9,537 matches
-
grijile - oști fără număr - se-adună În sufletu-mi tânăr ce iute le-absoarbe. Azurul, pe boltă, încet se subție, Își scurge culoarea în doru-mi sihastru; Un înger coboară pe scări de mătase Și vise îmi țese cu fir de albastru. O, Doamne, ajută-mi să merg înainte, Povara din cruce să-mi vindece-o rană, Credința - prescură dospită în minte - Mătănii de rouă să-mi licăre-n geană. Referință Bibliografică: Mătănii de rouă / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MĂTĂNII DE ROUĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351987_a_353316]
-
din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Din grădină se aud triluluri de privighetori, și o-nmiresmată boare se ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare, se strecoară zorile, și-n nuanțe pastelate se deschid zorelele. Azurii cum este cerul, un albastru de safir, roz, albe sau violet, cu miros discret. Frunze ca o inimioară, răspândite pe tulpină protejează de căldură florile să nu se-nchidă. Totuși, finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]
-
a înghețului macii din palma mea sărutul viu al nopților albe în care fluturii și-au pierdut cupele cu nectar De atunci mă doare linia vieții acolo visele au început să își rupă năframele năpârlesc de culori eu adun doar albastrul și violetul pentru cerul din ochii tăi pentru doliul din macii mei Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - macii din palma ta / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta
MACII DIN PALMA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352001_a_353330]
-
le vor fura zâmbetul și liniștea va săpa tăceri de mai târziu un copil cu toamna-n păr nu va ști că ploile sunt frumoase primăvara fluturii vor avea aripile în atele florile vor fi rod uscat și verdele și albastrul vor obosi retina de prea multă trezire Nu lăsați toamnele să întunece diminețile păpușilor își vor scobi ochii să îngroape lumina și își vor tatua pe suflet ploi galbene cu noroi de frunze la prânz se vor hrăni cu melancolii
TOAMNA PĂPUŞILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352007_a_353336]
-
vor ști niciodată ce culori are primul pas în iarbă Nu înfășați copiii în scutecele toamnelor li se va lipi singurătatea de piele autiști în lumea lor stranie dincolo de toamna asta frumoasă ei nu vor ști să povestească niciodată despre albastrul lui septembrie vor îngâna doar un cântec de lebădă dintr-o poveste care începe cu sfârșitul Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - toamna păpușilor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNA PĂPUŞILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352007_a_353336]
-
ți-am iubit nostalgia, doamnă, și surâsul culorilor, forța de a povesti, prin metaforă, prin simbol, prin lumină și umbră, prin misterioase vrăji făcute cu bagheta ce lasă urme de ulei policrom direct pe orizontul vieții noastre. Ți-am iubit albastrul, și galbenul, și violetul, roșul și albul, și negrul, și griul... Și dacă sunt îndrăgostit, doamnă, și-acum, de ceea ce ai pictat, pe văzduhul vremii noastre, asta este pentru că tablorile din volumul jubiliar m-au determinat să înțeleg că arta
TABLOURI PE UN GRUND DE SUFLET NOBIL de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352014_a_353343]
-
mă desfac în molecule și mă duc... O parte pleacă înspre ceruri și ce greu E amalgamul dintre sânge și păreri! O alta smulge-un pic de soare și-un eseu Se naște tainic din secunda unui ieri... Și doar albastrul unui ochi pierdut ușor Pe-o lespede însângerată-a unei cruci Mai scrie lacrima-ntr-un vers tulburător Dintr-un poem îngenunchiat pe la răscruci... Referință Bibliografică: Poem îngenuncheat pe la răscruci / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul
POEM ÎNGENUNCHEAT PE LA RĂSCRUCI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352038_a_353367]
-
de vis, dintr-o poiană, un omăt de iarbă. La el noptile se topesc în argint și aur. Pădurea se transformă în templu. De fapt toată natura e un templu. Cromatica privirii lui e aparte, dominată de alb, galben și albastru. El vede prin ceață unghiurile închise unde se țese păiejenișul. La el lumea mică a gâzelor este o lume mirifică, umanizată și plină de miracole. Poezia lui de dragoste este litanie. Dorul și dragostea sunt cele două sentimente care-l
