1,929 matches
-
de moarte punea În mișcare un gramofon doar flenduri, achiziționat pe o nimica toată din bazar, cu pâlnia Îndreptată spre balconașul ei. Intrând În rezonanță cu aparatul de alături, discul aflat În interiorul său Începea să se Învârtă Într-un ritm amețitor, determinând-o și pe Olanda să se Învârtă odată cu el. Ajunsă la disperare, femeia făcu petiții peste petiții, trimițând mii de misive și la administrație, și la ziare, și la organele abilitate să țină ordinea publică sub control. Fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atât de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la Înfățișarea mea, stăpîne, ea nu este decît un văl al neștiinței, uită-te dincolo de ea, și vei vedea adevărata frumusețe care se Întovărășește, atunci cînd Înnoptează, cu Spasmul Etern, pentru că eu sunt mișcarea, desfacerea, sunt ghiocul, vampirul roșu al amețitoarei Sophia, cea care ține În poale porfirul acusmatic, spasmul focului nestins, esența divină Împreunată cu mirtul și scorțișoara pe care, iată, domnul meu, ți le ofer acum să le guști, te vor Înălța pe culmile plăcerii adamate." Și dacă văd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și al multor teritorii răpite: Trebuie să o faci, nu te codi! Știind încotro bate deșirata aceea cu ochii stinși, Pelerinul ripostă: Nu vom recupera, așa de curând, nici libertatea dumitale, nici teritoriile de care se face vorbire! Din înălțimea amețitoare a balconului de la bloc, madam Șocarici asculta, cu atenție, schimbul lor de replici, răspândind o agitație voioasă prin echilibristica ei de circ, pe care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Monarhul, și Prim-Ministrul vor găsi că Stațiunea reprezintă un model interesant, o excepție care nu poate deveni regulă. Concluzie abilă, pendulând între laudă și avertisment. Când se lasă noaptea, luna e dincolo de munte. Licuricii eliberați țâșnesc haotic: fulgere vii, amețitoare. Dar nu toți zboară. O mulțime, roiuri întregi, se așază pe oameni, pe obiectele din jur, pe arbori și pe caii ofițerilor. Bărbați-licurici, femei-licurici, scaune și sticle-licurici, Magistratul-Licurici, fiindcă cineva are grijă, de fiecare dată, ca pe el să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Gândul la Pinky i se învârtea prin cap lui Hungry Hop ca un pește într-un acvariu; nu putea să și-o scoată din minte. Își amintea de ochii aceia negri, de gura aceea roșie, hotărâtă, plutind în mijlocul unor valuri amețitoare de buline... hotărârea de pe fața aceea! Ce îngrozitoare! În mod clar, nu făcuse față cu prea mult entuziasm acestei prime lovituri a lumii de afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bunăstării mele, ale inimii mele. Apoi mi-am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
păstrat această dorință doar pentru ea. La urma urmei nu aveau decât douăzeci și cinci de ani și chiar și ea știa că au destul timp înainte. Dar când anii petrecuți împreună au început să se adune, trecând parcă cu o viteză amețitoare, iar Emmy a devenit tot mai insistentă, Duncan a devenit mai rezervat. Spunea lucruri de genul “Statistic vorbind, probabil că voi avea copii într-o bună zi.”, însă Emmy n-a luat în seamă lipsa lui de entuziasm și modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sublim. După petrecerea de la lansarea de carte și după ce au fost la bar, a dus-o acasă cu taxiul și, chiar înainte să ajungă, a tras-o spre el și a sărutat-o, unul dintre cele mai tandre și mai amețitoare săruturi din câte avusese parte vreodată. Combinase perfect buzele și limba, apăsarea ideală, doza necesară de pasiune. Și era clar că se baza pe o experiență solidă, fiind unul dintre cei mai cunoscuți și mai râvniți bărbați pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în care lămpile se aprinseră. Rieux s-a îndreptat spre balcon și Cottard l-a urmat. De prin cartierele învecinate, ca în toate serile în orașul nostru, o briză ușoară aducea șoapte și mirosuri de carne friptă, murmurul vesel și amețitor al libertății care umplea puțin câte puțin strada invadată de un tineret zgomotos. Noaptea, strigătele puternice ale vapoarelor invizibile, rumoarea care urca dinspre mare și dinspre mulțimea care se scurgea, acest ceas pe care Rieux îl cunoștea bine și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îndepărtată. O călătorie lungă și îndepărtată! De ce? La ce bun? Cum? Unde? Fu anunțat că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da - zise Liduvina -; mi se pare că e... pianista! — Eugenia! — Chiar ea. Rămase perplex. Ca un fulger amețitor îi trecu prin minte ideea de a o expedia, de a porunci să i se spună că nu-i acasă. „Vine să mă cucerească, să se joace cu mine de parcă aș fi o păpușă - își spuse -, ca să-i fac jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
