3,029 matches
-
spre sală. Privind în culise, văd un pat de spital cu un manechin în el, acoperit de un cearceaf. O întreb pe sufleuză din ce spectacol e patul acela de spital, cu un manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de dimineața aceea, privindu-le. În fine, a dat Dumnezeu și a plecat. Nu mi-am revenit o juma' de oră, stînd pe marginea patului și neînțelegînd nimic. Mi-am făcut o cafea mare, mare. După 15 minute m-am albit. Am realizat că femeia aia nu era verosimilă! N-avea ce căuta la mine-n casă. N-o știam. Și nu înțelegeam de ce Mama Dracului i-am făcut toate poftele (se pare, minus una!). Cînd mi s-a făcut tare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o săptă mînă? Tovarășe secretar, raportez: peste o săptămînă vine soacră-mea la mine, că ea-i din Socolari și-acolo cică nu-s spitale... Vine, pe dracu'! Peste o săptămînă, mă nenorocitule, e ziua tovarășului Ceaușescu! Jenel al nostru, albi: flerul politic, subordonarea ierarhică, obediența în fața CCES-ului și hărnicia în întocmirea delațiunilor îl salvaseră în acești 11 ani de directorat!... Cum să nu fie el pregătit tocmai acum?!... Sînt tîmpit. Știam io că-i ceva pă 27 ori a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
limacșilor (care sunt foarte lacomiă. • Cicoarea ajunge la maturitate în zece, douăsprezece săptămâni. Cu două-trei săptămâni înainte de recoltare, acoperiți-o cu un vas, un ghiveci, un coș sau un placaj pentru a o priva de lumină cu scopul de a albi cicoarea-creață (albirea are rolul de a provoca ofilirea unei legume pentru a-i îmbunătăți aspectulă. În ceea ce privește andiva cu frunza lată, legați-i frunzele mai sus de mijloc cu un elastic sau cu o bucată de rafie. • Aspectul fraged și culoarea
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
abia târându-se de ici-colo, șontâc-șontâc, nimic din ce vedeai nu-ți amintea de frumusețea de "jeune fille d'Honfleur 120", nici de sprințara minte de când era femeie coaptă, nici de înțelepciunea cu care te uimea când părul i-a albit și nu mai strălucea în văzul lumii. Plecat-am repede, mă prindea frigul... Papelardie, care-i urma, are un nume pe care nu-l pot tălmăci. L-am căutat de zeci de dicționare, slovarnice dar și frazeologice, etimologice, termenautice 121
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de fapt era conte), sosit în 1803, de fapt transferat din infernul de la Bicetre: Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruș. Privirea îi era moartă, ca și cum ar fi trăit toate umilințele unei vieți departe de ea însăși". Departe însă de a fi un pensionar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Rău (care până atunci se dedase la omoruri doar în pădure), va fi pustiit. Străveacul dispare. Moara lumii se oprește. Pădurea dă pe-afară de leșuri de soldați și de gropi uriașe. Sufletele morților își caută calea de întoarcere la baștină, albind pădurea. Victoria Omului Rău se anunță deplină și de durată. Polonia însăși va intra în zodia Omului Rău, nu atât un produs al imaginarului folcloric, cât un personaj-alegorie al comunizării. Dacă până atunci hălăduise prin pădurile Străveacului îndoindu-se de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Francis, Leș Romanș de Maupassant, Editions du Temps, Paris, 1999 MARIN, L., Utopiques: jeux d'espaces, Minuit, Paris, 1973 MARINO, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Univers, București, 1969 MARRILLAUD, Pierre, Avant-propos în Leș langages de la ville, Actes du 23e Colloque d'Albi Langages et Significations, Université de Toulouse, Toulouse, 2003, p.7-12 MARTIN-FUGIER, Cocottes et demi-mondaine, în Le programme de la Comédie-Française,1995 MARTIN-FUGIER, La vie élégante ou la formation du tout-Paris, 1815-1848, 1995 MATORÉ, Georges, L'Espace humain. L'Expression de l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vv. 67-73).344 În final, în Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia același cuvânt este prezent într-o succesiune de elemente descriptive ce conturează chipul naturii indiferente față de ființă umană, reprezentată de silueta sugestiva a bătrânul cărunt, rătăcitor: Albit de ani moșneagul, / șubred, desculț, în zdrențe, / purtând de vreascuri