4,178 matches
-
diavol pictat, costumat în roșu, cu coarne și trident. Buzz intră și se duse să-l studieze. Acolo unde ar fi trebuit să fie fața diavolului era lipită fotografia unui puști mexican, iar un șir de statute ale lui Iisus, aliniate pe raftul de deasupra, îi aruncau o privire malefică. Femeia spuse: — Fiul meu, Sammy. Communisto. Diavolul întruchipat. Buzz zâmbi. Se pare că sunteți bine protejată, doamnă. Îl aveți pe Iisus să vă apere. Mama Benavides înșfăcă un teanc de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toți profesorii. Al naibii Simulescu a avut noroc să-nceapă seria tocmai cu el. ― Să poftească domnii: Negulescu Petre, Nițescu Va-sile, Oprea Gheorghe și Simulescu Valeriu. Trei dintre cei chemați vin la catedră cu caietele în mână și se aliniază, prefăcîndu-se că-l așteaptă pe al patrulea, ca să-nceapă examinarea. Profesorul Dinu își ridică ochii spre ei și-ntreabă mirat: ― Parcă am chemat patru! Simulescu Valeriu unde e? Aici, Simulescu și-a jucat rolul de invalid cu o deosebită artă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
exersau lovitura de pumn din poziția mabu. În fața lor se afla un bărbat Între două vârste, cu părul cărunt tuns scurt, Îmbrăcat Într-un kimono de culoare roșie. La intrarea noilor sosiți, bărbatul dădu o comandă scurtă, iar discipolii se aliniară de o parte și de alta. Ștefănel păși Înăuntru, alături de Liu Huang, privind cu uimire desenele de pe pereți. Toate reprezentau poziții clasice ale boxului chinezesc. Ajunși la cinci pași de bărbatul În roșu, cei doi salutară, Înclinându-se cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prea curând, decât dacă schimbări grave de situație vor cere plecarea voastră. Simțiți-vă la voi acasă, Într-o țară latină și europeană, ca și a voastră. Ne vedem mâine. Angelo se Îndepărtă și intră În mijlocul Apărătorilor italieni, care se aliniară și prezentară salutul. Moldovenii descălecară, În afară de Alexandru. Tânărul ezită la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
che e succede... - Andiamo! spuse Încet comandantul Apărătorilor, făcându-i semn să-l urmeze. Alexandru Își luă mantia Îmblănită pe umeri și ieși În frigul cristalin al nopții. În fața cabanei văzu, cu mirare, că un grup masiv de luptători erau aliniați și echipați de luptă. Își dădu seama că sunt mulți, poate cinci sute, poate o mie. Era greu de văzut În Întuneric. - Alexandru... spuse Încet Angelo, pregătește-te de drum. În treizeci de minute pornim spre munții Serbiei. - Dar... - Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
genunchi la pământ și scoaseră săgețile. La marginea pădurii se ivi un grup de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa cum ie înțelegea ea. Mini se uita jur în jur la cartierul pe care îl răzbătea foarte rar. De la un loc înainte parcursul îi era aproape străin. Bulevardul Lascăr Catargiu se desfășura cu aleile lui, cu casele noi, încă rare, aliniate după un proiect definit. Locul, căruia nu-i putea împrumuta nici o impresie, îi părea neexpresiv. Ploaia contenise, dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se părea că pe măsură ce înaintează e dusă undeva departe, în exil, și o ciudată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vorbi de o liniște a contemplației proprie acestei specii care încearcă cu asiduitate să dezvolte la nivel macrocosmic mișcarea browniană. Înțeleg că fiecare își poartă Zeul său, dar ei au făcut din asta o mascaradă! Se apropie amiaza, Harnum se aliniază cu Limelob. Mă așez pe piatra rotundă și pentru prima dată mă gîndesc că ar fi bine ca specia lor să dispară... Oare cîți mai gîndesc ca mine? Eu le-am livrat cunoștințele acumulate, ca de obicei, eliberate de subiectivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
