1,673 matches
-
nou, se cânta următorul descântec: Apoi doina este schimbată în melodie de joc și turca își revine și începe din nou jocul. După ce colindătorii turcii sunt cinstiți cu „jinars” (țuică de prune) și cozonac, iar „chizeșul” (organizatorul jocului) cu bani, alaiul pleacă chemat de sunetul unui „bucin”. Însurații și nevestele formează cete mixte de colindători și își colindă neamurile, prietenii și preotul satului. Poezia colinzilor este cu precădere religioasă, cântând Nașterea și Botezul Domnului, mai ales fiind o localitate de ciobani
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Bobotează preotul intră în toate casele de creștini pentru a le sfinți cu mănunchiul de busuioc, udat în aghiazma din cofă, simbol al apei Iordanului, unde a fost botezat Mântuitorul. La Bobotează serbarea se concentrează mai mult în jurul bisericii, de unde alaiul de creștini în frunte cu preotul ies ca sa sfințească apa, țarina și satul, după care încă se mai colindă și se mai petrece la casa fiecăruia sau la casa jocului ca: "„La nunta ce s-a întâmplat în Gana Galilei
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
veniți la un scaun de ședere La un pahar de băutură La mai multă voie bună!”" Chemătorii și chemătoarele aveau calitatea de domnișori și domnișoare de onoare și îi însoțeau pe miri, pe tot parcursul ceremoniei nunții. În dimineața nunții alaiul se formează de la casa mirelui, de unde, în frunte cu un staroste numit colăcar, deoarece poartă un colac și o ploscă cu jinars, pornesc spre casa miresei. La poarta miresei drumul este blocat de alaiul acesteia, condus și el de un
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
parcursul ceremoniei nunții. În dimineața nunții alaiul se formează de la casa mirelui, de unde, în frunte cu un staroste numit colăcar, deoarece poartă un colac și o ploscă cu jinars, pornesc spre casa miresei. La poarta miresei drumul este blocat de alaiul acesteia, condus și el de un staroste. Între cei doi „conducători de oști” se desfășoară un dialog vesel, care se termină cu o pace marcată de ciocnitul celor două ploști cu ginars, după care toți pornesc spre casa miresei. Colăcarii
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
marcată de ciocnitul celor două ploști cu ginars, după care toți pornesc spre casa miresei. Colăcarii cer apoi mireasa: "„Cu vreo două trei cuvinte Care-n carte nu sunt scrise Dar trebuie aicea zise...”". În acest timp muzicanții cântă și alaiul, în frunte cu mirii, nașii și colăcarul, se îndreaptă spre biserică unde are loc cununia. De obicei, nunta avea loc la casa mirelui unde alaiul, după cununie, era primit cu o chiuitură de soacra mare: "„Bine-mi pare ca-ți
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
-n carte nu sunt scrise Dar trebuie aicea zise...”". În acest timp muzicanții cântă și alaiul, în frunte cu mirii, nașii și colăcarul, se îndreaptă spre biserică unde are loc cununia. De obicei, nunta avea loc la casa mirelui unde alaiul, după cununie, era primit cu o chiuitură de soacra mare: "„Bine-mi pare ca-ți vinit Că de mult v-am tăt dorit”". Mai nou, nunta este făcută la Căminul Cultural. O dată cu alaiul sosea și carul cu zestre al miresei
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
nunta avea loc la casa mirelui unde alaiul, după cununie, era primit cu o chiuitură de soacra mare: "„Bine-mi pare ca-ți vinit Că de mult v-am tăt dorit”". Mai nou, nunta este făcută la Căminul Cultural. O dată cu alaiul sosea și carul cu zestre al miresei, care era descărcat în fața nuntașilor pentru ca aceștia să fie martori la mulțimea țesăturilor și cusăturilor aduse de mireasă. Nuntașii intră apoi la masă și începe petrecerea, acompaniată de taraful de ceterași, la cântec
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
din costum bărbătesc la mire și rochie albă de mireasă. Odinioară, straiele pe care le purtau mirele și mireasa erau destinate unei unice folosințe, unei singure ocazii, cea a nunții, fiind special pregătite pentru acest eveniment. După oficierea serviciului religios, alaiul de nuntași se întorcea acasă, unde li se arunca înaintea mirilor cu apă, vin, grâu, după care nuntașii se așezau la masă. În timp ce la casa mirelui începeau pregătirile pentru aducerea miresei, la casa miresei avea loc “înhobotatul” acesteia. Urma apoi
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
Sf. Ștefan se explică prin faptul că aici era deja o biserica înălțată spre cinstirea Sfintei Fecioare. După ce-a fost ridicată noua mănăstire și s-a confecționat o raclă frumos ornamentată pentru sfânta relicvă, regele Ladislau însoțit de un alai fastuos format din mărimile regatului maghiar de la acea vreme și de episcopi, a așezat personal racla cu moaștele sfinte pe altarul bisericii pentru ca împreună cu poporul maghiar, să aducă în mod deschis omagii ilustrului său predecesor. Mănăstirea a trecut sub oblăduirea
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
