2,101 matches
-
10 11 : „mai pune-ți pofta-n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu” avariția și egoismul parvenitului, care încearcă să impresioneze simulând munca, efortul; r. 35 36 : „și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit se duce s-o ucidă în bătaie” singura modalitate de a uita supărarea este răzbunarea pe cauzatorul ei; p. 68, r. 16 : „Și iaca așa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!” sentință moralizatoare la adresa ursului, a cărui naivitate a fost
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
care își lasă sufletul să plutească pe nisipul disperării, conturând un nisipos traiect erotic, la limita răbdării, „pe culmile disperării”, înclinând spre surpate și prăpăstioase maluri ale ilogicului. „Sufletul ei își cerea dreptul la dragoste”, pare firesc, dar ea se amăgește clădind pentru sine, inconștient sau nu, „un castel de nisip”, o nisipire în mrejele unei iubiri iluzorii. Se agață, cu disperare, de un singur gest, de o simplă curtoazie din partea unui bărbat, și-n mintea ei încolțesc și înfloresc vise
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
prezent, al ei, iluzoriu. Magda devine o maniacă, incorigibilă. Dorințele-i devin maligne. E conștientă că Vlad nu o iubește, dar ea insistă. Consumă energie și bani, pentru un scop eminamente pierdut. Dacă nu-l poate câștiga pentru ea, se amăgește, insistând să-l elibereze pe el. Când nici aceasta nu-i reușește, îi face rău, se adresează presei, dezvăluind detalii compromițătoare. Abia când va afla că Vlad a murit, prăbușirea sa e totală. Nu știm dacăși calvarul creat din propria
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea ei uimește, limpezimea-i amăgește, frumusețea fără seamăn, vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la poalele acestor munți despărțiți de glob și parcă suspendați în văzduh descoperi, la picioarele dumitale, golul tăriilor și imensitatea lumii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și-au continuat călătoria, cu speranța că spre seară vor ajunge într-un loc unde puteau fi reîntremați de bunătatea locuitorilor, și astfel au ajuns la Mittenwald. Însă, în această localitate, neprimind mai nimic de mâncare, au încercat să-și amăgească foamea cu două bucăți de pâine și șapte napi, iar setea cu bucuria inimii, dar au sfârșit prin a le provoca și mai mult. Sfătuindu-se între ei asupra modului în care ar fi putut să-și umple stomacul, pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
va înțelege, învăța și accepta ceea ce, altminteri, ar fi refuzat cu încăpățânare. Nu te împotrivi imaginației lui cu „așa ceva nu există” sau „așa ceva nu se poate”. Învață de la copil cum poți suspenda realitatea, cum o poți înfrumuseța fără să te amăgești. Nu uita, în lumea copilului, ești musafir, fii politicos și nu o lua în râs. Copiii îi adoră și îi respectă pe cei care se joacă cu ei și apreciază foarte mult un adult care știe cum să se joace
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
ele a adăugat câte ceva specific lor, conferindu-i o culoare proprie. Și de una și de cealaltă parte a celor două grupări, însă, existau persoane care, în funcție de firea lor, optau fie pentru una, fie pentru cealaltă din cele două culori, amăgindu-se astfel că pot rămâne fideli și culorii spirituale și grupului politic din care făceau parte, aducând mari prejudicii nu numai propriei persoane, dar și prietenilor din gruparea lor50. 2. REEXAMINAREA PROBLEMEI RELEGĂRII După acest excursus cu caracter istoric, prin
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru a vorbi cu Ovidiu, se uneau în orașul devenit lume (orbis in urbe fuit). Prin urmare, Ovidiu, înaintând pe terenul dizgregării mos maiorum-ului, se găsea în situația de a fi abandonat de "prietenii" lui din opoziție, pe care se amăgea că se poate sprijini, chiar mai înainte decât de "adversarii" promotori ai politicii lui Augustus. Și aceasta trebuie să fi fost cauza principală a exilului poetului: era el însuși conștient de acest lucru, din moment ce afirma: Pace, novem, vestra liceat dixisse
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fie mai îngăduitor. În încheiere, Sulmonezul reînnoiește în mod enfatic încrederea sa în fidelitatea lui Graecinus: s-ar părea că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și luptă împotriva acestuia amăgindu-se pe sine. Același sentiment de neîncredere față de Graecinus transpare și din Epist. Ex Ponto, II, VI. "Îmi reproșezi, ca și cum așa s-ar cuveni, "păcatele" unui tovarăș necugetat și declari că eu sufăr mai puțin decât ar trebui." Ovidiu, însă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
momentului. "Iartă și suspendă loviturile îndreptățite ale răzbunării tale... Adu-mi alinare, redu-mi supliciul și dă-mi un loc de exil care să fie mai puțin îndepărtat decât cel al dușmanului scit." (v. 25-26) Și concluzionează: "[...] Ori eu mă amăgesc și mă las păcălit de dorința mea prea arzătoare, ori se apropie speranța unui exil mai comod. Într-adevăr, expresia imaginii domniei voastre este tot mai puțin tristă și buzele dumneavostră par să aprobe cuvintele mele. Oare se vor împlini
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
