2,641 matches
-
cel străpuns și copleșit de ascuțimea durerii resimte presiunea ce stă să-l zdrobească ca una ce tinde la nesfârșit, ca o zguduire ce macină ontic fiecare palier al ființei sale amânându-și mereu consolatorul final. Suferindul speră din mijlocul agoniei fremătării sale că durerea sa va trece dar resimte opusul acestei aspirații, senzația că dilatarea temporală îl menține într-un mod prelung și nedeterminat în acel vid apăsător care i-a răpit mersul firec prin lume. Cel ce suferă se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
profundă a acestuia, se manifestă ca fiind corporală. Durerea și boala trupului are ca țintă finală spiritul atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a se prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sufletul fără intermedierea acestuia, există stări ale unor crize totale ce copleșesc atât corporalitatea cât și spiritul. Aceste crize nu pot fi definite nici ca dureri spasmotice ale fizicului nici drept convulsii numai afective sub apăsarea cărora sufletul își consumă agonia. Ele sunt situări extreme într-o condiție de insuficiență și damnare existențială, de perpetuuă descomplectare, dezarmonie și dezacord între elementele ce nu mai pot alcătui astfel echilibrul unei integrale unități. Ființa umană care suportă drama terifiantă a acestei experiențe nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
refugiu naiv în speranța narcotică a unei întârzieri, a unei amânări ce prelungindu-se i-ar conferi șansele unei operări de redresare, de recâștigare a relației pe care, tocmai, simte că o va prinde. Dar această speranță, adesea, doar, amplifică agonia suferindă ce-l pătrunde și copleșește ulterior, atunci când despărțirea și îndepărtarea celui drag devin evidențele unei realități necruțătoare, aspectele unui context ce survine implacabil. Procesul distanțării crește exponențial cu re-survenirea pentru cel părăsit a experienței solitudinii apăsătoare. În vecinătatea unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
apariția perspectiva transcendenței. Dacă martirul vine, în suferința sa pentru ceilalți, coboară dinspre aceasta ca semn și profet al ei, cel care suferă intens trupește își asumă, adesea, transcendența prin metamorfozele ce le operează în el propria suferință. Odată cu începutul agoniei sale, el se rupe metafizic de conexiunile cu normalitatea banalului cotidian, de ritmul firesc al lumescului ce-și consumă plinătatea zi după zi. În disperarea acestor legături el se restrânge la sine concentrându-și ființa în jurul propriei dureri ce-l
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
facultăți cât prin scoaterea din adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii. În mijlocul agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
le modifice sau în care dorește să intervină. Uneori, însă, o astfel de greutate se dovedește de nedepășit. Satatuia unui bust ce are mâinile retezate ne induce un sentiment deprimant. Această deprimare este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia sa fremătândă abisul care se deschide în transcendență susținând acest principiu al dualității active dintre bine și rău, fluxul ce poartă axioma ciocnirii negativului de pozitiv ca întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate și tremurătoare spre deschiderea către transcendența în care speră să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă peste noi valențe și potențialități ale lumii învăluitoare, aspecte ce sunt ascunse
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dar și reechilibrează într-un sfârșit tainic dinamica imanentului. Această dinamică rezonează ascuns în fluctuațiile sale telurice cu transcendența intuită de suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Slujitori ai acestui deziderat, majoritatea ființelor umane acționează asemeni resorturilor integrate și pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici suferința, fie ea a trupului, a deficiențelor corporale sau motivată numai de cauze spirituale, străbate, precum o cometă de agonie incendiară, bezna efemerităților mundane, negura decăderii sufletului în grosier și dialecticile disoluției. Puținii astrologi dăruiți absolutului citesc în delirul combustiilor ei metafizice ecourile din catedrala înaltă a transcendenței. Restrângerea din răsfirarea în dinamica agitației mundane, concentrarea atomară a sinelui reproiectat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
avem în fața ochilor noaptea de coșmar de acum o săptămână când, istoviți după zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și revăzuți în salon de soți, ca și de soțiile acestora ; amante și amanți surprinși de fetițe chipurile neștiu toare. Un om bolnav așa cum este privit de cei sănătoși, rude de sânge sau prieteni de familie (boala lui Ștefan Mironescu, agonia lui Margo, scleroza Sofiei, spitalizarea Vicăi). Felul cumplit în care omul căzut la pat îi vede și îi aude, îi înțelege și nu-i mai înțelege pe cei în putere din jur. Gesturi tipice de copil răsfățat (Ivona, mică) și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altă lume, într-o lume a suferinței, eu trăiesc în prezența morții. — Moartea! — Nu vreau să spun prin asta că sunt grav bolnav sau că am de gând să mă sinucid, sau ceva de genul ăsta. Dar eu trăiesc o agonie. — Nu, nu, nu, nu trebuie să fie așa. De ce nu putem fi împreună în casa despre care ai vorbit? Aș reuși să fiu atât de fericită! Numai dacă am locui împreună, dumneata și cu mine și cu Pearl. — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința