9,188 matches
-
a fost luat de acolo și niciodată nu l-am mai văzut”, susține Tokes. Laszlo Tokes afirmă că, văzând această atitudine, enoriașii adunați în fața casei parohiale s-au revoltat: „Într-o clipă s-au întors împotriva milițienilor și i-au alungat. S-au apropiat, pur și simplu, de ei și le spuneau «Duceți-vă de aici», « Nu aveți ce căuta aici». Mi s-a părut ciudat în acea clipă că milițienii și securiștii au lăsat treaba lor și au plecat, dar
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
care arată că USL a făcut totul ca România să rămână repetentă. Lumea democrată nu mai crede acum că Guvernul Ponta și USL mai pot face ceva bun pentru români. Constatările privind voința pro-corupție a USL și dictatura baronilor USL alungă investitorii, care vor competiții corecte și contracte date pe bune. Fără investiții străine se reduce numărul locurilor de muncă, crește șomajul, românii sărăcesc. În România lucrurile merg prost din cauza lui Ponta și a USL - raportul MCV de astăzi este o
Raportul CE privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare [Corola-blog/BlogPost/93171_a_94463]
-
Nu am văzut niciodată un om găsind atât de bine calea cea dreaptă, care e totuna cu cea de mijloc, atunci când ea există, în drumul complicat ce duce, mereu în proximitatea iadului, către Împărăția Tatălui. În anul 1990 a fost alungat cu violență din Seminarul teologic din București, de unde în anul 1978 a fost arestat pentru Cuvântul lui Dumnezeu (cele „Șapte Cuvinte către tineri”). În anul 2006, slujindu-i-se arhierește de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, a plecat pe ultimul drum
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
românesc”, o expresie la stabilirea căreia a avut un rol hotărâtor Rabinul Șef Moses Rosen[1] , acela care a „păstorit” Comunitatea Mozaică din România începând cu anul 1948, când a fost instalat cu sprijinul comuniștilor - aceeași comuniști care l-au alungat pe Rabinul Șef de drept al Comunității, Alexandru Șafran. Holocaust... un cuvânt cu sonoritate parcă de „sfârșit de lume”, un cuvânt care - înainte chiar de a-i afla definiția - are deja o rezonanță ce pare a indica o nenorocire. Și
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
deformată a nocturnului. La lumina zilei, întâmplările sunt așa cum dorim să le vedem, să le simțim, să le înțelegem. Nocturnul refuză un asemenea compromis pentru liniștea mulțimilor. El se află în preajma noastră din zorii istoriei iar oamenii l-au ocolit alungându-l în superstiție, l-au circumscris tabuurilor, interdicțiilor, construindu-i o imagine de mundus inversus. Numai că, această lume aparent inversată este tocmai aceea care hrănește pe negândite valorile, care se manifestă diurn. Nocturnul respiră cu fiecare dintre noi. Frontiera
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
din preliminariile Ligii Campionilor, scor 0-5 , hai să vă spun una aflată de la operatorul TVR, Vasile Buta, cu care am mers la lupte: Ana-Maria :” Trezește-te, Reghe ! E șase!”. „Ce, ne-a mai dat unul ?!”. Acum, cănd sper că am alungat „norii”, revin la relatările „pas cu pas”(tot e la modă această expresie...). Nu am vorbit deloc de oraș și de viață de aici pentru că, trebuie să mă credeți, până astăzi, miercuri,17 august, în exact două săptămâni,am părăsit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
popular-folclorică larg accesibilă, până la cea cultă, reputată. Cu părere de rău, între înaintași nu am avut comercianți, muzicanți sau înghițitori de săbii. Mulții dintre ei au participat la războaiele din epocă, dar și la bătăile din fața Primăriei, de alegeri. Unul, alungat din dragostea nebunească pentru o fiică a Samurcașului care a clădit Mânăstirea, a ajuns haiduc în Pădurea Cotroceanca, pe la începutul sec.XIX; a sfârșit ca un erou, nimic mai simplu pentru un potrivnic al Ocârmuirii. Miale (Mihai) haiducul, căci el
