6,798 matches
-
penele, are nevoie de aer și de mâncare proaspătă și multă căldură. Oamenii nu știu ce simt păsările, dar se spune că e dureros. Îmi aminteam de porumbeii bunicii. În România, dacă ei alegeau să-și schimbe penele iarna, de exemplu, bunica agăța coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
schimbe penele iarna, de exemplu, bunica agăța coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit și au murit din pricina curentului de aer; se aflau în timpul schimbării penelor. Bunica era atât de furioasă de pierderea porumbeilor și ne-a povestit; „ca să nu murim proști“, că păsările hotărăsc singure când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
geloși, vrând să-l ucidă. Puseseră chiar și-un premius pe capul lui, en voulant de voler son creieration e son suflețeișăn, ca să și le pună lorus, ca să fi devenit și ei deștepți și buni la inimado. Asta, bineînțeles, ca să agațe toate femeile din imperiado, din mondado. Numa’ asta-aveau în tête, le monde était plein des imbéciles, ça c’est pour surado. Da’ să continuăm povestes. La plus grande amenințare de l’imperio venea atunci din partea musulmano de la granița de nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
minți, simțind că momentul dreptății urma să sosească în curând. Cuțitul nu îi tremura. Copiii se opriră din zumzăit brusc, pentru că simțiseră cumva glasul răului abătându-se asupra lor. Elefterie Măceș radia, împrăștiind lumină în jurul său. O fată îi era agățată de gât. - ELEFTERIE MĂCEȘ?! urlă din nou Mircea Cârpenișteanu. Cine e Elefterie Măceș? Să iasă în față! Înțelegând rapid situația, căci și figura lui Cârpenișteanu îi era lui bine cunoscută, copilul ieși în față, așa cum i se ceruse. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
parcursul evenimentelor, din pricina preocupării lui de a-și lega șiretul de la pantoful drept. Domnule Cârpenișteanu, sunteți rănit! Chemați o ambulanță! strigă el spre colegii lui. - Dar a încercat să te omoare, Eleftuț, îi spuse fata care până nu demult stătuse agățată de gâtul lui. A încercat să te omoare, de-aia i s-a înfipt în brațul stâng cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă! - Pe bune? întrebă Elefterie neîncrezător, verificând în același timp întreaga situație, pentru a vedea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
targă, învelit în nenumărate straturi de bandaje și pregătit pentru a fi operat. Deosebit de supărat din pricina incidentului de mai devreme, scriitorul, sau mai degrabă deja fostul scriitor, căuta din priviri diverse modalități de a-și lua viața. Văzu un cablu agățat undeva de unul dintre pereți. Prea scurt, i se păru lui. Ar fi suferit nepermis de mult. Să se arunce din goana ambulanței direct în stradă, sperând că vreo mașină va avea bunăvoința de a-i lua viața, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință trupească. Pășind în starea de transă în care alții, probabil, scriu poezii și uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plin de miresme și de sunete. Vestiarul mic, despărțit de sală printr-un grilaj, era atât de tixit de șube, încât portarul se porni să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
liniștească. Privea împietrită spre soțul ei, așteptând. Nu se poate, rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe care o făcuse în stâncă. Zgomotul loviturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
La o primă vedere, pereții și tavanul păreau stabili, așa încât intră înăuntru. Înainta cu atenție examinând stânca, căutând fisuri sau pietre ce ar fi putut să se desprindă de acolo. Din loc în loc pe perete, cam la înălțimea lui, erau agățate felinare cu petrol, acum goale. La un moment dat, tunelul făcea un cot la dreapta. După colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
goală, veche, dar care părea destul de solidă. Își adusese sculele în ea, săptămâna trecută. În graba cu care fugise afară, lanterna îi scăpase din mâini și probabil se rostogolise undeva înăuntru. Nu-i nimic, mai avea una și apoi, felinarele agățate de pereți erau toate la locul lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre galeria unde lucra. Și aici totul era în regulă, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou într-un somn adânc. Nu știa cât timp trecuse dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec slab de la o lampă de veghe. Privi în jur și văzu suportul pe care erau agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă. Cu cealaltă mână se pipăi peste piept. Avea un bandaj gros în jurul torsului, care îi imobiliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cât mai mult. Mâncare și somn, asta vă trebuie acum. În somn, organismul se vindecă cel mai bine. Ne revedem la vizită! După ce medicul plecă, în salon intră din nou asistenta cu o altă pungă pentru perfuzii pe care o agăță de stativ. Acum ce îmi mai dați? întrebă Cristian