7,295 matches
-
mai sfânt pe pământ. Un clocot de viață, căzut în mormânt, sub ploaia de floare de tei, vegheat de luceferi. Fluviul de foc La o răspântie în timp, am întâlnit un fluviu. Oameni haini îi secaseră apele, timpul însuși, uscase albia sărăcită. Mi-am cufundat mâna însetată, în nisipul fin al prundului. N-aveam lacrimi să-mi plâng setea, dar arșița privirilor mele, a cuprins albia, stârnind un fluviu de foc, pornit să-și stingă mânia, în sarea adormită a mării
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
răspântie în timp, am întâlnit un fluviu. Oameni haini îi secaseră apele, timpul însuși, uscase albia sărăcită. Mi-am cufundat mâna însetată, în nisipul fin al prundului. N-aveam lacrimi să-mi plâng setea, dar arșița privirilor mele, a cuprins albia, stârnind un fluviu de foc, pornit să-și stingă mânia, în sarea adormită a mării, tot la o răspântie de timp. Oameni ai TEREI ! Încerc să mă cufund, în adâncul ființei mele, să rup stăvilarul gândurilor, să le las să
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
rindea, un burghiu, un patent, câte și mai câte. Oftează și dă din mână a lehamite. I-a adus cineva un butoi mai mic la reparat, eram de față și el a cerut doar un pachet de țigări. Curge o albie, repară un cărucior, vopsește un gard și se mulțumește cu o dublă de porumb pentru păsări, cu o sticlă de băutură, sau un borcan mic de ardei iute... Vrea o femeie să-i pună doage la butoi, îi dă un
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
să pierdut pentru totdeauna. -Observi dragă Constantine că au fost tăiați toți plopii ce străjuiau șoseaua aceasta? -Știam de mai mult timp. A fost o afacere a fostului primar. A vandut plopi pe bani grei rudarilor. -E materie primă pentru albii și linguri. -Da! -Apropo! Zicală ce se potrivește nu numai pentru mafioți dar și pentru noi, oamenii de rând, este ... să lucrăm ca si cum am fi nemuritori și să profităm de viață ca si cum ar urma să murim mâine. -Dar dacă profitând
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
înghițise veșnicia și cineva trebuia s-o scoată la lumină Adorm întrebările în cupe de argint frânturi de răspuns își caută calea spre adevăr Din ce cotloane de întuneric răzbate Lumina Amin strigă cerurile toate și noi repetăm după ele Albia minciunii se revarsă înspăimântată peste munții de flori Lovitura de grație o dă Adevărul divin Binele este acum Acasă Altfel mintea naște neprevăzutul care ucide În toate clipele încerc să salvez ultima secundă când am simțit iubirea și zborul amarnică
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
are meritul de a aborda cu seriozitate o temă deosebit de complexă. Importante nu sunt numai orizonturile pe care le deschide, ci impresionantă este și cutezanța de a căuta atât de diverse probleme și a le împreuna pe una și aceeași albie”. În încheiere, vom susține că demersul misionar al Bisericii (reclamat, revendicat și invocat de Părintele Teofan Mada ca fiind soluția ultimă și unică ce ne poate remedia, reabilita și salva pe noi, fiii ei din aceste vremuri) trebuie să cuprindă
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]
-
Acasa > Impact > Relatare > LINGURARUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În satul de la poalele Parângului, de când se știau, oamenii făceau rost la nevoie de coșuri împletite, albii, copăi de frământat aluaturi, funduri de mămăligă, lopeți de vânturat boabele ori vreun târn de măturat frunzele din bătătură, de la rudarii de sub munte. Aceștia, statorniciți pe meleagurile subcarpatice de sute și sute de ani, erau urmașii „pârâți” ai slavilor trecuți
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
frunză Un suspin! Știu o rază, Știu un vis, Știu un plinset, Un surâs ! Nu te teme, Petrișor ! Petrișor are-n cutie, O frumoasă jucărie, Un peștișor auriu, Nebunatec și zglobiu, Acum sade bosumflat, Amărât și supărat Ca-ntr-o albie cu apă, O băită vrând să-i facă. Peștișorul a scăpat. Nu te teme Petrișor, Nu se-nneac-un peștișor! Pentru bunici, Când te superi pe bunici, Maica-ti vine să le zici: ,,Bunicuțo, știi ceva? Nu mai vin la dumneata!” Findc-a
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
