2,082 matches
-
coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
este o friză cu figuri de sfinți, întregi sau medalioane. Glafurile de jos ale ferestrelor nu sunt pictate, ca cele laterale, ci decorate cu motive florale simple. În general, „pictura din naosul bisericii Mănăstirii Cetățuia se impune nu numai prin alternanță și aglomerare de persoane, ci și prin numeroase compoziții, care coboară din bolta turlei până jos. Pictorii trăind între oamenii din sate au căutat și au reușit să lege unele scene din viața înconjurătoare, cuprinzând între ele și elemente din
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
construi din dărîmături alta mai somptuoasă, ceea ce Îi va Încuraja pe adepții lui Apolo să reinstaureze idealul lor. Minotaurul omorît de Tezeu În labirintul baroc nu este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care istoria artei e o continuă alternanță a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și lumina, Încape tot tezaurul picturii. La fel de bine s-ar putea spune că Întreaga istorie a artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să aleg din nou și o parte din mine trebuie să se retragă În umbră... Și nu știu de ce Îmi vine să murmur un vers dintr-o odă a lui Horațiu „O, Leucone, stînd de vorbă timpul a și trecut”... Alternanței clasic-baroc i-am putea opune, probabil, un Ianus care ar avea o față clasică și alta barocă. Ithaca și aventura coexistă. Și În timp ce verbele clasicismului sînt a iubi și a crede, barocul le preferă verbul a spera. Nu văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre". Aceeași cadență antinomică în strofa a treia între versurile 1 și 3 pe de o parte, semnând determinarea, și versurile 2 și 4 conținând fiecare câte o mișcare cu sensuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
are loc de la nonexistență către existență, pe când în ultimele două stihuri mișcarea este inversă, dinspre ontic către extincție. Este surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci" și rima finală în ecou, "încă", aceasta amplificând și ducând în indeterminabil adâncul sufletesc ecou al adâncului cosmic. Există apoi ritmarea vibrației lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea. Și după o zi, urma altă zi. După o noapte, o alta, toate fiind ca într-o alternanță fără timp, azi era tot ieri, mâine era azi, noaptea de alaltăieri se scurgea prin stereotipie în cea de peste un ceas. Ora 2 după prânz sau 2 după miezul nopții era aceeași cifră numai că una era diurnă, cealaltă nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reală. Am aprins chibritul și am așezat palma deasupra flăcării. A trecut prin palmă și nu am țipat. Camera s-a scufundat ca un lift, scârțâindu-și șufele frecate de rolele de oțel. Liftul cădea din ce în ce mai repede, nu mai zăream alternanța lumină-întuneric, ci doar căderea pe care o percepeam ca pe o urcare. Sângele avea direcție în sens opus spre creierul meu paralizat de coborâre-urcare, de jos-sus, de hău-înalt, de zdrobire-țâșnire, de dispariție-eliberare, de rotund în rotund, de cerc în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
are ,,cultură"-n ... bluză! UNUI....,,FOST" Ești amnarul găunos, Care nu mai... scapără! Și chibritul...păgubos, Roșu, fără...flacără! DILEMĂ Să se despartă au decis! Dar ce dilemă nefirească: Cu ea, nu poate să trăiască! Iar fără ea...moare precis! ALTERNANȚE Rar artist la curtea vremii, Ai talent, dar n-ai ambiț, Urci pe podium pentru... premii, Și cobori după ...un șpriț! VERS Versul tău reverberează, Celor ce-n iubire-au mers, Plâng, te-ntreabă și oftează: Cum de-i bun
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cu acompaniament muzical, cu un număr de fraze muzicale solicitat de necesitățile antrenamentului de pregătire artistică. În combinațiile de la centru exercițiile de suplețe (mobilitatea articulară, elasticitate musculară și coordonare) și îmbinarea exercițiilor de relaxare cu cele de forță într o alternanță impusă de caracterul și dinamica acompaniamentului muzical contribuie la formarea unei execuții artistice și degajate în mișcare. La nivelul trenului superior pentru formarea ținutei corecte au fost folosite structuri motrice cu acțiuni izolate la nivelul brațelor, cuprinzând mișcări conduse: ridicări
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
În anii ’70, când Sergiu Celibidache a venit să dirijeze Filarmonica din București, am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația profundă spre contemplație, spiritualitatea și puterea sa transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Iar în cernelurile folosite voi turna parfumuri rare, aduse de negustorii din Levant, veșnic mirositoare. Cărțile vor răspândi miresme inconfundabile, dând chiar și impresia de gust; cuvintele-frescă vor încânta privirea, iar citite cu glas tare, după un sistem anume, în funcție de alternanța culorilor, vor căpăta sonorități surprinzătoare. Un orb din naștere, dacă le-ar auzi rostite în preajma unei ferestre, le-ar putea chiar pipăi, atingând cu degetul sticla ce ar vibra ușor; omul acela ar avea o înțelegere nouă asupra lucrurilor, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
