1,869 matches
-
că tare-i frumușel, dragul bunicăi, încheie Profira; − Apăi Profiră, eu ți-aș spune cum poate scăpa de necaz, numai că ce-ți spun eu te costă, că știi că-s vădană și o duc greu, nu ca alții mai ajunși. Nuți cer mult, dacă-mi dai o baniță de făină și ceva porumb, să le dau câte oleacă de tain caprelor mele, eu ți-aș spune ce are de făcut fiică-ta, Victoria, spuse Marioara Bibirig; Femeile tăcură și ciuliră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
armele drăcești ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin acelaș loc unde taică-su Costache, avusese de înfruntat, cu ani în urmă acea cumpănă, când era să se înece în apele reci ale dezghețului de primăvară. Ajunși acasă, nenorocirea a continuat, Costache, desnădăjduit că feciorul iubit , Dumitru, a avut parte de un astfel de sfârșit, n-a mai rezistat și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
seara următoare să poposim pentru odihnă într-un sat german, cu toți locuitorii fugiți din calea tăvălugului rusesc. La 2 aprilie un alt viscol ne face greutăți pe singura cale de acces spre Iaska, în stânga Nistrului și Krokmaz pe dreapta. Ajunși aici, și oamenii și locurile sunt mai prietenoase, mai ales le simțeam ca ale noastre. Doar pășeam pe pământ românesc cu salba de cetăți de apărare lăsate de Ștefan cel Mare și Sfânt. Oamenii au ajuns în Basarabia, doar cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de vis petrecute împreună. Pot spune că nimeni nu ne-a oferit mai mult decât au făcut-o ei într-un interval atât de scurt. Drumul de la New York la Washington este de aproximativ 4 ore pe autostradă cu viteză maximă. Ajunși acasă la Dana în jurul orelor 15 după 2 ore de relaxare ne-au îmbarcat în microbuzul lor elegant (aici orice familie cu mai mult de un copil are mașină cu 6-8 locuri) și am purces înspre Atlantic City unde am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de presă îl aveam într-o cameră la Intercontinental și, la anunțul deplasării la Ploiești, s-au arătat interesați să mă urmeze cca 50 de ziariști. Deplasarea s-a făcut pe o vreme închisă, în mașini, autobuze, microbuze și, odată ajunși, am fost conduși în sala de ședințe a Județenei de partid. Pe mine m-a invitat un funcționar în biroul primului secretar, unde erau prezente mai multe persoane, printre care și Gheorghe Oprea, viceprim-ministru. Primul secretar m-a întrebat cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de acolo am luat avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb, Magellan, Vasco da Gama și alți curajoși călători care au înfruntat necunoscutul, fericiți la "atingerea țărmului"! A doua zi, împreună cu delegații și atașatul comercial, am avut o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată, străbătând un deșert, doar noi, cei din autobuz, pierduți în noapte! Ajunși dimineață la Santiago, ne-am făcut cruce mulțumind Celui de Sus că ne-am întors "vii" și cu niște amintiri de neuitat! După întoarcerea de la Copiapo, următoarea campanie planificată era pentru salvarea flotei noastre de pescuit. De la sosirea la Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mângâiat pe "ăla micu' " pentru care eram un fel de "naș" și am admirat din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
face debutul ca autor dramatic cu piesa Băcălia ambițioasă, prezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Alecu Russo a înțeles importanța teatrului în viața unei națiuni, ca tribună de răspândire a ideilor înaintate și a fost gata să ajute prietenii ajunși în 1840 la direcția Teatrului Național din Iași, adică pe Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi, contribuind prin comedii la îmbogățirea repertoriului încă atât de sărac la vremea aceea. Când a supărat ocârmuirea prin aluzii destul de transparente puse în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
să-l putem descifra. Ruinele de la Persepolis se Înălțau deasupra deșertului, evocând un timp mitic. Brook ne prevenise să nu intrăm În aceste ruine cu atitudinea arogantă a turiștilor interesați să se fotografieze lângă coloane și morminte de regi. Odată ajunși, ne-am așezat pe pietre și am rămas tăcuți, lăsându-ne pătrunși de forța impresionantă a locului. Cu mii de ani În urmă, când Persepolis fusese Înălțat pentru a servi drept capitală a imperiului, acest loc era perceput ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În pădure. Am observat-o făcând traseul complet și am fost plăcut surprins s-o văd dansând pe pajiște cu zeul Hymen rock’n’roll. Iar la sfârșitul experienței mi-a spus că și-a schimbat părerea despre teatru. Odată ajunși „acasă“, la ferma ei, gazda ne aștepta cu un adevărat festin și cu un vin vechi din pivnița părinților, iar tortul de ciocolată ales de la cea mai bună cofetărie locală avea ca inscripție „Cum vă place?“, semn că și În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
până la Iakuțk și Verknie Kolimsk, de la Verknie Kolimsk, unde și-a pierdut o coadă, spre frumoasa Insulă St. Lawrence, de-a curmezișul Alaskăi la Dawson și spre sud de-a curmezișul Munților Stâncoși - pentru a fi În cele din urmă ajuns și capturat, după o cursă ce a durat patruzeci de ani, pe o păpădie imigrantă de sub un plop endemic de munte de lângă Boulder. Într-o scrisoare adresată de domnul Brune domnului Rawlins, la 14 iunie 1735, aflată În colecția Bodleiană
