3,081 matches
-
uscați și flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de ură și invidie. Plantăm în loc flori minunate și copaci înverziți, sădim în inima noastră stări de iubire, de iertare și compasiune. La final, ne luăm rămas bun de la gardian și îi promitem și ne promitem să nu
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
așa. De fapt, e un tip ciudat pe care-l cunosc oarecum și care... — Nu e treaba mea, asta cu siguranță. Tipul mi s-a părut Întotdeauna cam cretin, dar ce știu eu, nu? Mi s-a părut că detectez amărăciune? Sau am vrut să detectez? — Da, presupun că nu e treaba ta, nu? am spus așa de arțăgos Încât el se dădu Înapoi la propriu. Ne-am privit scurt, după care el s-a uitat În altă parte. A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Penelopei de la bancă, o fată pe care n-o cunoscusem pe când lucram acolo, dar care părea să fie mai tot timpul cu Penelope acum, a ținut un toast improvizat, adorabil de amuzant și de fermecător. Am Încercat să-mi cenzurez amărăciunea când Penelope a Îmbrățișat-o și am insistat În sinea mea că paranoia era de vină și nimeni nu mă privea, gândindu-se ce prietenă groaznică sunt. Jumătatea de oră trecu Într-o clipă. M-am gândit că e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai multe șanse să obținem publicitate pentru clienți. —Sună bine, am orăcăit eu. De-abia așteptam să ies din biroul ăla și să recitesc fiecare cuvânt scris de Abby. Cum de avea acces la toate astea? M-am gândit cu amărăciune la cum simțise, probabil, că nimerise peste o mină de aur În acea primă noapte, la Bungalow 8, când Îl cunoscusem pe Philip. Începea să mi se clarifice totul: În ultima vreme fusese peste tot, apărând Întotdeauna din decor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despărțit. Despărțirea noastră a fost grea. Nu este bine să fii stăpânit de grijile de mâine. Și binele și răul trec ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fie vindecat. 14. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15. Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, și mulți să fie întinați de ea. 16. Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare și-a vîndut dreptul de întîi născut. 17. Știți că mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
inferior la: Română, Franceză și Matematici... și din aceleași materii, apoi, examen oral în fața unei comisii compuse din șase-șapte profesori. Nu era de glumit și mă gândeam cu groază că s-ar putea foarte ușor să fiu nevoit, cu destulă amărăciune, să-mi scot panglicuța neagră a cursului superior de la șapcă! Tezele au mers cum au mers. La Română ne-a dat nu mai știu ce compunere, la Franceză, o traducere ușoară, pe care bunul nostru Barosanul numai că nu ne-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dușmănia cea mare a profesorului ne-o atrăseseră șotiile nenumărate pe care i le făcuserăm în decurs de un an de zile, spre marea satisfacție a clasei și spre ușurarea sufletului nostru. Ah, dar cu toate acestea, ce plin de amărăciune priveam Cișmigiul pe ferestrele laboratorului, în aceste zile de mai verde-auriu... și cu câtă duioșie mă autocompătimeam că nu voi avea fericirea să mă bucur de odihna unei vacanțe liniștite. Ca într-un jurnal cinematografic, începură să mi se depene
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nouă era valoroasă, ele intrau în umbră, se stingeau în fața vieți vii a celorlalte; dar când era inferioară, ieșeau în evidență, consolatoare. Nu cunoșteau farmecul spontan al opiniei critice, nici lupta, nici victoria, în schimb orice veleitate de revoltă, orice amărăciune era ucisă în ele. Răspundeau la tot, cu acel: "nimic nu mă mai doare" al postumului. Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pentru progres. Ceilalți dau filozofic din cap. Eu propun, zice profesorul, ca prima noastră preocupare să fie înregistrarea. Dacă salvăm tot ce putem în domeniul artefactelor... Gittens și Morgan încuviințează entuziaști. — Discuțiile n-au fost tocmai ... — Exact, aprobă profesorul cu amărăciune. Și erau destul de vorbăreți. Morgan se întreabă dacă n-ar trebui să mai încerce, sugerând acestea cu aerul omului care speră că va fi contrazis. Gittens, ale cărui teorii preferate despre sălbaticii nobili, au fost cam infirmate în ultimele săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. 30. Să nu întristați pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31. Orice amărăciune, orice iuțime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
controlor;/poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva.../ Nu urcă decât frigul, ori căldura./ întunericul rămâne între linii,/se scarpină în plete/cu stâlpii uciși,/printre bălăriile oarbe.” Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu). Un om care știe să pună în amărăciunea versului toată sila unor vremuri prin care cei mai în vârstă au trecut și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este imposibil! Mă cauti zici, dar oare, această căutare,/Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iese fără ca măcar să încline din cap. — Palanchinele imperiale! strigă eunucul-șef Shim și cărăușii vin cu litierele noastre. În tăcere, ne înclinăm spre Nuharoo și apoi unele către altele. Perdeluța palanchinului meu e trasă jos. Mă lupt din greu cu amărăciunea și sunt rușinată de slăbiciunea mea. Nu folosește la nimic când îmi spun că a fost alegerea mea să intru în Orașul Interzis și că nu am nici un drept să mă plâng sau să mă simt nefericită. Imaginea lui An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost refuzată. Împăratul Hsien Feng se gândea numai la plăcerea lui și nu a vrut să o lase să plece. Mama doamnei Li a murit. — Asta arată cât de neimportantă sunt pentru Majestatea Sa, îi spun lui An-te-hai cu amărăciune. Sosesc acasă la prânz și îl trimit imediat pe An-te-hai să o aducă pe Fann Sora cea Mare. Mama, Rong și Kuei Hsiang sunt încântați la culme să mă vadă. Mama plănuiește să mă ducă la cumpărături, însă eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
