2,910 matches
-
apelul may-day. Marie se trezi, cu mîna În aceea a lui Lucas, adormit gata Îmbrăcat alături de ea. Se duse să facă niște cafea și Îi Întinse o ceașcă, scuzîndu-se pentru cele Întîmplate În ajun. - Era doar un coșmar, zise el amabil. - Mă refeream la ce s-a petrecut... Înainte, Îngăimă ea. - Vrei să zici: ce nu s-a petrecut. Se făcu roșie, el Îi zîmbi. - Nu-ți face griji, deja am uitat. - A, zise ea, Înciudată. Cu atît mai bine. * * * Yvonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scara care ducea sus, spre camerele de culcare. - N-ar fi trebuit să vă deplasați, nu e prudent... El Își ridică ușor bastonul ca s-o Întrerupă. - Exact despre asta voiam să-ți vorbesc. Tonul lui se făcu mai puțin amabil. - Fiica dumitale trebuie să se arate foarte prudentă, Jeanne. Altă dată s-ar putea să aibă mai puțin noroc... Jeanne se schimbă la față. - Viața ei ține doar de tăcerea dumneavoastră, nu uitați, stărui ea. - Știu. Vocea Jeannei era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwen a dispărut, spuse Marie. Sprîncenele lui PM se arcuiră, apoi umbra unui zîmbet Îi jucă pe buze. - Nu se poate! Nu cumva o spuneți ca să-mi faceți plăcere? Întrebă el, brusc Înviorat. TÎnăra polițistă Îi aruncă o privire deloc amabilă: - Ar fi bine să dăm de ea În viață, PM. Pentru ea, firește, dar și pentru dumneata. Hangarul pentru ambarcațiuni se sprijinea de stîncile care mărgineau plaja privată a familiei Kersaint. Soarele răsărise de vreo jumătate de ceas, iar marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cușetă. PARTEA A TREIA NEMĂRGINITUL EMOȚIONAL 1 Revenit la Paris, găsi o scrisoare de la Desplechin. Conform articolului 66 din regulamentul interior al CNRS, Michel trebuia să solicite fie reintegrarea, fie prelungirea disponibilizării cu două luni Înainte de expirarea perioadei. Scrisoarea era amabilă și plină de umor, Desplechin ironiza constrângerile administrative; oricum, termenul era depășit cu trei săptămâni. Michel puse scrisoarea pe birou, Într-o stare de profundă incertitudine. De un an, era liber să-și stabilească singur domeniul cercetărilor; la ce rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bună la citit semne. Asta ar fi trebuit să studiez la facultate, și nu dreptul. Mi-ar fi fost mult mai folositor. Licență (cu notă maximă) în Cum Să Știi Când Bărbații Te Plac Cu Adevărat Și Când Sunt Doar Amabili. — Gata ? Glasul biciuitor al lui Ketterman din spatele nostru ne face pe amândoi să tresărim și, când mă întorc, dau cu ochii de o falangă de bărbați în costume sobre, printre care se află și două femei cu vestimentație chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
crapă ușor. — Samantha ? Îmi stă inima. Ca și cum nu mi-ar fi ajuns pe ziua de azi. E doamna Farley, vecina mea. Are păr argintiu și trei căței de talie mică și o curiozitate insațiabilă pentru viața mea. Însă e foarte amabilă și îmi cazează la ea pachetele care vin când nu sunt acasă, așa că n-am ce face și o las să-și bage nasul și coada cât vrea ea. — A mai sosit o livrare pentru tine, draga mea, spune. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu speria fata ! Se întorc amândoi să se uite la mine. Nu știu de ce, am senzația că așteaptă un răspuns de la mine. Sunt foarte recunoscătoare, vă rog să mă credeți. Reușesc o grimasă pe post de zâmbet. Ați fost foarte amabili că mi-ați permis să vă inoportunez. — Vorbește o engleză impecabilă, nu ? Eddie ridică din sprânceană către Trish. — E englezoaică ! spune aceasta triumfătoare, de parcă ar fi scos un iepure din pălărie. Înțelege tot ce-i spun ! Îmi scapă ceva aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate de binevenită în casa noastră. — A ! Înghit în sec, stresată. Mersi. Doamnă Geiger, trebuie să vă spun ceva. Nu sunt menajeră. Însă, nu știu de ce, sunt incapabilă să