce privește deciziile Consiliului și a fost înlocuit, atunci când este vorba de deciziile importante, cu cerința a nouă voturi afirmative, în care să fie incluse și voturile celor cinci membri permanenți. Luând în considerare influența considerabilă a celor cinci membri permanenți (China, Franța, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite), deciziile lor unanime probabil că vor atrage de partea lor cel puțin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
membrilor Națiunilor Unite în vederea stabilirii unui sistem de reglementare a înarmărilor. Votare Articolul 27 1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot. 2. Hotărârile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri. 3. Hotărârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri, cuprinzând și voturile concordante ale tuturor membrilor permanenți, cu condiția ca, în cazul hotărârilor care se adoptă în temeiul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Consiliului de Securitate va dispune de un vot. 2. Hotărârile Consiliului de Securitate în probleme de procedură vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri. 3. Hotărârile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a nouă membri, cuprinzând și voturile concordante ale tuturor membrilor permanenți, cu condiția ca, în cazul hotărârilor care se adoptă în temeiul capitolului 6 și al articolului 52, paragraful 3, o parte la un diferend să se abțină de la votare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deschidă gura și să evite eforturile expulzive (oxigenoterapie). La nevoie un ajutor (moașa), printr-o ușoară apăsare pe fundul uterului, facilitează degajarea craniului. După ce craniul iese în afara orificiului vulvar, se controlează dacă există circulară de cordon în jurul gâtului; în caz afirmativ, dacă circulația este strânsă, se secționează între două pense (și se grăbește nașterea - perfuzie ocitocico-litică), iar dacă e laxă, este trecută peste capul fătului. Se scot apoi mucozitățile din gura și nasul fătului, pentru ca acesta să nu pătrundă în arborele
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
memoria ca pe un inamic al înnoirilor, experiența nu ca pe o istorie înghețată, ci ca pe o teorie a ceea ce s-a întâmplat și a ceea ce putem schimba, dacă din acest lucru am putea învăța ceva? Răspunsul autorilor este afirmativ. Din când în când, spun ei, trebuie să ne jucăm cu nonsensurile, în lăzile noastre de gunoi (apud Pugh și Hickson, 2005, pp. 123-124). Totodată, datorită faptului că alegerile decizionale implică o cvadruplă ambiguitate (a intențiilor, a înțelegerii, a istoriei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
teoretică, ci și din perspectiva consecințelor ei asupra planului managerial. Din acest punct de vedere se ridică două întrebări: Pot fi diagnosticate cele trei nevoi? Este suficientă diagnosticarea lor sau se impun și alte demersuri? La prima întrebare McClelland răspunde afirmativ. Mai mult de atât, el propune și o metodă de diagnosticare a nevoilor. Este vorba de TAT (Testul Aperceptiv Tematic) adaptat. Subiecților li se prezintă o serie de imagini cu scene din activitatea de muncă, pornind de la care ei trebuie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
forme verbale populare, mai răspândite decât cele din anumite zone mai restrânse sunt cele în care verbul a fi este întâlnit folosit în vorbire la prezent indicativ cu structura redusă la două sau chiar la un singur sunet, în funcție de forma afirmativă sau negativă a comunicării. Se spune pentru verbul este - îi ( El îi acasă) sau chiar i, (nu-i acasă, pentru nu este), sau îs (sunt) ori s; (nu-s, nu sunt). Spune un personaj din articolul amintit: “ Îs pătimoase sărbătorile
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
cel puțin 48% femei la alegerile legislative; pe de altă parte, În ceea ce privește scrutinurile pe bază de liste, acestea din urmă trebuie să conțină 50% femei. Cazul american. Statele Unite ar putea să pară că se detașează de cote și de acțiunile afirmative (Sabbagh, 2002). Desigur, Încă din 1978, Curtea supremă, prin sentința sa În cazul Regents of the University of California vs. Bakke, le-a recunoscut universităților posibilitatea de a folosi rasa printre criteriile de admitere, dar le-a interzis să utilizeze