de destindere și veselie după munca efectuată. Cea mai îndrăgită și mai plină de fast era claca de secerat, în urma căreia se împletea din cele mai frumoase spice de grâu, o cunună, care era adusă în sat cu cântece și alai, udată pe drum de flăcăi și adusă la casa gospodarului, unde urma jocul și veselia ce țineau până în zorii zilei. [[Fișier:Boscadau.jpg|thumb|250px|Boscadau]] Obiceiul cununii era unul dintre cele mai frumoase obiceiuri, deoarece țarinile din jurul satului erau
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
trebuia purtată de o fecioară - reprezentând idealul de puritate - și trebuia udată, iar sămânța ei trebuia amestecată cu sămânța care urma să fie aruncată pe ogor în următoarea perioadă de vegetație. Spre seară, fetele porneau cu cununa spre sat în alai, în față mergând fata ce purta cununa, urmată de restul fetelor, cântând tot timpul drumului, pe o melodie doinită, „horia cununii", până ce ajungeau la gazdăi. La porți, sătenii admirau secerătoarele, iar flăcăii ieșeau cu cofele și udau cununa. Fata care
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
e gata îmbrăcată, mireasa iese în prag se uită spre soare și zice : „Să-mi fie viața curată ca soarele”. De la casa mirelui nuntașii pornesc după mireasă. In față merge grăitorul, urmat de mire și nași, apoi muzicanții și tot alaiul de săteni. Se cântă și se „chiuie” (se strigă). Ajunși la casa miresei are loc un dialog între cei doi grăitori. Grăitorul miresei așteaptă cu poarta închisă și nu-i lasă să intre, îi întreabă ce caută și de unde vin
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
bine. In acest moment scoate sticla cu țuică împodobită frumos și o schimbă cu cea a grăitorului miresei, împodobită la fel. Fiecare încearcă să fie cât mai sfătos și mai spiritual. La dialog mai pot participa și alți bărbați din alai. In cele din urmă se înțeleg, lăsându-i să intre, dar și de data aceasta li se aduce o moimă, ca la „cuscrit”. Acum însă nuntașii mirelui o huiduiesc și chiar o lovesc în glumă, de obicei din această cauză
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
sunt încadrați de nași și de părinți. Mireasa își ia rămas bun prin gura unei fete de la casa părintească, de la părinți, frați și surori, vecini, prietene și rude. Acest moment se numește „cerutul miresei”. Nunta părăsește casa miresei, pornind în alai, cu mirii și grăitorul mirelui în frunte, la cununie. Dacă în timpul cununiei lumânările ard în același timp, e semn că vor avea căsnicie bună și lungă. In schimb, dacă o lumânare se rupe sau se stinge, e semn rău. Când
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
decât preotul pe care-l chemau la căpătâiul muribunzilor, bătrâni sau copii. În sat era atunci o singură moașa, Maria Luca. Pe ea o chemau la vreme de naștere, femeile. Puncii se nășteau sănătoși iar preotul îi boteza cu mare alai. Băieții primeau numele de Ioan, Gheorghe, Vasile, Valeriu, Aurel, Ilie, Ștefan, precum sfiintii din Biblie iar fetele erau botezate cu numele de Maria, Elenă, Olimpia, Ana după numele mamelor sau bunicelor. Copiii au fost și au rămas bucuria și strădania
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
avea diverse forme și culori. Oricum acea zi era atât de frumoasă întrucât toate văile și dealurile din satele învecinate erau împânzite de formațiile de muzicanți, care se deplasau în căruțe și pe jos spre Berchieș, însoțite de un mare alai de tineri și copii, toți îmbrăcați în haine românești de sărbătoare, în culori și modele specifice fiecărui sat. Această tradiție s-a păstrat încă mulți ani, chiar și după colectivizarea satelor, însă plecarea la orașe a tinerilor a restrâns această
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
dat mamă-n miez de zi Străină până-oi muri M-ai dat mamă-n miez de noapte Străină până la moarte. Înainte de a pleca la biserică pentru oficierea căsătoriei religioase, mirele însoțit de nânașii de cununie, chemători, stegar, ceterași și alaiul neamurilor mergeau la casa miresei chiuind și cântând: Noi merem după mireasă Nu știu afla-o-m acasă? O-m află de-a bună sama Ca de-un an sau doi ne cheamă Mai bine de-un an, ori doi
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
un ritual de purificare prin foc, ancestral, practicat cu ocazia nunții, când socrul, ca ispășitor, era trecut prin foc. De asemenea, tot cu ocazia nunții se mai practica dansul ursului, când un bărbat se costuma în urs și țopăia în fața alaiului de nuntași și printre ei. Și la Covei nunțile se țin în corturi lungi, făcute din cergi și întinse în curte. La masă primul fel servit constă din murături, de obicei ardei capia în saramură și țuică. Celelalte sărbători tradiționale
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
întreaga natură. Ca stăpânitoare a lumii umbrelor, Persefona e reprezentată de obicei împreună cu Hades, pe un tron dublu. Atributul ei este o făclie, simbol al inițierilor eleusine. În arta romană apare tema unirii Persefonei cu Dionis, ca Libera cu Liber. Alaiul lor nupțial, format din satiri și menade, se întâlnește des ca relief pe frontoanele sarcofagelor.