anume, cu inserții în zona folclorului autohton, jocuri de rime și irizări de lumină. Limbajul nu e deloc monoton, el se reconstruiește continuu, se reinventeză trecând de la un registru la altul (popular, familiar, religios etc.), cu versuri căzând grăbite în albia poemului, atașându-i-se, formând întregul, compact, spectaculos, retoric. „Periplul prin neant” al autorului se compune din trei grupaje lirice („Sublim femininul”, „După ultimul Babel”, „Netihnule Divinule. O biserică pe stâncă”), corespunzând fiecare unei tematici clar definite: iubirea, creația, divinul
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
provoacă stări de durere ce-o revarsă-n poeme-rugăciune, în rostogoliri sonore precum dangătul de clopot cu plânset tânguitor. Și când semenii săi sunt fiii unei patrii sacrificate pe Crucea Istoriei, sufletul poetului-clopot de cristal- topește gemetele ce curg pe albia Timpului, transformându-le în fulgi sclipitori de rugăciune, pe care îi ninge în psalmi( „ning cu psalmi fără de vreme,/ Nu am spulber mai frumos/ Să trăim vecii de-a rândul/ Nu în noi, ci în Christos”). Iată miraculoasa sublimare a
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
Acasă > Versuri > Visare > TRECERI DE TIMP Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Treceri de timp M-ascund sub tăcerile din vise În cerul adânc cu albii de nori , Rătăcind etern sub pleoape închise Prin mii de culori , ametite-n zori . Și îți ascult ecoul otrăvit cu șoapte Prin vorbele ninse-n gândul adormit , Între clipele imprastiate-n noapte , Cănd numele iar mi l-ai șoptit . Te
TRECERI DE TIMP de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375172_a_376501]
-
într-una lămuriri” - spunea același Exupery. Să construim noi edificii sufletești, mai trainice și mai frumoase, așa cum spune cântecul „Podul de piatră”, care, deși dărâmat, poate fi reconstruit, mai durabil și mai măreț. E timpul să intrăm din nou în albiile care, pentru o vreme au secat. Apele vor veni, se vor revărsa, dar pietrele vii care suntem noi, vor rămâne, în albia, aceeași, care se numește, de peste două mii de ani, limba română. Ca dascăl de Limba și literatura română, autoarea
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
care, deși dărâmat, poate fi reconstruit, mai durabil și mai măreț. E timpul să intrăm din nou în albiile care, pentru o vreme au secat. Apele vor veni, se vor revărsa, dar pietrele vii care suntem noi, vor rămâne, în albia, aceeași, care se numește, de peste două mii de ani, limba română. Ca dascăl de Limba și literatura română, autoarea a înțeles aceste deziderate ale timpului actual, alegându-și o temă interesantă de cercetare pentru lucrarea de grad didactic, care constituie, nu
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
conturul îngrijorător al unei perdele incandescente întinsă de-a curmezișul - din Braniște până-n coasta Podișorului și a pădurii comunale - ce părea că sufocă aerul din jur și care tăia satul în două la mijloc, pe direcție latitudinală, luând ca reper albia Râușorului, adică de la nord la sud : de la crucea Baștii în jos „potopul de foc” se propaga cu repeziciune înspre șoseaua principală, ce lega Orașul Stalin de Câmpulung și Pitești, pe partea stângă a Râușorului, afluent al Dâmboviței în amonte și
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
m-aștern în paradisuldoar foșnind marea cu valulpun la căpătâi calvarul... II. MEDITAȚIE, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 823 din 02 aprilie 2013. rana păsării e zborul a omului dorul a pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
dibace printre meandre purtând viitura declanșată din aceleași asperități și înaintând sub aceleași zodii, le unea fără îndoială vocea sângelui, o fixație care umplea de energie și culoare stăvilarele zăgăzuite ale unei stări indecise, încă în căutare de așternut și albie din care se așteptau însă să irumpă totul, când va fi vremea și le va veni rândul ... Avea o vorbă „moș” Dâră, Nenea sau Taica cu deosebire, cum îl învățase maică-sa să-i spună, că îi era tare drag
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
a lemnului înainte de a deveni cenușă, cărbunele își pierde astfel orice proprietate a ceea ce a fost. La Teodor Dume nu, cărbunele miroase a cireș.Sau, tot autorul, se gândește la ziua „în care voi ieși/ din mine/ ca apa/ din albie.” Acest diluviu de proporții restrânse, personale, transfigurează ceea ce am înțelege îndeobște prin moarte, ea nu mai apare ca un teren arid al sfârșitului și al secătuirii de sine, ci, dimpotrivă, este tărâmul fertil al unei renașteri pentru o nouă copilărie