rostesc aceste cuvinte. Trish mijește ochii de parcă își regretă deja gestul amabil. — Să nu crezi însă că vei avea parte de acest tratament în fiecare zi, firește ! Însă, dat fiind faptul că azi-noapte nu te simțeai bine... Bate ușor cu degetul pe ceasul de la mână. Acum cred că ar cam fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chestia asta în Mail... — Astea sunt ? Tocmai am observat un portchei Tiffany licărind pe pervazul ferestrei. Îl culeg și îl ridic spre ea. — Da ! Trish pare total uimită. Da, astea sunt ! Samantha, ești extraordinară ! Cum le-ai găsit ? — Sunteți foarte amabilă, ridic din umeri modestă. — Ei bine, sunt foarte impresionată ! Mă privește sugestiv. Am să-i spun și domnului Geiger. Da, doamnă, spun, încercând să-mi injectez nota adecvată de recunoștință în voce. Vă mulțumesc. — Domnul Geiger și cu mine vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iris începe să râdă, dându-și capul pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi întinde un șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil din partea dumneavoastră că mă ajutați, spun șovăitoare în timp ce ea scoate ceapa și nu știu ce legumă portocalie pe care nu o recunosc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi plac provocările. Mă privește cu ochi strălucitori. Sinceră să fiu, mă cam plictisesc. Nathaniel face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o deschide și îl văd pe Eddie la masă înconjurat de trei bărbați, toți cu hârtii în față. — Cafeaua dumneavoastră, șoptesc pe un ton plin de respect. — Îți mulțumesc, Samantha. Lui Eddie îi strălucesc obrajii de încântare. Ești te rog amabilă să ne servești ? Las tava pe bufet și pun câte o ceașcă în fața fiecăruia. În timp ce fac asta, nu mă pot abține să nu mă uit la hârtii - și-mi dau seama imediat că e vorba despre contracte. — Ăă... cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi. — Ba da. Inspir adânc. Îți sunt foarte recunoscătoare, Iris. Ai fost atât de amabilă... iar Nathaniel... — Te-a dus la pub, am auzit. — A fost incredibil ! zic entuziastă. Cred că ești foarte mândră de el. Iris dă din cap că da. — Pub-urile astea sunt de multe generații ale familiei Blewett. Se așază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai dreptate. Dă să-și deschidă nasturii - dar haina pocnește atât de tare pe ea că nu reușește să ajungă cu mâinile. Și Eddie s-a dus până în birou. — Să vă... mă ofer. — Da. I se înroșește gâtul. Dacă ești amabilă. Mă duc la ea și îi desfac nasturii cât de blând pot, adică nu prea tare, având în vedere ce țeapăn e materialul. Când termin, face un pas înapoi și se privește din nou, cu un aer de ușoară nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Se strâmbă. Mi-a făcut capul mare că fac prea mult zgomot. Nu pot să tund iarba între orele zece și două. Nu pot să aranjez gardurile vii fără să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știi că nu te las să scapi așa ușor, Samantha ! Ăsta o să fie proiectul nostru comun ! Am o presimțire rea. O, nu. Te rog, Doamne, fă să nu fie ce cred eu că e. — Domnule Geiger, încep iute, e foarte amabil din partea dumneavoastră, dar... — Nici un dar ! mă întrerupe cu mâna ridicată. Într-o zi ai să-mi mulțumești ! Despre ce vorbiți ? Melissa își încrețește curioasă năsucul. — Samantha o să se reapuce de școală ! Cu un gest înflorit al mâinii, Eddie extrage din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Geiger, îngaim. Mă uit în jur la toate chipurile prietenești pe fundal de cer albastru și cireși în floare. Și mie... îmi pare foarte bine că am venit aici. M-ați făcut să mă simt binevenită și ați fost foarte amabili cu mine. O, Doamne, simt că-mi dau lacrimile. Nu-mi puteam dori stăpâni mai buni... — Ei, încetează ! Trish flutură din mâini și se șterge la ochi cu un șervet. — La