Persefona () [Corola-website/Science/299603_a_300932]
-
Sfanțului Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului moldovean, fiind zugravit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Una din ele, cea de la Mănăstirea "Sfanțul Ioan cel Nou" de la Suceava, întățișând alaiul domnesc în ultima frescă din suită de patru ce reprezinta martiriul Sfanțului, frescele fiind amplasate pe peretele vestic al clisiarniței din incinta mănăstirii. Același eveniment poate fi văzut și pe peretele sudic al bisericii mănăstirii Voroneț, la finalul narațiunii iconografice
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
țării, în această biserică au fost miruiți, după stilul ungerii împăraților bizantini, și încoronați aproape toți domnitorii Moldovei, fiind considerată ca biserică domnească. Dimitrie Cantemir descrie acest obicei în lucrarea sa monografică, "Descriptio Moldaviae" (1714-1716). La o milă de Iași, alaiul domnitorului nou-ales era întâmpinat de caimacamii puși de el, prin scrisoare de la Constantinopol, împreună cu boieri, oșteni și târgoveți, după care intra cu pompă în oraș și se oprea în curtea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, unde descăleca. În fața ușii bisericii, mitropolitul
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
balete (printre care „Curtea veche”, „La piață”, „Când strugurii se coc” și „Întoarcerea din adâncuri”), suita simfonică „Priveliști moldovenești” (suită în patru părți, care are la bază un motiv melodic din folclor: "Pe malul Tazlăului", "La joc", "Grâu sub soare", "Alai țigănesc"), poemul simfonic „Poveste indică”, „Burlesca” pentru orchestră, „Simfonia în do”, „Balada pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a. Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească
Mihail Jora () [Corola-website/Science/307120_a_308449]
-
lumină în jurul icoanei și a auzit un glas: „Duceți-mă la fecioare!” Atunci în Basarabia erau fecioare care primeau învățătura călugărească de la arhimandritul Athanasie, ctitorul Mănăstirii Celic-Dere. După eliberarea Dobrogei, icoana a fost adusă în mănăstire și primită cu mult alai. Și-a arătat din nou puterea, fiind tămăduiți imediat doi călubări peste care se trecuse cu icoana. A mai făcut și alte minuni, aducând ploi în timp de secetă mare. Astăzi, icoana este așezată în naos, pe peretele din stânga, în fața
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
este o cântăreață română de muzică populară. Era în toamna anului 1976. În atelierul mecanic al Școlii generale cu filiala de liceu din comuna Lipovu, județul Dolj maistrul Pașcovski Vasile - de altfel un anonim rapsod popular frecvent solicitat să înveselească alaiul nunților - obișnuia pentru a stimula pregătirea profesională pentru mânuire pilei sau bomfaerului să antreneze elevii în diverse momente muzicale. Era un prilej pentru solist de a culege folclorul local, de a depista talente pentru formațiile școlii.Ilinca Vasilica, eleva în
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
ei. Mefistofele îl conduce pe Faust într-o lume ideală, în Grecia pașnică și plină de armonie, dar care datorită unei femei, Frumoasa Elena, a cunoscut unul dintre cele mai cumplite războaie: Războiul Troian. Pantalis și Nereo împreună cu un întreg alai aduc imnuri acestei frumuseți ideale. Dar Elenei îi revin în minte, asemenea unui coșmar, imaginile sângeroase ale războiului. Faust este fermecat de chipul Elenei, dar dezamăgit atunci când îi cunoaște sufletul. Mefistofele și Faust se reîntorc din marea lor călătorie. Faust
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]