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
LUNĂ PLINĂ, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017. LUNĂ PLINĂ autor, Bertoni D Albert Este -o Lună plină, strălucind pe cer Raze de lumină, pătrund în ungher Și lovind cu forța unui semizeu Alung din odaie, un bătrân Morfeu Gândurile toate, acum dau năvală Conștiința -mi moartă, la viață se scoală Ridicând privirera către mândra Lună Raza -i de lumină, mă prinde de mână Nici nu îmi dau seama, dar deja plutesc Atras de
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
închipuiți hohotele de râs ale copiilor, care au trezit-o din reveria gândurilor sale pe coana preoteasă de la catedră. - De ce râdeți, copii, așa de tare? Ce le povestești, Dică? Hai, spune să râd și eu! Inconștientul de Dică! În loc să-l alunge de acolo pe nemernicul de Neghiniță, a continuat cu șotiile pușlamalei și mai aruncă în atenția coanei preotese de la catedră, încă o arătare incendiară: “Uite păsărica!” Iar copiii... să se tăvălească de atâta râs. Atunci, coana preoteasă, stupefiată, roșie ca
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
pleacă Fântâna de dor și lacrimi ne seacă... Bătrâna mea Țară cu spice de grâu, Tu ține aproape și binele-n frâu, Părinții așteaptă își numără anii... Să plece legați pe rând toți dușmanii! Bătrâna mea Țară cu sfinți rugători Alungă blestemul și aprigii nori, Baladele acestea ne sunt încă-n glas Credința și mila pe-aici au rămas. Bătrâna mea Țară cu brumă pe pleoape Adună-ți copii să-ți fie aproape Aprinde și focul... în vatră e viu Știu
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
2015 Toate Articolele Autorului Adorm iar câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura. Mai știe că abia-n April Cămașa o să-și primenească. Atunci, oricine să privească În voie, verdele
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
bleumarin-alburiu din cauza fulgilor de nea ce sclipeau în luminile aprinse, și alunecau cu viteză să îmbrățișeze pământul și Dunărea, din nou. Covorul alb de zăpadă începuse să strălucească pe alocuri, în timp ce viscolul se dezmorțea ușor din ațipeală și începea să alunge neaua în aer, de pe crengile pomilor. Gerul se ascuți și el o dată cu el, și începură să joace hora iernii într-o veselie, așa că cei care veneau acum acasă, simțeau pișcătura anotimpului alb în obraji și prin hainele groase, în timp ce Mioara
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
noi. Inima mi s‑a umplut brusc de căldură și din ochi îmi curgeau lacrimi de fericire. Am privit‑o pe colega mea. Și ea era în extaz. De ce ne bucurăm, mi‑a trecut pentru o secundă prin gând? Am alungat acest gând și am continuat să trăiesc acea stare unică de bucurie, amestecată cu hohote de râs și cu lacrimi. Mă simțeam de parcă aș fi avut în suflet un stăvilar care brusc s‑a rupt, iar acum apa se revarsă
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
chiar și aer condiționat. Un leșin cumplit îi amețește trupul, ar vrea să se așeze,să renunțe la tot și să se-nece în marea cea albastră. „De ce n-oi fi murit în accident ? Scăpeam acum de toate astea ! ” Își alungă rapid gândurile necurate,totul depinde de cum lași subconștientul să lucreze. Nu era cazul să gândescă atât de negativ . Ieșise o dată din barele de la modul și se simțea în stare să treacă acum și peste linia de fracție, chiar dacă o simțea
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