își mută greutatea de pe un cot pe celălalt. Tung Chih se oprește și își fixează ochii pe bujorul roz. Zâmbește, iar mâna lui se îndreaptă de la gură spre floare. Închid ochii, însă îl aud pe împăratul Hsien Feng oftând. Dezamăgire? Amărăciune? Când redeschid ochii, observ că Tung Chih s-a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-am pedepsit când a luat floarea? L-am plesnit, plângând eu însămi. Mi-am lăsat urma degetelor pe fundulețul lui și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îngenunchează între prințul Kung și prințul Ts’eng: — Majestatea Voastră, părăsirea tronului va încuraja nebunia barbarilor. Va face ca negocierile viitoare să fie și mai dificile. Cine zice că părăsesc tronul? Merg doar la o vânătoare. Prințul Kung râde cu amărăciune: — Orice copil de pe stradă va spune: „Împăratul fuge“. — Cum îndrăznești?! Împăratul îl lovește pe eunucul care vine să-i dea medicamentul. De dragul sănătății MajestățiiVoastre, iertați-ne. Prințul Ts’eng îl apucă pe împărat de picior. Permiteți-mi să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bine. Cînd femeia se pregăti să plece, toți voiau s-o conducă. Am rămas eu cu Ovidiu. Simțeam în mine o năruire. Nu semăna nici a remușcare nici a rușine, mai curînd o satisfacție vană peste care, vag, se lipea amărăciunea. Pe la trei dimineața ne-am trezit cu bătăi violente în geam. Era Titi Gîndac care, cine știe din ce pricină, nu participase la petrecere. - Bă, Ovidiule, dă-mi, bă, drumu’ că am găsit o fată. Mă, ce femeie!... - Fugi, bă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de a se retrage cu prada sa. Meritul își va lua astfel ce i se cuvine căci, pentru a savura un os, nu e nevoie de tovarăși. Și cîte un ciolan la fel de mare pentru fiecare iar nu se poate... Cu amărăciune, Aizic exclamă: - Am avut un frate, domnu’ Goilav. A plecat în Spania șacolo a fost împușcat. - Moartea lui nu-ți dă dreptul să condamni pe alții; durerea duce la absurdități; fiind doar a dumitale, e imoral s-o aplici și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Anetei Gărgăun, tînărul mă asigură enigmatic: - Se „arinjază”. Bătrînul Tomulescu s-a făcut foc pe feciorul său. - Bre, bre, bre, nu puteai să mai faci naveta? - Taci, tată, azi toată lumea se învîrte. - Noi am fost crescuți altfel, oftă bătrînul cu amărăciune. Din vîrful buzelor, la unul din consilii, directoarea îl prezentă pe Tomulescu drept „noul nostru coleg”. Ocupat să culeagă de pe jos o foaie care zburase din dosarul directoarei, acesta nu mă privi. Acasă m-am arătat surprins de transformarea lui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tata, cu tot avântul lui către valorificare, nu s-a gândit să mâncăm purceaua aceea. A făcut o groapă adâncă, a stropit cu gaz ca să nu scurme câinii și a Încheiat povestea. În străinătățuri a plecat după ce și-a cheltuit amărăciunile de economii și după ce s-a Îndatorat pe unde a găsit. Dar asta-i altă poveste și, când va mai veni vorba, să-mi amintești să ți-o spun. Potolisem orătăniile, ceasurile se Îndreptau spre miezul zilei și pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care vindea Înghețată și țuică pune două bidoane și, trăgând un picior bolnav de reume, Își ia apă de la un izvor aflat la dracu-n praznic. Desigur, ați băgat de seamă că astăzi am fost ceva mai trist - mă potopește amărăciunea și nu-mi dă pace crunta slăbiciune: m-am Întâlnit ieri cu Tatapopii. Târâia căruțul În care bidoanele erau pline și se Îndrepta către casa lui de la padină. Îi căzuseră toți dinții din gură, Îi albise un ochi, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șuiera el acolo: „Cinci lei!”. Moneda de cinci lei ieșise de mult din circulație; i-am dat una de cinci sute - că de când cu inflația asta... A plecat mormăind Încântat, așa mi s-a părut. Atât pentru azi. Cu toată amărăciunea care mă asaltează, trebuie să vă spun: când ieșiți, nu vă alergați, nu spargeți geamuri, nu trageți fetele de țâțe, iar voi, caprelor, nu-i Întărâtați. Spre casă mergeți numai pe lângă gard și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
magazie În bucătărie erau cărate coșuri de nuiele acoperite cu ștergare. Locul bucătăresei care gătea trupeților fu luat de nevestele lui Tatapopii - despre care pe vremea aia nu se știe dacă Își căpătase Încă porecla. Soldatul Cătănuță aproape Își uitase amărăciunea pricinuită de scrisorile prea scurte și neînsoțite de bani de la tatăl său. Ca și ceilalți, se lăsa copleșit cu adâncă plăcere de nerăbdarea de a iscodi și de a afla ce se petrecea prin clădirea de beton a șefilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la vânat: așa cum arăta amărăciunea de praștie, nimeni n-ar fi izbutit În veci să nimerească nici de la zece pași o țintă lungă și lată cât hambarele IAS-ului. Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul singur nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]