CĂLIN SĂMĂRGHITAN DESPRE CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372200_a_373529]
-
să-l supăr cu părerile mele. Eram intrigat de atitudinea lui și nu m-am putut abține să nu-l întărât: -Și, cum?!... ai lăsat lucrurile așa? -Da’ ce, -s prost?!... L-am luat la telefon și l-am făcut albie de porci. I-am tornat un articol denigrator în ziar și i-am pus în cârcă și ce-a făcut și ce n-a făcut. Așa, ca să pară plauzibil. Am fost la o emisiune la televiziunea locală, unde l-am
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CORIFEII DESPRE EMINESCU - PLĂSMUIRI LIRICE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Vor seca albii de ape Cu parfum de crini în cale, Stele-i vor clipi sub pleoape Peste locul gropii-i sale. (George Calinescu) * Eminescu este darul Dăruit românilor, Pasiunea și amarul Ce le-au dat străbunii lor. (Antonie Plămădeală) Eminescu este sfântul
PLĂSMUIRI LIRICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379623_a_380952]
-
prețuim, Cu bine și cu rău, cu încercări și pacoste, Pe cei mai tineri tot mereu să îi povățuim: Iubirea s-o păstreze-n albă carapace, Să lumineze cu petale noi de pace. Citește mai mult Când orbitoarele lumini din albii ghioceiîși las-amprenta-n sufletele noastre surâzând,Din ei ne facem delicați, imaculați cercei,Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând.Când inimile noastre-nlănțuite-ademenescToți șerpii din pădurile ce se întind în noi,Uităm de griji, de patimi și de tot ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
era înghețat ca o statuie. Casa era înțesată de lume, de acum, și fiecare își da cu părerea, despre cum ar putea să-l dezghețe mai repede. Una, mai năroadă, ajunsese să propună, să-l pună pe defunct într-o albie și să toarne apă fiartă peste el, Noroc că n-au luat-o în seamă. Biata Marghioala îl jelea din fundul sufletului pe mort, că doar trăise cu el o viață, și, așa cum era el bețiv, cu ea se purtase
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
mai frumoase. Autorul nu s-a preocupat de structurarea lor pe tematici, ci le-a lăsat așa cum s-au iscat în memorie. Și n-a greșit. Elaborarea după un plan chibzuit, poate că le-ar fi deturnat curgerea firească spre albie. Toate aceste formulări aforistice conturează personalitatea scriitorului Cristian Petru Bălan, dar mai cu seamă cea a omului cu același nume. În plus, autorul are un umor sănătos, molipsitor și posedă acea calitate rară de a-și vedea propriile limite și
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RUGĂ PENTRU PLOAIE... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului Doamne, nu auzi cum geme Pământul ce-i ars de soare? Cum abia mai clipocește Apa-n albii de izvoare? Nu vezi Doamne pâinea noastră Pe câmpie pârjolită Și pădurile în flăcări Și livada pustiită? Doamne, nu auzi cum strigă Către cer al Tău popor Și Te cheamă...și Te roagă Să îi vii în ajutor? Rău Te-
RUGĂ PENTRU PLOAIE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374782_a_376111]
-
recunosc privirile sumbre Desenate pe-o filă dintr-o carte . Rătăcesc confuză prin ecoul mut Ale gândurilor ce ți-au recunoscut Privirea rece în mască de lut , Pusa-ntre noi ca un scut . Stai liniștit ! Doar îmi curg amintirile În albia adâncă a uiarilor tale ... Și-mi ascund iar privirile Între tăceri și petale . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Între tăceri ...Te chem doar în gandSa-mi vezi rană din suflet ,Cum toate visele au muritIntre tăcerile cu același sunet .Sunt vise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
sparte,De unde îți recunosc privirile sumbreDesenate pe-o filă dintr-o carte .Rătăcesc confuză prin ecoul mutAle gândurilor ce ți-au recunoscut Privirea rece în mască de lut ,Pusa-ntre noi ca un scut .Stai liniștit ! Doar îmi curg amintirileIn albia adâncă a uiarilor tale ... Și-mi ascund iar privirileIntre tăceri și petale .gabrielaenerusu... ÎI. CÂTE TĂCERI SĂ STRÂNG ÎN INIMA CĂ ELE SĂ DEVINĂ UITĂRI ?, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Câte tăceri să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]