cu mangal parfumat deasupra căruia își va usca părul. Într-o după amiază, i se permite chiar să iasă din palat. Ocazia este una din cele mai temute pentru o hijra; să însoțească zenanaua la plimbare. În fața intrării principale, sunt aliniate Rolls-Royce-uri, ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate, cu garnitură roz, culoarea caracteristică Fatehpurului. Doamnele și servitoarele lor, urcă în primele șase mașini închise, cu draperiile lăsate, astfel încât să fie ascunse privirii pe drum. Valizele, geamantanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să țină ochii în jos, cât trec femeile palatului. Ele nu poartă văluri, iar țăranii sunt gata să-și dea și viața, doar ca să le zărească. Toată după-amiaza, hijra sunt în astfel de misiuni de recunoaștere, dar în rest stau aliniate într-un cordon static, purdah, delimitând cu fermitate zona zenanalei de malul râului. E bine să fii afară. Confuzia labirintină a palatului pare să nască nesiguranță, generând mereu noi și subtile împrejurări prin care să te poți pierde. În săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înnebunit. Dacă în toată popota nu găsea nici un ascultător, PC începea să-și imagineze scene cu porci, ca în teatrul de umbre, în timp ce se odihnea, întins sub plasa de țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gândi imediat că familia Gavin nu avea cum să nu observe. Dar ei nu spuseră nimic. Copila era mereu presentă, jucându-se în mizerie, bătând din palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca ale Șefului plantației sau ale inginerului, ori poate ale Ofițerului medical Districtual. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
femeia perfectă. Iar Bobby, în mod sigur, nu este singurul care crede asta. Este ca și cum barul s-ar fi rearanjat subtil în jurul ei, cu stâlpii aplecându-se înainte, grinzile răsucindu-se și scaunele târându-și ocupanții parcă pentru a-i alinia. Bărbații de la masa ei, îmbrăcați în smochinguri, se apleacă spre ea ca povârnișurile unui munte. Încăperea este ticsită de lume și terasa la fel, nu mai e nici un locșor cât de cât avantajos în care să se așeze la fumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din evantai, alcovuri (sau cum li s-ar zice) și alte multe lucruri de acest gen, descoperite printre romanele prăfuite de pe rafturile doamnei Macfarlane. Într-o zi, la hipodrom, decide că Lily este gata să-i vorbească. Teddy Torrance se aliniază pentru turul al treilea cu Wicked Lady, iar Readymoney cu al doilea ca valoare dintre caii săi, Arab. Printr-o combinație de mită și tupeu, Bobby a ajuns în anturajul membrilor clubului de echitație, unde Lily discută cu un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-i scape un geamăt. — Fantastic, murmură el. — Da, domnule. — Vino cu mine la Casa Alpină unde sper să descoperim că doamna Dodd e pe punctul de a servi ceaiul. Își croiesc drum prin masa de verdeață. Peste tot, orhidee aliniate în plantatori, atârnând din coșuri, răsucindu-se peste butuci, dispozitive artistice din sârmă și coji de copac. Au forme și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare, coloane și rozete, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la baie, de acolo la capelă, la micul dejun, la sala de clasă, în timp ce băieții mai mari care-i îmbrâncesc și-i gonesc, sunt trimiși la cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și glugi, ca niște ciori negre zdrențăroase și de către monitori, niște sadici îmbrăcați în veste, care se animă subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nevoia să ia notițe. Acestea sunt lucruri pe care le înțelege de acum, care i s-au insinuat sub piele. Se strecoară și rămâne singur în sală cu mâinile (ilegal și sfidător) îndesate în buzunare, examinând în liniște fotografiile decolorate, aliniate de-a lungul coridorului lambrisat cu stejar. Imagini sepia ale echipelor de altădată ale școlii, care stau cu spatele drept și brațele strânse la piept, aleșii rugbiului, asociații de fotbal, atleți și jucători de crichet, toate aliniate acolo din vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se dea mare cu cunoștințele sale. Ne reamintea că suntem manciurieni, clasa conducătoare a Chinei: — Manciurienii sunt cei care apreciază și promovează arta și cultura chineză. Când pe spiritul tatălui meu punea stăpânire băutura, el devenea și mai însuflețit. Ne alinia pe noi, copiii, și ne întreba detalii despre vechiul sistem al stegarilor. Nu se oprea până când fiecare copil nu știa cum era identificat fiecare stegar după steagul său, care putea fi: tivit, simplu, alb, galben, roșu sau albastru. