1,853 matches
-
limbii albaneze). Ca urmare a faptului că erau persecutați de turci, albanezii au fugit din țara lor, traversând Grecia, estul Bulgariei, Dobrogea și stabilindu-se în Basarabia (parte a Principatului Moldovei aflată sub ocupația militară rusească). În anul 1811 coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi) au fondat satul Caracurt, aflat astăzi în raionul Bolgrad din regiunea Odesa. Ulterior s-au stabilit acolo și coloniști găgăuzi și bulgari, dar albanezii au continuat să fie
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
din aceste zone. În anul 1958 au fost numărați 5.258 albanezi în întreaga Uniune Sovietică. Numărul lor a scăzut la 4.402 după cum a atestat recensământul sovietic din 1970. Limba vorbită astăzi în cele patru sate fondate de coloniștii albanezi este un amestec între dialectul Tosk al limbii albaneze și limba rusă. Deși se află la mii de kilometri de țara lor, albanezii din Ucraina și-au păstrat straiele și trăsăturile distinctive. Locuitorii din aceste sate se declară ca fiind
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
5.258 albanezi în întreaga Uniune Sovietică. Numărul lor a scăzut la 4.402 după cum a atestat recensământul sovietic din 1970. Limba vorbită astăzi în cele patru sate fondate de coloniștii albanezi este un amestec între dialectul Tosk al limbii albaneze și limba rusă. Deși se află la mii de kilometri de țara lor, albanezii din Ucraina și-au păstrat straiele și trăsăturile distinctive. Locuitorii din aceste sate se declară ca fiind albanezi. nu dispun de profesori de limba albaneză și
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
este un amestec între dialectul Tosk al limbii albaneze și limba rusă. Deși se află la mii de kilometri de țara lor, albanezii din Ucraina și-au păstrat straiele și trăsăturile distinctive. Locuitorii din aceste sate se declară ca fiind albanezi. nu dispun de profesori de limba albaneză și riscă să-și piardă tradițiile. Albanezii au păstrat fotografiile vechi și costumele vechi de aproape două secole, din perioada în care s-au stabilit aici.
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
limbii albaneze și limba rusă. Deși se află la mii de kilometri de țara lor, albanezii din Ucraina și-au păstrat straiele și trăsăturile distinctive. Locuitorii din aceste sate se declară ca fiind albanezi. nu dispun de profesori de limba albaneză și riscă să-și piardă tradițiile. Albanezii au păstrat fotografiile vechi și costumele vechi de aproape două secole, din perioada în care s-au stabilit aici.
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
În plus, sunt 110.000 Budiști(0,2%), 70.000 adepți ai Sik și 70.000 Hinduși(0,1%) în Italia. Populația Italiei este formată în proporție de 92% de cetățeni italieni, 2 % români , 4% de alți europeni ( în special albanezi, ucrainieni , croati, sloveni și alții), 2% nord africani și de 1,5% cetățeni de alte etnii asiatice si sud-americane. Religia Italiei este reprezentată în proporție de 90% de Romano-Catolici(aproximativ o treime practicanți), de alți Creștini în proporție de 2
Demografia Italiei () [Corola-website/Science/319548_a_320877]
-
și Cipru. Estimările musulmane recunoscute minoritare, cea mai mare parte situată în Tracia, variază de la 98.000 la 140.000,(între 0,9% și 1,2%), în timp ce numerele de comunități de imigranți musulmani între 200.000 și 300.000 imigranți albanezi în Grecia (aproximativ 700.000sunt de obicei asociate cu religia musulmană, deși majoritatea sunt seculare în orientare . În urmă războiului greco-turc din 1919-1922 și 1923 tratatul de la Lausanne Grecia și Turcia au convenit la un transfer de populație bazat pe
Demografia Greciei () [Corola-website/Science/319751_a_321080]
-
mod tradițional vorbite de grupurile de populații regionale în diferite părți ale țării. Utilizarea acestora a scăzut radical în cursul secolului 20, prin asimilarea cu majoritatea vorbitoare de limba greacă. Acest lucru este valabil pentru arvaniți, un grup de limbă albaneză majoritatea situați în zonele rurale din jurul capitalei Atena, precum și pentru Aromani și Moglenites, de asemenea, cunoscuți sub numele de vlahi, a căror limba este strâns legată de români și care au folosit pentru a trăi împrăștiate în mai multe zone
Demografia Greciei () [Corola-website/Science/319751_a_321080]
-
obligase să evacueze militarii și civilii sârbi și muntenegreni. În cursul luptelor, armata sârbă a pierdut 55.000 de soldați și ofițeri. Retragerea prin munții Albaniei a fost o operație dificilă. În afara drumurilor și a vremii potrivnice, și atacurile armatei albaneze au îngreunat retragerea. Forțele albaneze fuseseră formate și echipate cu ajutorul austro-ungarilor și aveau ca obiectiv împiedicarea sau încetinirea retragerii sârbilor. În timpul retragerii, sârbii au fost nevoiți să-și distrugă tunurile și vehiculele de transport, pentru a evita căderea lor în
