2,720 matches
-
translucidă, ei sunt conchistadorii, ei sunt oamenii locului, în vreme ce eu nu sunt decât ultimul dintre supuși. Acum, în camera aceasta este pauza mare, deși suntem în mijlocul nopții, din câte știu, nici măcar cafea nu apucasem să beau de dimineață, mirosul mă amețește, dar nu mă duc să îmi torn o cană, pentru că nu poți să te alături unui festin pe care îl privești la cinema, eu stau în picioare și privesc, îmbrățișând trupul radiografiat al lui Udi, până când medicul mă observă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl irosești în mizeria vieții, adaugă el acru. Gata, nu strica momentul, îl plesnesc eu ușor peste mână, iar el îmi zâmbește, uită-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ureche, iar eu spun, gata, Udi, ajunge, dar între picioarele mele își face deja loc gura rotundă a sticlei, buzele ei dându-mi o sărutare adâncă și rece. La cină îmi zâmbește luminos pe deasupra farfuriei pline, iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult încercaserăm, cine profita de pe urma întemnițării mele înăuntrul lui, dacă nu chiar el, cine profita de pe urma slăbiciunii lui, dacă nu eu, cu patru mâini silitoare ne distruseserăm viața, într-o armonie surprinzătoare, în timp ce Noga aștepta pe margine asemenea unui ucenic amețit urmărindu-ne cu ochii ei ca niște struguri verzi. Cum îngăduisem fericită vreme de atâția ani să îmi facă o asemenea nedreptate, ba chiar îl încurajasem să mă rănească pentru a-și consolida puterea, mă folosisem de Noga pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
singură fată și Nagasawa mi-a promis că mă ia cu el data viitoare când merge la fete. Nu l-am crezut, dar s-a ținut de cuvânt și zău că a fost simplu. Mult prea simplu după ce m-am amețit. Ne-am dus împreună la un bar din Shibuya sau Shinjuku (avea el barurile și restaurantele favorite), am găsit o pereche de fete (lumea era plină de astfel de perechi), am băut cu ele, am stat de vorbă, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am învârtit puțin prin cartierul animat și apoi am intrat într-unul din barurile noastre, deciși să așteptăm o pereche de fete. De obicei, perechile curgeau gârlă, mai puțin în seara aceea. Am băut whisky cu sifon ca să nu ne amețim prea rău și am așteptat aproape două ore. În cele din urmă, au apărut două fete care s-au așezat la bar și au comandat gin și margarita. Nagasawa le-a abordat imediat, dar ele i-au spus că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am continuat să beau de parcă mă cuprinsese disperarea. A intrat și ea cu mine, procedând la fel, și ne-am întins apoi, bându-ne berea în tăcere. Nici unuia dintre noi nu-i era somn și nici nu ne-am amețit. Fata avea pielea albă și fină, iar picioarele ei erau chiar frumoase. Când i-am făcut un compliment, a mârâit un „mulțumesc“ și-atât. După ce ne-am băgat în pat, a devenit cu totul altă pesoană. Mi se părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încăpățânat și nu-ți place să-ți fac\ cinste o femeie... — Bine, e în ordine. — Și nici măcar nu te-am lăsat să mi-o bagi. — Pentru că e mare și tare. — Ai dreptate, spuse Midori. Pentru că e mare și tare. Fiind amețită de băutură, Midori a făcut un pas greșit și era cât pe-aci să cădem amândoi pe scări. Stratul de nori care atârnase greu pe cer înainte de a intra noi în restaurant dispăruse și soarele încălzea, cu razele sale palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o prostie sau când îi criticam prietenii. Dacă vezi ceva la mine care nu-ți place, spune-mi fără nici o reținere și încerc să mă corectez. — Nu cred că ar fi ceva, am spus eu după ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu cred că ar fi ceva, am spus eu după ce m-am gândit puțin. Nu e nimic care să nu-mi placă. — Zău? — Îmi place cum te îmbraci, îmi place ce faci și ce spui, cum umbli și cum te amețești. Îmi place totul. — Adică n-ai nimic de obiectat? Nu știu ce ai putea schimba. Mai bine rămâi așa cum ești. — Cât de mult mă iube[ti, întrebă Midori. Suficient de mult ca să pot transforma toți tigri din jungl\ în unt, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că-i un tip de treabă“, se gîndi Harry. „Uite, da, Ăsta zic și eu gagiu, Willie. Mai bine ne-am fi dus direct În oraș decît să așteptăm. Am fost prost c-am stat să aștept. Eram atît de amețit și mi-era așa de rău că mi-am pierdut capu’.“ Acum Îi apărură În față zidurile albe ale hotelului La Concha, catargele dezgolite și casele din oraș. Se vedeau deja bacurile de pe docul Trumbo, pe care trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă nu mă simt În ultimu’ hal. SÎnt amețit de nu se poate. Ar fi fost mai bine să mergem direct În oraș. SĂ nu mai așteptăm.