grea povară în spate, / prin locuri neumblate, / prin munți și vai, hătișuri, prund și pietre, pe vânt, furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred (Eminescu: 2011, II, 37). (S1f) Luna își vărsa lumina ei fantastică prin ferestrele mari (s.n.) albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți (s.n.) aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase..." (Eminescu: 2011, II, 37). (S1g) Privea în păretele afumat (s.n.) la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și, părând că-s boabe de porumb,/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă, restul,/ Și le schimb, când mi se pare greu,/ Până nu sunt moarte, să mai stea legate,/ Cel puțin, așa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
legăturile invizibile ajung deodată la vedere, devin deodată vizibile toate cablurile acestea nevăzute prin care mă încarc cu suprema, cosmica electricitate de natură subtilă. Mă dezbrac, mă privesc în oglindă. Se mai poate îndrăgosti o femeie frumoasă de mine? Am albit pe la tâmple, am riduri, dantura mi-e proastă, am făcut burtă, pielea mi-e ostenită, lăsată și încheieturile mă dor. Corpul meu a adunat oboseală, rutină, otrăvuri, înfrângeri. Corp repede trecător, corp repede trecător, corp repede trecător: bisericuță însingurată-n
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
acest lucru nu s-a mai întâmplat, datorită încetării ostilităților dintre România și Aliați, odată cu proclamația radiodifuzată a regelui Mihai I din 23 august 1944. Pierderile românești s-au înregistrat în contul Diviziei „Tudor Vladimirescu” care pe aliniamentul Deleni - Gura Albești - Roșiești a primit botezul focului. Pe aceste locuri au căzut 25 de ostași români, toți identificați, care au fost înhumați în cimitirul satului Delenii de Sus, într-o parcelă separată, astăzi neidentificabilă. Tot Martiniuc ne-a informat că în satul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
spulberată de impetuoasa înaintare sovietică, drumul spre Bârlad fusese deschis. Trebuie să precizăm faptul că în urma crâncenelor lupte ce s-a dat în această zonă, sovieticii au pierdut peste 1800 de soldați, nemții peste 500 iar la Deleni și Gura Albești au fost înregistrate și primele decese ale unor militari români încadrați în Divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu”, formată din prizonierii aflați în URSS. Iată ce a scris în continuare primarul Ioan Bontaș: „...din cauză că în dimineața zilei de 24 august nemții
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
membrii familiei Enache din Huși, atunci când, după 1990, s-a pus problema retrocedării suprafețelor de pământ confiscate de comuniștii anilor ’50 ai secolului trecut, dornici de a se evidenția în ochii mahărilor de la Vaslui prin constituirea unui colhoz în satul Albești din județul Vaslui. După adevărate bătălii purtate prin mai toate instanțele de judecată al României, zice-se, democrate, acești oameni năpăstuiți au reușit după mai bine de 15 ani să înfrângă nu numai sistemul ci și prostia multora, intrându-și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ani să înfrângă nu numai sistemul ci și prostia multora, intrându-și, în sfârșit, în toate drepturile legale, insclusiv în posesia casei pe care președintele de „colectivă” și secretarul de partid muncitoresc o confiscaseră abuziv, transformând-o în sediul GAC Albești. Acesta a fost un caz fericit, chiar dacă nervii petenților au stat în permanență întinși la maximum. În continuare, voi prezenta un alt fel de caz, adică unul nesoluționat de către mai marii comunei vasluiene Ferești dar și ai Prefecturii Vaslui, cu toate că
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în acest sens sunt și versurile lui Nicolae Labiș închinate mamei: „N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune Un om ce de pe-acasă a venit Cum c-a-nflorit la noi mălinul Și c-ai albit, mămucă, ai albit. Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă. Eu nu știu cum să cred atâtea vești, Când din scrisori eu văd precum matale Din zi în zi mereu întinerești.” („Mama”) Mult prea încărcat de suferință ni
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