Pasărea este la locul ei, semn al statorniciei; soarele - în sfârșit - dogorește blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt sacrificați, pentru Hotel, doi viței; peste drum, un bătrân, singur și neputincios, trage să moară; a fost, cândva, spaima Stațiunii; pe terasa Teatrului, Actorul pregătește Marele său spectacol, ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care parcă vin de sub pământ, noaptea. Liliputanii se înrudesc îndeaproape cu gnomii, spirite subterane malefice; oamenii obișnuiți se tem și de unii, și de alții. Nu prea mult, sunt prevăzători, mai degrabă. Aproape toți localnicii poartă la gât talismane care alungă orice vrajă. Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lucru era sigur: șaisprezece oameni, șaptesprezece, dacă îl socoteau și pe Castelan, dispăruseră fără urmă. De abia acum cei rămași și-au dat seama de puterea lui, piaza rea a Stațiunii; toate merseseră prost de la venirea sa, bine că fusese alungat. A căzut, poate, și el în vreunul din puțurile acelea despre care se tot vorbea. Nu, Castelanul nu a căzut; trupurile celor șaisprezece au fost găsite, după o săptămână, umflate, jos, în vale, la stăvilar, unde, într-un lac artificial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de plată! Oripilat de neputința de a face față creditorilor; de indiferența editorilor, care ți-au întârziat plățile. De lipsă de perspectivă: zile în șir, mănânci doar pâine, nu mai cumperi ziare, cărți, nu mai ieși din casă, ți-ai alungat prietenii(!Ă, iubita(?Ă; cu rujul ei ai desenat - după fuga sa precipitată - un dublu K, pe un perete întreg: medicul-Castelan a fotografiat asta pentru studiul său despre demență. Admiți totul: ai scris, exasperat, literele blestemate pe somații, pe zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și sfârșit nu operează, fiindcă nu există! Ce știu despre Castelan? TOT! Dețin posibilitatea penetrării spațiilor oculte! S-ar putea, cândva, să aduc fantomele mele în spațiul dumitale real, care e și al meu, dar din care vrei să mă alungi; încerci să mă zăpăcești de tot, doctore - sigur că ridic glasul -, vrei să-i zăpăcești și pe cei din preajmă, să-i faci să mă evite; vrei să mă zidești, definitiv, în mine! Un prizonier surdo-mut, orb, fără auz, lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a dovedit pe măsura urii ce le măcinase ani de-a rândul. Despre Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au fost luați sub protecție publică. Toți patru, numai băieți, au primit dulciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-ar fi răzgândit. — Așadar, aceasta era opera la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor. Dar de ce... — Ce Înseamnă asta? Îl Întrerupse Bargello. Se uita În sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui mărginită prezența cadavrului. Dante azvârli o privire spre dânsul, În sfârșit binevoitoare. — E reprezentarea unui pasaj din istoria sacră, un episod care Îl privește pe Nabucodonosor, regele păgân, și statuia care i-a apărut În vis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gest. Dante repuse actele În scrin, promițându-și să aprofundeze acele informații. Apoi o porni spre sala de adunare. Pășind de-a lungul porticului, respira adânc aerul proaspăt al dimineții, adulmecând mirosul focurilor și al pâinii. Se chinuia să Își alunge din minte imaginile de peste noapte, Încercând să se concentreze asupra dezbaterii care Îl aștepta În Consiliu. Trebuia să fie convingător, dacă voia ca speranțele de carieră politică să nu-i fie periclitate. Avea să Înceapă cu celebrarea divinei libertăți; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fixându-l iarăși. — Care? — Că voi toți știți deja multe despre acele fapte, poate chiar totul. Augustino nu reacționă de Îndată. — Îmi Închipui că ai examinat cu atenție mozaicul la care lucra meșterul, zise el după o scurtă pauză. Dante alungă o muscă ce Îi poposise pe obraz. — L-ați văzut și domniile voastre? — Colosul? Da, o dată, la puțin timp după ce Ambrogio se pusese pe treabă. Augustino nu mai adăugă nimic, așteptând ca poetul să reia discuția. Ar părea o reprezentație sacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]