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU POETULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU POETULUI Aed << cu sân ge alb >> și stea în frunte în ochiul tău albastru a i nflorit un munte - și-n jurul lui o mare cu pești și cu meduze în care focuri ard și cenu s esc pe buze - aed << cu sânge alb >> și sufletul sfios în brațul tău, de fildeș, se zbate
ELOGIU POETULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352300_a_353629]
-
și până-n noapte, păi ce, ca să vă dau vouă, bă, putorilor, muncesc io pă deșelatelea cu oamenii ăștia, dă nu mai știm de noi! Tai-o, că pun paru’ pă schinarea ta! Huuoooo, la oase, trântorilor!! În ochii de un albastru senin ai bătrânului apăru așaaa, ca umbra unei lacrimi, iar câinii urlară dureros, parcă a pustiu, în timp ce stăpânul se îndrepta spre oaspeți cu mersul acela hotărât al omului care-a rezolvat cu fermitatea impusă de situație, dar și cu dreptate
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
-o la colț de stradă ... Stătea rezemată de trunchiul unui copac visător, privea frunzele ruginii - aripi de fluturi - cu zborul lin, spulberate de vântul nostalgic. În soarele palid, părea atât de zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de soare în pumnul de frunze și iarbă, ce mai păstra ca o taină visul verde! Un gând, ca o umbră cenușie, îmi șoptea înduioșat că cerșește. M-am apropiat, călcând sfios frunzele
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
mozaic. În realizarea icoanelor pe sticlă are ca model pictura Școlii de la Făgăraș, icoane pictate după izvoade. În icoanele ei se observă desenul modelat (o linie ce curge unduit și care susține cromatica icoanei). Contrastul este viu, predominând roșul, verdele, albastrul, amestecul cald-rece, foița de aur, ușor patinată. Icoana pe sticlă este încadrată de o ramă lată de 5-6 cm., în funcție de dimensiunea acesteia. Prin felul în care este patinată aceasta pune în evidență tematica icoanei. Pe icoanele ei pot fi admirate
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
țărmul mării brățara iubitei și aripile avionului cedrii se mută din pădurea Lebanonului într-un sarcofag plutitor vestitor de al 5-lea element farfuriile zburătoare se înalță în pagodele învățătorului Budha ca ultimii întârziați cocorii albi descântă țipătul Lunii de albastru Pamant http://www.youtube.com/watch?v=cNO9gGqsSN4 Referință Bibliografică: Nirvană / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1021, Anul III, 17 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NIRVANĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352465_a_353794]
-
imens albastru uneori cu nori albi. Pentru câteva clipe închideam ochii și vocea ei caldă prindea conturul florii de mac și ce firav se unduia deasupra mea. Credeam că mi se va strivi de ochi și deschideam iar genele spre albastru imens. Întrebam cerul dacă nu cumva el are vocea verde și căldura roșie a florii ce urca și cobora ca un zmeu deasupra mea. Odată am zis că o să presez o floare de mac pe tricoul meu. Alteori o să mă
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
voit-a Dumnezeu să nu mai avem hotare? Milcovul, fratele tău, în clipa de mântuire, Prinzând hora-n jurul său, l-am secat dintr-o sorbire, Înălțând pe-a' lumii astru, dintr-un sânge, dintr-un lan, Roșu, galben și albastru, suflet dac, suflet roman, Liberi, sub același soare, ne-am unit pe veci moșia Și cu apa-i din izvoare botezând-o România ... Acum este rândul tău, să nu ne mai stai în coaste, Din Ardeal la Chișinău, românească, mândră
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]
-
puse la locul lor și peste câteva sute de ani când eu poate aș fi vrut să mă întorc, dar nu o s-o mai pot face pentru că atunci voi explora acest mister care acuma vine peste mine cu puterea acestui albastru.” Rod al imaginației creatoare, misterul are la Victorița Duțu funcție primordială, dând dinamism narațiunii și conturând personajele, surprizând starea momentului. „Singura mea șansă este arta mea” Destinul terestru al scriitoarei se suprapune până la un anumit punct cu cel al Ilincăi
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
cu-alibiuri de doi bani; Am vrut să purific cerul, însă n-am ucis niciuna Din minciunile născute pe sub ramuri de castani. Plouă și mă joc cu cerul, să-l aduc mai jos c-o treaptă Să mă-mbrace în albastru, ploaia s-o hipnotizez; Anulează, Doamne, toamna, cerne-ți iarna ce m-așteaptă Cu al ei miraj și albu-n care vreau să hibernez! versuri - Vio Petre marți 06.10.2015 Referință Bibliografică: În alb să hibernez / Violetta Petre : Confluențe Literare