sunt și versurile lui Nicolae Labiș închinate mamei: „N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune Un om ce de pe-acasă a venit Cum c-a-nflorit la noi mălinul Și c-ai albit, mămucă, ai albit. Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă. Eu nu știu cum să cred atâtea vești, Când din scrisori eu văd precum matale Din zi în zi mereu întinerești.” („Mama”) Mult prea încărcat de suferință ni se pare destinul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
la altitudine mai mare și una cu plante mai tardive și cu știuleți mai lungi, extinsă în județele situate în regiunile mai joase ale dealurilor din Oltenia și Muntenia. Populații valoroase din această rasă s-au dovedit a fi populația Albești, de Valea Mare, Preavăț și altele. Rasa Lăpușneac Populațiile aparținând acestei rase, se crede că au derivat din rasa Scorumnic, cu care are foarte multe asemănări. Denumirea ei vine de la localitatea Lăpușnic din județul Hunedoara, iar răspândirea ei predominantă a
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
o ființă, un fenomen, o ilustrație, un tablou); -din exemplele lor selectăm câteva propoziții care îndeplinesc condițiile unui mic text (ex. ,,Păpușa este frumoasă. Ea are bucle aurii. Pe cap poartă un fes. Are o jachetă verde. Papucii ei sunt albi.’’); -îndrumăm elevii să observe legătura dintre propozițiile care comunică ceva despre păpușă; -motivăm : pentru că aceste propoziții sunt legate între ele prin înșeles, ele alcătuiesc un text; -scriem pe tablă și pe caiete aceste observații; -alegem titlul textului : ,,Păpușa’’. Pe măsura
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
sfârșitului regimului, m-ai speriat de-a binelea și m-ai făcut să cred că s-ar putea să nu-i supraviețuim. Eram la tine la Institut, afară, în poartă. Atunci am simțit ceva nou și irepetabil că mi se albește fața. Tu erai tulburat și furios și nu cred că ai observat, dar am plecat ca beat, pe două cărări, de la acea întâlnire... Dar despre Iulius Filip, "disidentul care și-a manifestat printr-o scrisoare simpatia cu ce se întâmpla
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-mi ședèa? Și-mi ședèa pe-un buciumaș Și-mi zicea-ntr-un fluieraș. Cum îmi zice, oi îmi strînge, Cum îmi trage, oi întoarce. Grăia zeul Dumnezeu: -Bată-vă focul de oi, Că de cînd sunt eu la voi Am albit la cap ca voi». Sàrea miala d-ocheșea, Sàrea-n vînt, Sàrea-n pămînt Și din grai așa grăià: «Nu ne, Doamne, blestemà. Numai, Doamne, îți alege, Nouă sute de oi șute, Și vreo zece berbecei Și Te du la tîrg cu ei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Domnul nu pare a fi stăpîn, ci mai curînd, slujbaș, cum rezultă din versul: „Că de cînd sunt eu la voi”. Se vede pus și în situația de a primi sfaturi. b. Natura „blestemului” nu este clară: păstorul divin a albit ca și oile. În fond, ce supărare poate fi aici? Nu cumva, prin comparație, turma întreagă era înălțată la albul pur? Blestemul se redimensionează în direcția mitificării semantice, în acord cu: „Eu sunt cel ce sunt”. c. Partenerul de dialog
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și dădu drumul alunecuș pe urmele băiatului. Cu tîmplele vîjîind răzbi în frîntura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al cîinelui. Gheorghiță svîcnea în plîns cu ochii acoperiți de cotul drept înălțat la frunte. Oase rupte, cu zvîrcurile umede, albeau țărîna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însă împuținat de dinții fiarelor. Scheletul calului, curățat de carne, sub tarniță și poclăzi, zăcea mai încolo. Femeia răcni aprig: -Gheorghiță! Flăcăul tresări și se întoarse. Dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
își mănâncă ficații, cu mobila în mijlocul casei, acoperită cu folii de polietilenă, călcând în picioare molozul și încărcându-și plămânii cu praf. Contabilii vorbesc, de obicei, în toiul balanțelor trimestriale de verificare și a bilanțului anual, când își scot pieri albi pentru că nu le iese trei bani; Generalul vorbește la un examen de grad când, la o temă de tactică militară, mută artileria pe locul infanteriei și infanteria aiurea, pe undeva, pe un loc descoperit, foarte la îndemâna inamicului (sau invers, tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]