autoritatea personală; în cea a lui Paulus Fabius Maximus era mult loc pentru o eventuală întoarcere la echilibrul forțelor aristocratice republicane; în cea a lui Ovidiu era loc nemăsurat pentru liberul arbitru și pentru propriile capricii. Astfel, Ovidiu se putea amăgi că interpretează în mod corect noțiunea de libertate a prietenului și rudei sale Paulus, și anume respingerea oricărei frâne autoritare; Paulus putea să se gândească că sensul de independență al Sulmonezului, care nu tolera niciun fel de constrângere, constituia, în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să fi furnizat suficiente lămuriri asupra comportamentului lui Ovidiu (poet lasciv, fără niciun fel de religie, frivol, inept...) și să fi contestat loialitatea acestuia față de împărat. Și cu îndoială în suflet și amărăciune în inimă, Augustus prefera să se lase amăgit de asigurările de fidelitate ale "prietenului" său. De aceea, atunci când Paulus a auzit edictul de exilare al poetului, s-a arătat furios pe Ovidiu, asigurându-l pe Augustus că durerea care îi atinsese inima era și a sa405. Împăratul, pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
eternitate", ce-l condamna să fie victimă sigură a "eternului feminin", el era conștient de această nevoie firească a sufletului său și o accepta ca pe o fatalitate, convins de precaritatea tuturor sentimentelor. Angajându-se într-o afacere amoroasă, se amăgea, de fapt, cu luciditate. Neîncrezător, devenea totuși "de o credulitate naivă". Așa fusese Andrei dintotdeauna. Prin urmare, recursul la "dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că "impresionismul" conține în el însuși principiul "dogmatismului"!). Chiar dacă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
obțină informațiile necesare pentru a proteja America de atacuri teroriste. În această dramă, președintele este zugrăvit ca un personaj slab, care refuză să autorizeze tortura. Un avocat al depturilor omului care protestează împotriva acestei practici este prezentat ca un naiv amăgit de cei răi. Filmul pleda în favoarea torturii: victima era în mod evident un ticălos, informațiile pe care le deținea erau vitale, timpul avut la dispoziție era scurt, iar torționarul, frumos și viril, "nu-și făcea decât datoria". Lăsând la o
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea în sfârșit întreg; o închipuire înșelătoare ne amăgise la Paris, dar era prea târziu pentru a da înapoi. Nu ne aștepta nimeni, nici măcar un ghid, și ni se promisese o primire fastuoasă; nici urmă de interpret care să ne ajute să ne apărăm pașaportul de polițiști nepoliticoși și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aceștia marcând prin funcțiunea lor religioasă atât apropierea de lumea spirituală, cât și distanțarea fundamentală dintre natural și supranatural, dintre vizibil și invizibil. Sub acest aspect, exista credința că "idolul nu îl personifică pe zeu și, prin urmare, nu-l amăgește pe adorator, care nu vede în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se știe artizanul care, din metal, din lemn sau din pietre, a lucrat până la a-i oferi zeului o imagine de văzut (είδολων), ca să consimtă să ia chip
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și amintirile mă’neacă în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea pe care-am avut-o, și-acuma-i doar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
inimă îndoielile... Viața e un povârniș cu un capăt în cer și cu cellalt în neant. Omul trebuie să facă imense sforțări să stea în picioare, iar când a început prăvălirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul. " M-am amăgit cu vorbe, parcă viața s-ar călăuzi cu vorbe..." Atunci îi apăru în suflet Ilona și îndată simți o căldură binefăcătoare, ca și cum chipul ei i-ar fi umplut inima de o iubire vie, ca o lumină uriașă, în care se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe frunte-o stea de foc. (Chipul dispare) O, stai! o, vino scumpă, ca fruntea să-ți desmierd 280Și-n ochii mari albaștri ființa să mi-o pierd... Te-ai dus!, te-ai dus!, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mîinile mele, 8. atunci eu să semăn și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate! 9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la ușa aproapelui meu, 10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! 11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Te duce cu vorbe ușoare Dar e al tău, îl ierți și așa, Căci e cel mai dulce soare. Te vrea în pat și apoi tot pleacă, Tu plângi și suspini ușor, Îl ierți din nou, las! o să treacă. Te amăgești și fugi p’un nor. Dar când îl întâlnești zâmbind Și te iubește așa cum ești, Acel bărbat e al tău prinț Și atunci există dragoste! Așteaptă-l, va veni într-o zi, Nu dispera, e timp destul, Iubește așa cum n-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
proorocește decît rău." 18. Și Mica a zis: "Ascultați dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stînd la dreapta și la stînga Lui. 19. Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad și să piară acolo?" Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad și să piară acolo?" Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: "Eu îl voi amăgi." Domnul i-a zis: "Cum?" 21. "Voi ieși", a răspuns el, "și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui." Domnul a zis: "Îl vei amăgi, și vei izbuti; ieși, și fă așa." 22. Și acum, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: "Eu îl voi amăgi." Domnul i-a zis: "Cum?" 21. "Voi ieși", a răspuns el, "și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui." Domnul a zis: "Îl vei amăgi, și vei izbuti; ieși, și fă așa." 22. Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta." 23. Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
ziua de azi. În același timp s-a răsculat și Libna împotriva stăpînirii lui, pentru că părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinților săi. 11. Ioram a făcut chiar înălțimi pe munții lui Iuda. A tîrît pe locuitorii Ierusalimului la curvie, și a amăgit pe Iuda. 12. I-a venit o scrisoare de la proorocul Ilie, care zicea: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău Iosafat și în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, 13. ci ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]