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Magnificul Mahomed" și-a făcut intrarea triumfală într-un oraș mort, numai ruine fumegânde, orașul ce era altădată "A opta minune a Lumii". S-a îngrozit și el... Dar își văzuse visul cu ochii: intra călare în Sfânta Sofia, spurcată, ajunsă lupanar de orgie turcească. Constantinopolul a murit! Trăiască Stambulul! A fost cumplit, unchiule! sughite ea printre lacrimi. Ai noștri, toți, cu mic cu mare, au fost măcelăriți sau cusuți în sac și aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cinci ani de surghiun, ocrotit de Iancu Corvin de Hunedoara, voievodul Transilvaniei; și de Domnul Țării Românești, Vladislau Dan, ce-mi era un fel de unchi. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam, hăituit de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei care-mi voia capul: "puiul de năpârcă" era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim?! Un coate-goale! Un sărăntoc! Un măscărici obraznic!... Auziți: "Moșia mea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe țară. Primul, mai mare în funcție (nu mult după aceea avea să fie însă dat afară din partid), arbora un aer jovial, populist, specific unor activiști ai vremii, al doilea frapa printr-o extraordinară paloare a feței, exprimând oboseala ajunsă parcă la limită acumulată de-a lungul a sute și sute de zile și nopți de ședințe. Vorbea rar, cu o voce stinsă. Ciudat, deși ziua de 11 martie 1959 avea să-mi fie fatală, am simțit față de acel om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se abate la o țuică (lucru cu deosebire primejdios când ai asupra ta o geantă „burdușită” cu bani). În orice caz, nu s-a dezlipit de lângă tata până nu l-a adus în fața ușii (locuiam încă pe Florilor). La întoarcere, ajunși foarte aproape de casă, intenționase o singură clipă să intre în farmacia de la Căuzași, pentru a-și cumpăra un medicament; s-a răzgândit însă prompt, ca și cum ar fi alungat o ispită; și-au continuat deci cot la cot drumul și de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
portiță. Spre Jerusalim Poartă Damascului Să intru de acum mai departe la bagaje. Erau trei suporturi care se învârteau pe o bandă care aduceau bagajele noastre din avion. Îmi iau valiză și caut spre ieșire: poartă 6 era ca să ies. Ajunsă afară, las valiză jos, fac cruce și îngenunchez și sărut pământul de 3 ori, dând slavă și mulțumind lui Dumnezeu că a fost cu mine și m-a ajutat. Afară am văzut apoi pe părintele Argatu din Suceava care mergea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată, și-a rugat soțul să o ducă acasă pentru că-i e rău. Pe drumul către casă zduncinăturile căruței i-au mărit durerile și i-au înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă, a trebuit să se așeze la pat, iar soțul a chemat cu grabă pe mama lui, care locuia aproape, care și-a dat seama despre ce este vorba. Aceasta, fără să-și vadă nora, a chemat „moașa”, o țărancă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să fugă în America, unde a și murit îndurerat. Cu toți prietenii mei în spate, în plus admiratoarea care mi-a cumpărat tabloul cu motanul negru strâns în brațe. Totul a fost excelent, dar există o mare tensiune în aer. Ajunsă acasă am aflat că, în timp ce noi citeam poeme în amintirea lui Almquist, hoții s-au strecurat prin tavan, furând două tablouri de Picasso și un Braque! 9 noiembrie. L-am visat pe Pierre (Zekeli) după atâta timp! Îmi făcea semn
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mă ca niște cai cu coame lungi, fugind după mine, cai imaginați pe frumosul aeroport Charles de Gaule, în care am văzut chipuri frumoase din toate colțurile lumii, desenându-le secret pe ochiul meu interior, pentru a le descrie, o dată ajunsă acasă, într-o nuvelă sau într-un roman, și ele proiecții pe drum de vis spre realitate. Octombrie Mi-am reluat vechile rutine cu mare bucurie. Poloneza Wislawa Szymborska a primit Premiul Nobel. Anders Bodegård, prietenul, a tradus sublim în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acele luni, în viața mea s-a produs o schimbare. Bună sau rea, doar el, timpul, avea să-și spună ultimul cuvânt. 40 Capitolul II DE LA ORAȘ LA SAT INSTALAREA ÎN FUNCȚIE Ne-am întâlnit la Consiliul Unic, la Șesu. Ajunsă aici în 15 minute cu trenul personal, mi-am dat seama cât de neinspirată am fost refuzând prima ofertă, care îmi asigura o navetă avantajoasă, ieftină, la care aspira orice persoană care lucra la țară și era nevoită să facă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mașina elegantă, albă, cu număr străin, în fața primăriei. Sofia era o femeie bine făcută, înaltă și cu forme proeminente. Era îmbrăcată cu un costum din piele neagră, cu fustă scurtă, cu părul cârlionțat și vopsit roșcat. Cu aspectul de țărancă ajunsă și șlefuită de Occident putea trece drept o femeie frumoasă, dacă punem la socoteală cerceii mari cu piatră, lanțurile groase și medalioanele de la gât, precum și inelele de pe degete și brățările. Viața în lumea civilizată, dar mai ales discrepanța între felul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de presă îl aveam într-o cameră la Intercontinental și, la anunțul deplasării la Ploiești, s-au arătat interesați să mă urmeze circa 50 de ziariști. Deplasarea s-a făcut pe o vreme închisă, în mașini, autobuze, microbuze și, odată ajunși, am fost conduși în sala de ședințe a Județenei de partid. Pe mine m-a invitat un funcționar în biroul primului secretar, unde erau prezente mai multe persoane, printre care și Gheorghe Oprea, viceprim-ministru. Primul secretar m-a întrebat cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de acolo am luat avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago, frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb, Magellan, Vasco da Gama și alți curajoși călători care au înfruntat necunoscutul, fericiți la "atingerea țărmului"! A doua zi, împreună cu delegații și atașatul comercial, am avut o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]