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
civilii sârbi și muntenegreni. În cursul luptelor, armata sârbă a pierdut 55.000 de soldați și ofițeri. Retragerea prin munții Albaniei a fost o operație dificilă. În afara drumurilor și a vremii potrivnice, și atacurile armatei albaneze au îngreunat retragerea. Forțele albaneze fuseseră formate și echipate cu ajutorul austro-ungarilor și aveau ca obiectiv împiedicarea sau încetinirea retragerii sârbilor. În timpul retragerii, sârbii au fost nevoiți să-și distrugă tunurile și vehiculele de transport, pentru a evita căderea lor în mâinile inamicilor. De asemenea, în timpul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
convenție reglementa divizarea Albaniei după terminarea războiului. Partea de nord urma să fie încorporată în Șerbia și Muntenegru, partea de sud urma să fie ocupată de Grecia, iar partea centală urma să devină protectorat italian. După încheierea războiului mondial, poporul albanez a declanșat lupta împotriva armatelor străine de ocupație. Independența țării a fost restaurată în 1920 și, după doi ani, trupele italiene și iugoslave au fost definitiv alungate din țară. Ofensivele Aliaților din toamna anului 1918 și în particular cea de pe
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
dezorientați, deoarece cu numai trei săptămâni mai devreme, la ordinele lui Mussolini, fuseseră demobilizați aproximativ 600.000 de soldați. Pentru a asigura succesul, italienii aveau nevoie de aproximativ 20 de divizii. Cum în Albania erau numai opt divizii, iar infrastructura albaneză era insuficient dezvoltată, pregătirile pentru atac ar fi trebuit să dureze cel puțin luni. În ciuda acestor greutăți, ziua atacului a fost hotărâtă pentru 28 octombrie. La scurt timp după începerea luptelor, italienii au intrat în impas. Ofensiva inițială italiană a
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
efective pentru a avea paritate cu elenii. „Ofensiva de primăvară” a italienilor din martie, prin care aceștia încercau să obțină inițiativa strategică mai înainte de intervenția germanilor, a avut rezultate îndoielnice. Armata italiană lupta încă în Albania împotriva grecilor și rezistenței albaneze, când Germania a atacat Grecia. Comandamentul elen a insistat ca grosul armatei (cinci zeci de divizii) să rămână desfășurată în teritoriul albanez, în condițiile iminenței atacului nazist. După sosirea trupelor britanice în Grecia în martie 1941, bombardierele britanice care operau
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
mai înainte de intervenția germanilor, a avut rezultate îndoielnice. Armata italiană lupta încă în Albania împotriva grecilor și rezistenței albaneze, când Germania a atacat Grecia. Comandamentul elen a insistat ca grosul armatei (cinci zeci de divizii) să rămână desfășurată în teritoriul albanez, în condițiile iminenței atacului nazist. După sosirea trupelor britanice în Grecia în martie 1941, bombardierele britanice care operau de pe aeroporturile elene puteau ataca câmpurile petroliere din România, vitale pentru efortul de război german. Hitler a ajuns la concluzia că este
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
București). Publică poezie, proză și interviuri în revistele literare: "Ateneu" (Bacău), "Literatorul" (București), "Luceafărul" (București), "România literară" (București), "Dacia literară" (Iași), "Convorbiri literare" (Iași), "Tribuna" (Cluj Napoca), "Steaua" (Cluj Napoca), "Ecart" (București), "Literatura și Arta" (Chișinău), "Lumină lină" (New York), "Haemus" (în limba albaneză, București), "Bana armânească" (în aromână, București) ș.a. De-a lungul timpului obține 14 premii și mențiuni la concursuri naționale de creație literară, între care cele mai prețioase rămân: ""Marele Premiu Zaharia Stancu"" (Salcia, Teleorman, 1994), ""Premiul pentru volum în manuscris
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
antologiile: "Un sfert de veac de poezie" (antologie a Festivalului de Poezie de la Sighetu Marmației, editura "Fundația Luceafărul", București, 1998), "Poezia pădurii" (editura "Orion", București, 1999; o antologie de Radu Cârneci). De asemenea, poezia sa a fost tradusă în limba albaneză și inclusă, de Kopi Kycycu, într-o antologie a poeților români. A publicat două cărți de bucate: "Rețete de Paști", în colaborare cu Simona Chiriac (2007) și "Rețete alese pentru post și Crăciun" (2010), ambele volume apărute la Editura "Jurnalul
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
din Liga Comuniștilor din Iugoslavia. Partidul a rămas relativ stabil și loial partidului federației până spre sfârșitul anilor 1980, când partidul a fost dezbinat ce măsuri să fie aplicate în Kosovo, cănd protestele și luptele s-au dezlănțuit între etnicii albanezi și sârbi. Cei mai multi comuniști l-au susținut pe președintele Ivan Stambolic, care a continuat să caute modalități pentru a rezolva disputele, în timp ce mai mulți membrii radicaliști și naționaliști l-au susținut pe Slobodan Milosevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