ÎN ALB SĂ HIBERNEZ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352565_a_353894]
-
-n fiecare seară, într-o clepsidră moare din dragoste de lună. Mi-e dor de verde, Doamne, dor de verde ce iar, către apus de toamnă, pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă. Mi-e dor și de albastru, Doamne, dor de-albastru-un infidel atemporal ce inima-și împarte între mare și cer în fiecare noapte. Mi-e dor, Doamne, de culori... Referință Bibliografică: Dor,Doamne,dor... / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI, 11 iulie
DOR,DOAMNE,DOR... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350636_a_351965]
-
tot corpul... Până la mine acasă am făcut câteva minute. Șoseaua nu era aglomerată, cum este în miezul verii, pentru că nu s-au grăbit prea mulți turiști să vină pe litoral, cu toate că vremea era superbă și cristalinul apei mării de un albastru azuriu. Era început de sezon și numai împătimiții și... îndrăgostiții soseau în această perioadă, cei care nu aveau copii la școală, sau care să susțină examene de absolvire, de admitere... Ajunși acasă, am parcat Matiz-ul la locul său, am luat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
suflet malformat. Hai să mai stăm câteva clipe împreună, am rugat-o eu. Așteaptă să se culce tata și mama și vom petrece ultima noapte împreună, se roagă ea de mine, mângâindu-mă. Și a venit clipa. Cerul tot era albastru, cu stele, cu lună, cu toți munții dinprejur și cu tot văzduhul și pădurile. Căproara s-a dezbrăcat și s-a băgat lângă mine. I-am simțit corpul rece ca de șarpe, colcăiau toți dracii prin ea, pasiuni venite din
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
în toate ale firii, iubirea, ai uitat Că ea e-n toate și mai ales în tine și de la toate vine. Iar fericirea ce-ți dorești e însuși drumul ce-l pășești. E-n albul fulgului de nea și în albastrul râului, În toată frunza crângului și-n noaptea verii, catifea. E-n vârful muntelui semeț, în ropotul de val isteț În floarea teilor din curți, în toate este, aminte adu-ți! Referință Bibliografică: Amintește-ți! / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare
AMINTEŞTE-ŢI! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351266_a_352595]
-
săgeți, / Numai flori înveninate / De la Gangele măreț. // Puse-o floare-atunci în arcu-i, / Mă lovi cu ea în piept, / Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept...// Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe / Fiul cerului albastru / Ș-a iluziei deșerte.” În timp ce recită, privirea lui pare atotcuprinzătoare. Privește pretutindenea și niciunde. Acesta este primul și singurul meu Nichita Stănescu. Ceilalți pe care i-am întâlnit, chiar și pe cel de la Struga, pentru care m-am călătorit spre
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
săgeți, / Numai flori înveninate / De la Gangele măreț. // Puse-o floare-atunci în arcu-i, / Mă lovi cu ea în piept, / Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept...// Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe / Fiul cerului albastru / Ș-a iluziei deșerte.” Totul se derula ca într-un spectacol. Ca o fulgerare, ca și cum ar fi rostit doar pentru sine, Nichita Stănescu spuse la un moment dat: “Bătrâne, eu l-am cunoscut pe Eminescu”. Și n-a mai lăsat
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
locomotiva, ne-am amintit că aici a trăit poetul și criticul literar Radu Săplăcan, stins prea devreme, că poeta Raveca Vlașin ne trimite din vechiul Comitat Solonoc-Dăbâca poezii scrise cu sensibilitate. Ajunși la Jibou mantia nopții a devenit de un albastru stelar.Ne-am amintit că purta numele de Sibo, fiind un punct de popas în drumul sării de la Dej. Aici a locuit o vreme latinistul Vasile Sav și soția istoricului Ilie Vulpe, Florina. Ajunși în Gara Ulmeni-Sălaș pe peron ne-
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-CÂND AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351325_a_352654]
-
tace, parcă mă măsoară/ Nu mă mai știu sau poate mai exist/ Aripile de cer m-au părăsit/ Hulubul alb se roagă să nu moară/ Văzduhul fagurii nu-mi mai întinde/ La porți durerea, rânjitoare sclavă/ Încă lovește hohotind suavă/ Albastrul odinioară paradis/Ce grea povară palidă penumbra/ În inimă, călătorită țara, goală/ De visu-n doi neputincios învins/ Care-a uitat și ce-a mai vrut să ceară/ Când timpul ca pe un mort frumos/ L-a plâns!”) luciditatea asumării condiției
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]