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aibă originea În opozițiile religioase apărute după Reformă. În acest exemplu, să fi existat oare o intenție genocidară, așa cum pare să sugereze brutalitatea gardienilor, care Își Însoțeau loviturile cu insulte la adresa „câinilor de francezi”? Înclinăm, fără Îndoială, Înspre un răspuns afirmativ, deși condițiile de viață ale marinarilor din flota britanică nu erau cu mult mai bune decât cele ale prizonierilor lor. Atunci când faptele sunt contemporane, ele riscă să dea naștere unor interpretări opuse, În funcție de ideologie și de alianțe. Una dintre ultimele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trimite la un comunitarism Închis În sine Însuși. Dimpotrivă, așa cum s-a remarcat, din motive legate de istoria societăților pe care le-a studiat, tradiția sociologică anglo-americană a fost deosebit de sensibilă la pluralismul cultural, punând În practică politici de acțiune afirmativă, „modelul francez” de integrare fiind prezentat drept o veche moștenire iacobină ce subsumează, sub pretextul voinței generale, particularismele unui culturi dominante ă cea a Omului alb occidental. Cele scrise mai sus nu dovedesc dorința de a face să fuzioneze cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru protejarea acestora. Multe dintre ele au elaborat și aplicat politici de ajutorare, programe educative și campanii de sensibilizare a opiniei publice menite să combată prejudecățile și intoleranța. Anumite țări, ca Statele Unite, au adoptat măsuri diverse bazate pe principiul acțiunii afirmative, al căror scop este să contracareze mecanismele de discriminare sistematică și să elimine practicile rasiste (sau sexiste) din instituții. Aceste măsuri de tratament preferențial presupun definirea unui grup-țintă, În general o minoritate subreprezentată (proporțional, față de populația totală) În funcțiile publice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai adecvat, să ne servim de acest adjectiv pentru a desemna aspectul fizic ă nici nu ar necesita mai mult: sigur, punerea În aplicare a unei politici eficiente de nediscriminare nu este ușoară și poate cere anumite forme de acțiune afirmativă pentru a garanta egalitatea Între cetățeni, dar se rămâne În afara drepturilor pozitive de protejare și de promovare a diversității În sine. Totuși, acest model se dovedește prea puțin adecvat În privința limbilor; am putea chiar spune că aceasta este slăbiciunea lui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și morale” (Wieviorka, 1998a, p. 238). Oare la fel stau lucrurile și În cazul Statelor Unite? Se pare că nu. Instituționalizarea multiculturalismului urmează În această țară două logici distincte, una de natură socio-economică, iar cealaltă de natură identitară. Politica de acțiune afirmativă, pe care unii o situează prea adesea strict pe tărâmul recunoașterii culturale, se subsumează de fapt unor preocupări legate de egalitatea socială. Discriminarea pozitivă este menită să restaureze egalitatea și ține astfel de același principiu ca și condamnarea discriminării negative
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aporiile sale ă, nu individul considerat lezatva fi beneficiarul acestor măsuri, ci o entitate colectivă. Pentru un partizan al liberalismului, singurul subiect de drept fiind individul, este vorba despre o eludare a principiului de bază. În plus, politica de acțiune afirmativă, indicând scopurile ce trebuie urmărite și mijloacele prin care acestea pot fi atinse, pune o preocupare de ordin moral la originea acțiunii publice. Ea neagă așadar distincția Între domeniul moralei și cel al acțiunii politice și violează astfel ideea neutralității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
schimbarea rasială persistă. Pe scurt, putem aproba ideea egalității rasiale și, În același timp, să rezistăm tentativelor de a o concretiza În domeniul relațiilor sociale. Cea mai mare parte a teoreticienilor „noului rasism” sau „rasismului simbolic” interpretează opoziția față de acțiunea afirmativă ă adică față de politica de tratament preferențial a „minorităților victimizate” ă ca un indicator al reformulării contemporane a prejudecății rasiale (Stoker, 1998, p. 136). Mai trebuie remarcat, de asemenea, că acești teoreticieni presupun că există predispoziții simbolice care, interiorizate ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de reparații cu o multitudine de fațete: „discriminare pozitivă”, recunoașterea drepturilor lingvistice sau religioase și, eventual, revendicări teritoriale. Trebuie totuși să-i recunoaștem lui Taylor deosebita prudență În traducerea politică a multiculturalismului. Evocând argumentul central al partizanilor măsurilor specifice acțiunii afirmative (măsură temporară susceptibilă de a egaliza șansele), el subliniază că „acesta nu poate justifica anumite măsuri impuse astăzi sub pretextul diferenței, al căror scop nu este să ne conducă Într-un spațiu social «pentru care să nu existe diferențe», ci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
școală merg acum au fiecare alt conținut. Asemenea aspecte relevă aspectul că, de fapt, aserțiunea este în esență o modalitate bazată pe atribuirea predicatului unui subiect. Uneori, negația poate reprezenta o formă de intensificare, iar nu de opunere la forma afirmativă (pozitivă), astfel încît, aserțiunea afirmativă El merge repede poate avea replica negativă El nu merge repede, ci foarte repede, în care nu se neagă faptul de a merge repede, ci caracterul insuficient al afirmației. Prin urmare, prezența aserțiunii în structura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]