și spaima / plante carnivore care-mi năpădiră cu clipe de fericire trupul / îi savurează acum agonia ca pe-o profanare a zilei de mâine, iar îngerul și diavolul se proclamă frați de cruce și-mi umplu oasele / cu lopeți de pământ până când vor uita dulcea melancolie a cărnii). O subtilă dorință de dezmărginire determină invocarea lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zis chiar Tu: „E mai ferice să dai”... Oarecum satiric-ironic la adresa lumii actuale, dezamăgitoarea prin îndepărtarea de credință, prin construirea de idoli - cu aport masiv dinspre mass-media, care atentează la barometrul normalității, al bunul-simț, astfel că Bunul simț e-n agonie, / iar conștiința e pe moarte, încât s-a creat un balamuc global -, poetul îi contrapune reminiscențe ale raiului pierdut, atât de simple, dar atât de autentice, păstrate, de pildă, în imaginea idilică a pâinii de casă / coaptă pe vatră, având
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Nota Redacției EXPRESUL NAȚIONAL Din nefericire, stimați cititori, textul stenogramei ultrasecrete s-a terminat aici din lipsă de fonduri. Sperăm să revenim cu primele concluzii ale Comisiei Parlamentare create în acest scop, exact peste doi-trei ani. {{ EXTRAGERI SPECIALE }} RADIO K.L. “ Agonie și extaz. În definitiv nu e singurul caz în care istoria ne dă cu tifla și norocul cu copita. Avem, se află însă cu noi curajul de a trece și peste aceste momente, nenorocirea unindu-ne tot mai uniți pentru
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Îl reprezentau viciile care o măcinau. În aceste condiții, n-ar fi o exagerare, poate, să spunem că anul 476 a fost, în fapt, o formalitate, că barbarii au învins un imperiu muribund. Ei au scutit imperiul roman de o agonie prelungită, penibilă, au dat decesului antichității un sens de catastrofă istorică, preluând asupra lor vina căderii Romei și scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de la d[octo]ri acid prusic // și nu vrea nimeni să mi-l deie. Dă-mi-l d-ta, care îl poți procura mai ușor; știi că de un an încoace mă cuget care ar fi moartea cea mai fără agonie. Odată ziceai să murim împreună, ce de fraze! Dar, cum zice proverbul: Si nous pouvions vivre et mourir au moins sans phrases ar fi ceva de lumea aceasta; să ne mângâiem însă că, într-un fel sau un altul, vom
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aș avea destul titlu ca să nu mă mai uiți. Mițule, tu te vei convinge că, din mii de ființi, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; și, dacă m-ai ucide, te-aș iubi și în minutele agoniei. [... ]. Și nu știu cum să-ți mai spun că te iubesc, te iubesc ca o mîț-ță care te pupă. Veronica [VERONICA MICLE] 9 februarie 1882, Iași Iubitul meu, Eu știu foarte bine ce ar dori domnișorul și măsor toată adâncimea temerii tale
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ți-o vor aduce jurnalele din Iași. Ce să-ți mai spun în această ultimă scrisoare? Că voi muri iubindu-te și blestemîndu-te în același timp. Roagă pe Dumnezeu să-mi ajute a muri curând, să nu-mi fie lungă agonie, căci de 6 luni durează. Te sărut pentru ultima oară cu nestrămutata hotărâre de-a muri, Veronica Eram foarte de bună-credință când am scris această scrisoare. [PETRE MAVROGHENI] 12 septembrie [1870] Domnule Eminescu, Vedeți în "Journal des debats" din 17
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
grăuntele de sare în apa mării! Îmi spuneam, de asemenea, că moartea trupului, dacă mă gândeam la morțile pe care le văzusem, era, ea singură, o pedeapsă îndeajuns de mare, și care răscumpăra totul. Prin ea îți câștigai, cu sudoarea agoniei, mântuirea (adică dreptul de a pieri pentru totdeauna). Totuși, neliniștea mea creștea, moartea îmi stătea zi și noapte la căpătâi, mă sculam în fiecare dimineață cu ea în gând, iar laudele ce mi se aduceau îmi păreau din ce în ce mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Bun, aveau nenumărate motive s-o facă. Întotdeauna există motive să ucizi un om. Dimpotrivă, e cu neputință să aduci dovada că e îndreptățit să trăiască. Iată de ce crima își găsește întotdeauna avocați, iar nevinovăția doar uneori. Dar acea înspăimântătoare agonie, în afară de pricinile ce ne-au fost atât de explicate timp de două mii de ani, mai avea una, cu deosebire însemnată, dar care nu știu de ce, e tăinuită cu mare grijă. Adevărata pricină este că El știa că nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
starea lui! Surâsul lor glumeț devenise o umbră blinda în care învăluiau pe sărmanul 256 absent. Maxențiu îi ținea, astfel, permanent, într-o stare de emoție si de înfiorare în jurul iubirii și a morții. Ce ar fi câștigat aducîndu-1? O agonie tristă pentru toți. Prințul nu mai trăia decât din artificiul medical, din grația climatului generos și din noua substanță a misticismului de care era cuprins, în adevăr, lui Maxențiu i se părea acum că în el se purifică greșelile Adei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prudență. Sărut mâinile frumoase și darnice." Buletinul doctorului, sumar și categoric, de la aceeași dată, suna: "Stare extremă. In orice moment poale fi sfârșitul. Avizați." Nu avizase nimeni. Cine ar fi fost destul de stângaci ca să turbure cu demersuri omenești vulgare o agonie așa de senină în drum spre divinitate? Elena acum tăcea. Mini, pe care vocea de azi a doamnei Drăgănescu o importuna pentru ceva schimbat, alintat parcă, tăcea și ea cu gândul la vitraliul vioriu și la ora întîrziată. Marcian spunea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]