mulți ani cu sănătate, începe Eddie pus pe treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte amabil din partea dumneavoastră. — Să nu crezi însă că îți mărim salariul, adaugă, privindu-mă cu ochii ușor întredeschiși. Sper că înțelegi că nu e vorba de o mărire de salariu sau ceva de genul ăsta. E vorba doar de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici o clipă să mă ajute să-mi recapăt slujba, spun, încercând să-mi păstrez calmul. Vreau doar să vorbesc cu el în legătură cu o... problemă. Și, dacă nu vrea să-mi vorbească, am să vin eu la birou. Ești te rog amabilă să-mi fixezi o întâlnire cu el ? — Samantha. Pare și mai stresată decât înainte. Arnold mi-a zis să te informez că... dacă încerci să vii la birou, cei de la pază te vor arunca în stradă. — Mă vor arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toți. Pentru toți cei din încăperea asta, Arnold Saville este sinonim cu Moș Crăciun. Mulțimea s-a dat în lături să-i facă loc și îl văd că vine spre mine, cu un pahar de șampanie în mână. — Samantha, spune amabil. Crezi că se cuvine să faci ceea ce faci ? — Ce să fac, dacă mi-ai interzis accesul în clădire, mă trezesc replicându-i la fel de tăios. N-am avut de ales. O, Doamne. Răspuns greșit. Prea plângăcios și insipid. Trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îhâm! Dă din cap că da, și chipul îi e străbătut de un licăr de încântare. Aș putea să te reprezint în relația ta cu Carter Spink... sau ai putea să mă angajezi ca purtătoare de cuvânt... — Ești te rog amabilă să-mi iei asta ? Îi întind tava din mână, cu un zâmbet dulce. Și am o cămașă de călcat. Doar să ai grijă cu gulerul, da ? Grimasa ei e de milioane. Încercând să nu chicotesc, cobor la parter și intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte bine, Samantha ! Mă bate ușor pe umăr. Ziariștii râd deja în voie. Hilary e roșie ca sfecla. — Iertați-mă, îi spune lui Trish ținându-și cu greu mânia în frâu. Tocmai ne aflam în mijlocul unei conferințe de presă. Sunteți amabilă să plecați ? — E gazonul meu ! spune Trish, înălțându-și bărbia. Presa vrea să audă și părerea mea ! Eddie, unde e discursul meu ? — Doar n-aveți de gând să țineți un discurs ! zice Hilary îngrozită, în clipa în care Eddie pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rog. Avionul se zguduie iar. Ne prăbușim. N-am făcut niciodată vreun lucru cu care părinții mei să se poată mîndri. Cuvintele Îmi ies de pe buze Înainte de a le putea opri. Niciodată. — SÎnt sigur că nu e adevărat, spune tipul amabil. — Ba e adevărat. Da, poate că odinioară erau mîndri de mine. Dar pe urmă verișoara mea Kerry s-a mutat la noi și, brusc, parcă nu m-au mai putut vedea În ochi. Numai pe ea o vedeau. Avea paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi vorbește mereu. Ca și cum aș fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cît mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem paharele, dar, spre supriza mea, mă trezesc uitîndu-mă la șiruri Întregi de conserve de roșii. Aici sînt, spune Kerry, din colțul opus al bucătăriei. Am făcut niște permutări ! Acum totul e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pun pe birou. — Ei bine, nici acolo nu pot să stea ! Cyril le ridică repede și i le trîntește În brațe. Scapă de astea cît mai repede. Acum, dacă vă Întreabă ceva pe vreunul dintre voi, răspundeți-i cît mai amabil cu putință și cît mai natural. În clipa În care sosește, vreau să vă văd lucrînd. Faceți ce faceți de obicei, pe parcursul unei zile normale de lucru. Privește În jur absent. Unii dintre voi, să zicem, pot vorbi la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințînd. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întîlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirînd toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]