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cât pepenii. Eunucii ne-au verificat semnul nașterii, astrograma, înălțimea, greutatea, forma mâinilor și a picioarelor, părul. Ne-au numărat dinții. Totul trebuia să se potrivească exact cu astrograma Împăratului. Ni s-a spus să ne dezbrăcăm și să ne aliniem. Am fost examinate una câte una de către un eunuc-căpetenie, care avea un asistent ce-i nota cuvintele într-un caiet. — Sprâncene inegale, se pronunța căpetenia în timp ce trecea pe lângă noi, umeri strâmbi, mâini de muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta, făcând un culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată. Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong își flutură brațele cu batista, iar Kuei Hsiang ține cutia cu tael-i deasupra capului. Mama nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nici măcar cum funcționează sistemul de ranguri pentru doamnele imperiale, deși știu multe despre eunuci. Va fi plăcerea mea să-mi împart cunoștințele cu tine. Ochii ei strălucesc. Cineva strigă: În genunchi! Un grup de eunuci dau buzna înăuntru și se aliniază în fața noastră. Ne lăsăm în genunchi. Eunucul-șef Shim își face apariția pe ușa arcuită. Își ia o poză, ridicându-și o parte a robei cu mâna dreaptă. Face un singur pas și se expune pe deplin privirii. Din genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în timp ce recită replica: „I-ați găleata de apă, noră, și du-te la fântână!“. Vesel, eunucul-șef Shim le cheamă înăuntru pe celelalte șase fete, printre care și Nuharoo. Fetele intră ca niște zeițe care coboară din ceruri și se aliniază lângă mine. Shim își ridică o margine a robei și face doi pași, plasându-se în centrul sălii, cu fața spre împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Își întoarce fața către est și apoi din nou spre centru. Scorțos, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atunci. Este datoria lor. Se ridică și pocnește din degete. Apar doi eunuci vânjoși, fiecare ținând în mână un bici din piele mai lung decât un om. Sunt derutată. Nu știu ce are de gând să facă eunucul-șef Shim. — Cei vinovați, aliniați-vă! ordonă el. Servitorii mei se aliniază tremurând. Se aduc două găleți cu apă. Eunucii cei robuști își înmoaie biciurile în ele. — Shim, strig eu. Te rog să înțelegi că nu este vina servitorilor mei că nu s-au prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pocnește din degete. Apar doi eunuci vânjoși, fiecare ținând în mână un bici din piele mai lung decât un om. Sunt derutată. Nu știu ce are de gând să facă eunucul-șef Shim. — Cei vinovați, aliniați-vă! ordonă el. Servitorii mei se aliniază tremurând. Se aduc două găleți cu apă. Eunucii cei robuști își înmoaie biciurile în ele. — Shim, strig eu. Te rog să înțelegi că nu este vina servitorilor mei că nu s-au prezentat. Eu nu am fost pregătită pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
va fi înregistrată decât dacă e îndeplinită așa cum trebuie. Nu voi supraviețui! — Nu vă faceți griji, îmi șoptește An-te-hai. Tocmai l-am mituit cu o sumă frumușică. M-a asigurat că restul ceremoniei va dura puțin. Zei de piatră stau aliniați pe marginea curții, un spațiu deschis - cu un zid în partea de vest. La sud-est, se înalță un catarg de vreo 50 de picioare, în vârful căruia se află o platformă pentru hrănit păsările. Se spune că păsările duc mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]