Toma. E ora pentru antibioticul dumneavoastră și domnul doctor mi-a spus că aveți dureri, așa că v-a prescris și un calmant. E un somnifer? Nu, doar un analgezic. Senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Despre asta vorbim. Toma dădu din cap aprobator. Acum pricepuse ce voia comandantul să spună prin faptul că la locul disparițiilor nu găsiseră nici o urmă. Exprimarea era improprie dar nu comentă, îl înțelegea perfect pe omul din fața sa care se agăța de orice numai să nu fie vorba de o infracțiune gravă. Va trebui să studiez rapoartele astea! spuse el într-un târziu. Vreau să-mi lăsați ceva timp să le examinez în amănunt, după aceea mai vorbim! Poate este ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu coada ochiu lui i se păru că printre frunzele acestora se zărea ceva alb. Inima îi tresări de bucurie. Nu mai ținu cont de nimic și se năpusti într-acolo. Nici nu băgă în seamă ramurile ce i se agățau de haine și îl zgâriau pe mâini. Evită în ultimul moment să calce direct în șanț și sări repede dincolo de acesta în drum. Pentru o secundă se gândi face o prostie pentru că un camion ar fi putut trece chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se întoarse brusc în direcția aceea scrutând întunericul în speranța că va zări ceva. Fără să mai stea o clipă pe gânduri se repezi într-acolo. Mergea cu capul înainte, fără să mai țină cont de nimic. Tufișurile i se agățau de haine, crengile îl loveau peste față, dar el se bulucea mai departe. Căuta în dreapta și în stânga, cu mâinile întinse înainte, încercând să dea de trupul copilului. Se opri nedumerit după câteva zeci de metri nepricepând de ce nu găsește nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trupul muntelui, lamele buldozerelor mușcaseră adânc din sol. Bolovani și pietre mai mărunte ieșeau din pământul roșu de pe margini. Picături de apă, ori poate de sevă, se scurgeau din cioturile rupte ale rădăcinilor copacilor. Stâlpi de lemn, pe care era agățat un cablu gros, se înșiruiau pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul suferise schimbări majore, ce îl făceau de nerecunoscut. Pe măsură ce urca, o ceață ușoară se așeza peste pădure. Judecând după panta abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ținea închisă. I-ar fi fost ușor să-l deschidă, însă, deocamdată, ezita să o facă. Chiar lângă intrare, tras ceva mai la o parte ca să nu stea în drum, se zărea un tractor forestier cu lamă, de care era agățată o platformă lungă de transport. Pe aceasta, așezat pe niște șei de lemn, se afla un cilindru metalic uriaș. Șufe groase, petrecute pe deasupra, îl țineau ancorat pe platformă. Probabil că era un utilaj de măcinare a minereului, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu o dexteritate ce arăta că nu era prima dată când făcea așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul peste râul subteran, recunoscu una din lanternele pe care le foloseau ei. Zăcea aruncată pe jos și încă mai lumina slab. Felinarele agățate de pereți în galerie aruncau o lumină palidă, pierzându-se în depărtare. Hotărî să stingă lanterna sa și așteptă câteva clipe, ghemuit la pământ, ca să i se obișnuiască ochii cu semiîntunericul. În afară de zgomotul apei ce curgea, nu se mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea nici măcar bănui că acolo fusese cândva o mină. Până ce dăduse zăpada, desfăcuse și șinele de cale ferată, și le dusese la fier vechi. Cum se îndreptase vremea în primăvara următoare, ridicase un gard solid în jurul Muntelui Rău de care agățase plăcuțe ce atrăgeau atenția că nimeni nu are voie să treacă dincolo de el. Anii se scurseseră grăbiți unul după altul. Nici o clipă nu regretase decizia pe care o luase de a se stabili în Baia de Sus. Se simțea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușa Înainte să-și fi terminat fraza. Scara era un puț de Întuneric. Adierea fulgerelor se filtra printre comisurile porții de la intrare și șfichiuia contururile treptelor. Am Înaintat pe bîjbîite și am găsit prima treaptă, Împiedicîndu-mă de ea. M-am agățai de balustradă și am urcat Încetișor scara. După puțin timp, treptele am făcut loc unei suprafețe plane și am Înțeles că ajunsesem pe palier. Am pipăit zidurile de marmură rece, ostilă, și am găsit reliefurile ușii de stejar și ciocănelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
funcția supremă în administrarea națiunii nu i-a făcut pe prim-ministrul și pe ministrul de interne să-și piardă curajul, nu i-a aruncat în ghearele disperării numai pentru că, de fapt, nu mai aveau nimic de care să se agațe, chiar dacă pentru atât de puțin timp. Ministrul de interne nu voise să informeze că, din cauză că se temea de posibile neregularități în actul electoral, previziune pe care faptele, între timp, își asumaseră sarcina s-o dezmintă, dăduse ordin să fie puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]