popasuri, atunci când cobora, automobilistul să fie întâmpinat de o adevărată furtună. Or, așa ceva nu se întâmpla. Și nici din stânga sau din dreapta nu se simțea nimic. Doar respirația i se părea puțin mai greoaie. Nu după multă vreme, au dispărut și alternanțele zi-noapte, locul acestora fiind luat de un amurg continuu; soarele, tot mai palid, putea fi, destul de lesne, confundat cu o lună plină. De-abia atunci, cel de la volan a simțit că trebuie să oprească și să se întoarcă. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o pregătire a trecerii dincolo - trebuie ca regulile cunoscute să dispară. Acolo, probabil, vor guverna alte legi; nu le cunosc. Eu nu fac un film științifico-fantastic. Eu filmez o metaforă. Un spațiu nou cere reguli noi. Nu mai apar oameni, alternanțele zi-noapte-zi se contopesc într-un amurg perpetuu. Sensul devine unic, noțiunea „înapoi” nu mai există... La ce se va ajunge, nu știu... Spațiul acesta ipotetic este obsesia mea... Am investit suflet, bani, sunt aproape lefter... Nu mai pot să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin lettristul „Profetul“, trăsnăile în limba franceză din L’ésprit de l’éscalier (dedicat lui „Bebe” Vinea), burlescul urmuzian în cheie „exotică” din „Jurnal de baltă. Memoriul tinerei fete din Wei-Hai-Wei“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Werfel și Hoffmanstahl, poezia - aflată la antipozi - a americanilor Edgar Poe și Walt Whitman etc. Preocupat să arate „dacă și în ce măsură actuala mișcare poetică a adus valori pozitive”, Const. I. Emilian constată - cu „obiectivitate” - permanența „luptei dintre vechi și nou”, alternanța de „reacțiuni și contrareacțiuni” în cadrul unei teorii „ondulatorii” (via G.B. Vico) a istoriei spiritului uman. Totodată, el face o distincție semnificativă între atitudinea radical negatoare față de tradiție exprimată de un reprezentant „extremist” precum B. Fundoianu (în prefața la Imagini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bizuim pe ce spune publicul. Te țin la curent. Întorcându-se spre Kensington, regretă impulsul care Îl mânase la teatru. Se simțea supt din nou de vârtejul amețitor, epuizant, de emoții care părea să Învăluie orice proiect teatral, provocând o alternanță nesfârșită de speranță și deznădejde care ucidea sufletul. Ce repede abandonase hotărârile luate după-amiază! Se jură Încă o dată să lase În urmă eșecul, să Își reînnoiască legăturile cu muza literaturii, să Încerce să fie mai bun, să Își poarte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o Elveție de ceasornice bătând jumătăți și sferturi de timp. În lumina farurilor, orașul acesta pare un imens schior înghețat. Un uriaș țărănoi blocat într-o cabină telefonică conectată la Univers." Ceea ce era remarcabil spus. Însă, dacă ai fi studiat alternanța diftongilor, triftongilor și-a sunetelor mute, ai fi observat și că nu era nimic magic ascuns sub asta. 36 DANIEL BĂNULESCU Negriciosul scuipă într-o parte și, opintindu-se pe beton, îi răspunse de parcă ar turuit dintr-un pliant.... - ...Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și a fost plăcut impresionat când a găsit cinci hribi tineri, concluzionând că acela era un loc bun de reținut pentru ca În viitor să revină și să culeagă „di adivărati-lea”. Pe partea dreaptă a drumului, Îngust și colbăit, cobora o alternanță lungă de râpe, gropi și dealuri, mușuroaie, mărăcinișuri și arbori pitici, niște locuri impresionante dar, cu denumirea „satului ” În gând, Va nu a reușit să vadă și partea frumoasă a acelor priveliști de baladă, a considerat locul ca fiind unul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urmă, i-au ieșit socotelile pe dos. Aproape că ți se făcea milă să-l vezi, încheie el. Agentul se declară de acord cu cele percepute de inspector, notând, pe lângă asta, cât de uimitoare fusese, pentru prăbușirea apărării celui interogat, alternanța întrebărilor, puse când de domnul comisar, când de domnul inspector. Făcu o pauză și, cu glas scăzut, adăugă, Domnule comisar, este de datoria mea să vă informez că am folosit pistolul când mi-ați ordonat să mă duc cu omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
România, Franța, Algeria, Olanda, Elveția, Italia, S.U.A. ce au efectuat lucrări sub influența muzicii compuse de Edi Apostu special pentru acest eveniment-experiment. Cécile Eymond (Franța): Muzica compusă de Edi Apostu este în același timp impetuoasă și metalică. Ea sugerează prin alternanța sunetelor calde și reci un dialog între natura surdă, profundă și om. Jocul de răspunsuri ne trimite câteodată la o dispută, ca și cum natura ar încerca să se sustragă unei prezențe umane aproape androide, chiar agresive. Simțim la fel de bine elanul marilor
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
întâlnirii care nu se mai termina... măscăriciul acesta periculos, un mecanism fragil, derutant, eficace... continuă pendulare și amețeală, goluri și neputințe și reveniri, încă mai îndârjite... o obosiseră. Monstrul reușise până la urmă să-i transmită, s-o facă să perceapă alternanțele, tensiunea permanentă... se putea aștepta la orice, dar nu mai avea putere... ar fi vrut să-și astupe urechile, n-o mai interesa ce urma să audă, nimic nu putea fi surprinzător. Își simțea capul greu și tulbure, ochii arși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna este un angajament, o nevoire, o pasiune, o taină ce urmează să fie
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia sunt semnele schimbării zilnice, care duc la distrugerea finală. E îmbătrânirea muntelui ca formă, declinul lui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]