continuat să caute modalități pentru a rezolva disputele, în timp ce mai mulți membrii radicaliști și naționaliști l-au susținut pe Slobodan Milosevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo, argumentate de acești că populația lor era presată să plece din provincie din cauza albanezilor separatiști. Milosevici s-a folosit de simțământul și de opoziția publicului la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republică Socialistă Muntenegru
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republică Socialistă Muntenegru, având ca rezultat așa numita revoluție anti-birocratică. Ca urmare, Liga Comuniștilor Sârbi l-au ales președinte pe Milosevici. Acesta a luat o măsură drastică pentru naționalismul albanez din Kosovo, si a făcut presiuni la guvernul iugoslav pentru a i se oferi puteri urgente cu scopul comunicării cu separatiștii kosovari. În plus, a redus autonomia provinciilor autonome Kosovo și Voivodina, si a instalat politicieni care îi sunt loiali
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
adevărat că mii de albanezi au fost masacrați de sârbi. Două mii de albanezi musulmani au fost uciși în apropierea capitalei Skopje, iar alți 5000 în apropierea orașului Prizren. Multe sate au fost incendiate, iar locuitorii acestora au fost uciși. Locuitorii albanezi de case au fost pur și simplu uciși, în timpul căutărilor de arme din casă în casă, chiar și atunci când nicio armă nu a fost găsită. Sârbii au declarat că albanezii musulmani trebuiau să fie exterminați deoarece această eră unică modalitate
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
căutărilor de arme din casă în casă, chiar și atunci când nicio armă nu a fost găsită. Sârbii au declarat că albanezii musulmani trebuiau să fie exterminați deoarece această eră unică modalitate de pacificare a țarii.” Rapoarte de atrocități împotriva populației albaneze au fost de asemenea raportate de Leon Trosty, pe acea vreme reporter pentru "Luch" și verificate de către Comisia Carnegie a stabilit să analizeze conflictul. În timpul Primului Război Mondial, Kosovo a fost ocupat de forțele bulgare și austro-ungare, în urma unei grave înfrângeri a
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
obținând teritoriile dobândite după victorie. Tratatele de pace din 1919-1920 a stabilit un stat iugoslav numit „Regatul Slovenilor, Croaților și Sârbilor”, sau pur și simplu "Iugoslavia". Populația regatului era de 12 milioane de locuitori, dintre care 1.000.000 erau albanezi. Provincia Kosovo a fost împărțită în patru județe — trei fiind o parte a entității din Șerbia: Zvečan, Kosovo și Metohia de Sud; și unul din Muntenegru: Metohia de Nord. Cu toate acestea, noul sistem de administrare de la 26 aprilie 1922
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
de la Bujan, că provincia Kosovo să rămână Albaniei, expulzând sârbi și muntenegreni. După predarea Regatului Italiei în septembrie 1943, forțele germane au preluat controlul direct al regiunii. Kosovo a fost eliberat în vara anului 1944, de către partizanii iugoslavi, cu ajutorul partizanilor albanezi ai Cominternului, si a devenit o provincie a Șerbiei în Federația Democratică Iugoslavia. Albanezii din Kosovo, care au promis auto-determinare dacă se alătură partizanilor, s-au revoltat declarând legea marțială. A fost nevoie de aproximativ șase luni pentru că zona să
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
aproximativ șase luni pentru că zona să fie pacificata după ce 20.000 de albanezi din Shaban Polluza s-au opus integrării Kosovo în cadrul Iugoslaviei. Provincia a fost formată prima dată în 1945 că Regiunea Autonomă Kosovo-Metohia pentru a-și proteja majoritățile albaneze în Republică Populară Șerbia a că un membru al Republicii Populare Federative Iugoslavia, sub conducerea liderului partizan. Iosif Broz Tito a inițiat o nouă entitate internă, cu toate acestea, în primii ani, acesta a fost simbolic, deoarece nu a avut
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
o politică de slăbire a Șerbiei, crezând că „o Șerbie slabă este echivalentul unei Iugoslavii puternice”. În acest scop, Voivodina și Kosovo au devenit regiuni autonome și au fost date drepturi înalte că "de facto" republici. Limba sârbo-croată și limba albaneză au fost definite că limbi oficiale cu privire la nivel provincial de marcând cele două mari grupuri lingvistice kosovare: sârbii și albanezii. De fapt, albanezii puteau chiar să deschidă școli și universități albaneze independente. În anii 1970, apare o miscare naționalistă albaneză
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]