“ — Domnu’ Harry, spuse negrul. Îmi pare rău că n-am putut să te-ajut să scapi de chestia aia. — Ei, la dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Închis la culoare era foarte rece. — Ia uite, spuse Helena și-i arătĂ pielea de găină de pe brațul bronzat. Și tu-mi mai faci asta. Da’ acum e de la aerul condiționat. — E chiar rece. Minunat. — Ce bem? Vrei să ne amețim? Da, hai să ne luăm puțin. PĂi atunci eu o să beau niște absint. Crezi c-ar trebui să beau și eu? PĂi Încearcă-l. N-ai mai băut niciodată? — Nu. Am vrut să beau cu tine prima oară. — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un medicament. Și Încă unul destul de puternic. — PĂi nu prea am nevoie de medicamente deocamdată. Da-i tare bun. CÎnd ne amețim? Nu știu, se poate Întîmpla oricînd. Eu o să beau trei. Tu bea cît vrei, dar Încet. — SĂ văd. Nu știu nimic despre băutura asta Încă, decît că are gust de medicament. Auzi, Roger? — Zi, fata mea. El Începuse să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai degrabă decât de a renunța la băutură. Sper ca în următorii ani să-și revină și să-și dea seama că, de fapt, nu e alcoolic și să ne însoțească la club, în serile noastre vesele, când toți ne amețim puțin. Uită-te la toți cei de aici! Sunt niște ratați! Povestea lui Davey nu seamănă nici pe departe cu a lor. Mă mir cum de el nu și-a dat seama până acum. Ar fi trebuit să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și de ce m-oi fi îndrăgostit de un bărbat care s-a lăsat complet de băut? Oi fi masochistă... Din fericire, Jake e în formă și urcă scările destul de repede ca să mă scoată din hățișul acestor speculații, care te pot ameți până la nebunie. Ce bine că am scos toate fotografiile! Altfel, m-aș zdrobi toată acuma, încercând să le adun și să le arunc sub canapea, ceea ce ar însemna să-l las pe Jake să aștepte și apoi să apar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în practică decât de o femeie care nu se îndoiește nici o clipă de farmecul ei. Cum zicea și Davey (bietul Davey!), lui Daisy nu-i rezistă nici un bărbat. Ea pare să întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și, în plus, joacă un rol, ceea ce îi permite să facă lucruri la care altfel nu s-ar încumeta. Deși e supărat că nu-și găsește prietena - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e altă treabă. Până la urmă, însă, nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place să irosesc vinul. Chiar dacă s-a spălat, pielea lui Jake încă are gust de apă de mare. Pinot Grigio, sare și transpirație masculină proaspătă. Mă amețește acest amestec. Sunt atât de beată, că aș putea să-i sărut fiecare centimetru pătrat al corpului. Și aproape că reușesc. Iar el îmi întoarce „serviciul“. Capitolul XXIV Jake trage vânturi în somn. Presupun că sunt de vină ouăle marinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu simt nevoia de a-mi ascunde defectele mele cele mari, faptul că-mi place întrecerea, vulnerabilitatea mea: n-ar avea oricum nici un rost, fiindcă mă cunoaște foarte bine. Îl sărut și iar îl sărut, până ce soarele și săruturile mă amețesc și începe să mi se învârtă capul. În cele din urmă, se desprinde, nu fără un sentiment de frustrare, merge la masă și îmi aduce paharul cu limonadă; se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să mă sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor sau ale focului grecesc... E cazul multor generali”. Era ora unu noaptea. Diotallevi, amețit de apa tonică, se clătina pe picioare. Ne-am salutat. Eu mă distrasem bine. Și ei la fel. Încă nu știam că Începuserăm să ne jucăm cu focul grecesc, care arde și mistuie. 15 Erard de Siverey Îmi spuse: „Sire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de zile, v-am povestit. Dar În timpul tragediei Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie și un miros rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ne conduse afară din grădină, și dintr-o dată mă simții mai bine. Nu Îndrăzneam să-i Întreb pe ceilalți dacă Lorenza se Întorsese cu adevărat. Visasem. Dar după câțiva pași intrarăm Într-o seră, și din nou căldura sufocantă mă ameți. Printre plante, cele mai multe tropicale, se aflau șase recipiente mari de sticlă, În formă de pară - sau de lacrimă - Închise ermetic cu un sigiliu, pline cu un lichid azuriu. În fiecare vas plutea o făptură Înaltă de vreo douăzeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ho! Pace întră dobitoace. Strigă Samuil și Măru vrând să-i potolească. — Dobitoace sânteți voi, sar femeile cu gura. Se incitaseră spiritele ca și jeturile de scâtei de la focul arzând pe care Prințesa le privea cu nesaț. Ismail, care se amețise bine, începea iar să cânte: „Dragă mi-e țâganca me C-am făcut copii cu ea — Rusaldo, vino-nco’! Pentru că Rusalda se face că n-aude, Ismail insistă. — A dracului muiere ești, vino fă Rusaldo, când te chem! — Ce vrei, mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe genunchii lui. Țâganca mea frumoasă, începe s-o sărute, s-o îmbrățișeze ceea ce-i place și Rusaldei. Păntru tine oi merge pân’ la Dumnăzău, o trage spre piept și iarăși cade de pe scaun cu Rusalda ,care râde, peste el. Amețiți de țuică, de dragoste, se tăvălesc pe iarbă până când Ismail reușește să se pună pe picioare și s-o ia pe Rusalda în brațe, îndreptându-se spre cort. — Să nu grășești cortu’, îl avertizează Samuil și Măru pe Ismail. Să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și ei să meargă cu noi. Vom fi mereu cu ea. Nu va păți nimic că n-o vom lăsa dă capul ei. — Mi-e drag să merg cu ei. Hai, lăsați-o, ce dracu’! — Ho! Ho!că ne-ați amețit, cu gura voastră ca o meliță. Să meargă! încuviințează Ismail, dar dacă se întâmplă ceva vă ia mama dracului. — Megi cu noi, mergi cu noi, Prințăso!sar copiii și strigă de bucurie. — S-aveți grijă de Prințăsă! — Avem, avem, pleacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]