piață unde se termină dificultățile, un bulevard în linie dreaptă îi duce chiar la țintă, acolo unde e așteptat gardianul intern Marçal Gacho, și unde, puțin mai departe, olarul Cipriano Algor își va lăsa încărcătura. În față, un zid întunecat, amețitor, depășind cea mai înaltă clădire care mărginea bulevardul, le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
l-a constituit În mod oficial a termenilor ultimatumului dat de țar. O scrisoare politicoasă Îl informă pe Morgan Shuster că se pusese capăt Însărcinărilor sale de trezorier general. Nu stătuse decât opt luni În Persia, opt luni intense, frenetice, amețitoare, opt luni care nu reușiseră să schimbe chipul Orientului. Pe 11 ianuarie 1912, Shuster a fost petrecut cu onoruri. Tânărul șah Îi puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Nostromo să devieze și să răsucească spațiul, să ignore timpul, pe scurt să nu-i mai pese de Einstein... și numai incidental să furnizeze energia necesară aparatelor care întrețineau viața fragilului echipaj uman. La celălalt capăt al acestei încâlceli amețitoare, sforăitoare, uruitoare, se detașa un compartiment cubic de sticlă, un mugure transparent așezat pe vârful acestui enorm iceberg care era Nostromo. În interior, stăteau, pe două scaune capitonate, doi oameni. Ei aveau răspunderea menținerii unei propulsii potrivite pentru nava cosmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Unu. Blocați. ― Detașați, ordonă cu hotărâre Dallas. Scurte răbufinri de gaz scăpară între Nostromo și masa greoaie a platformei de rafinărie. Cele două straturi artificiale, una minusculă și locuită, cealaltă gigantică și pustie, lunecară încet, deschizând între ele o prăpastie amețitoare. Dallas urmărea foarte atent delicata operație de separare pe ecranul nr. 2. ― Ombilic clar, anunță Ripley. ― Precesiune corectată, spuse Kane lăsându-se pe speteaza scaunului pentru a se destinde câteva secunde. Totul e clar și exact! Separarea reușită. Fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
plămânii la maxim. Regulatorul rezervorului gemu, protestând.) Este treaba dracu'! zise. Nu mai pot să vorbesc! Mai lăsă lest și coborî câțiva metri suplimentari. Se obișnuia treptat cu întunericul înconjurător și-i crescu brusc moralul. Puțul își urma întruna cursa amețitoare fără să devieze și fără să se îngusteze. Nici să se lărgească. Kane își luă inima în dinți, și-și dădu drumul în căderi lungi întrerupte cu popasuri scurte. Fascicolul lanternei nu-i dezvăluia decât aceeași noapte monotonă, neschimbătoare. Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aminte de comentariul negativ al lui Lambert. ― Vom urma sfatul său, pentru că de astă dată s-ar putea să aibă dreptate. Nostromo. nepăsător față de activitatea frenetică a unora dintre pasageri, indiferent la așteptarea resemnată a celorlalți. Își vedea de cursa amețitoare spre Pământ la o viteză superluminică. Brett ceruse mai multe ore pentru a termina instalarea plaselor și a tuburilor electrificate, dar el și Parker lucrau de parcă nu dispuneau decât de câteva minute, Parker se surprinse regretând că fabricarea capcanei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
SNCF - își pierd rândul și trec în coada listei de așteptare. Lionel trebuie să trăiască 263 de ani ca să mulțumească toată lista, asta presupunând că se sistează înscrierile și că Lionel, la 263 de ani, va mai putea ține ritmul amețitor de o dată pe lună. Pe lângă cele șase aspirante, în sală, la intrare, mai stă Fernando - corepetitor, rupător de bilete și DJ. Are 68 de ani și predă rumba intensiv la el acasă, după program. Pentru că are niște vecini imposibili, cursurile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în afarè de specialiști, dar țin cu tot dinadinsul sè te convingè cè, Apreciez faptul cè femeia asta a recunoscut singurè cè nu se pricepe, se apleacè puțin peste umèrul meu în timp ce eu mânuiesc cu repezealè tastatură, îi simt parfumul amețitor, mirosul de femeie, Ce are? I need you, Angel! Încè nu-mi dau seama! Aha, cineva v-a distrus niște fișiere de instalare din Windows, poate sè fie și din nebègare de seamè, Poti sè-l faci? Încerc, nu-i mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimeni nu știa dacă asta avea să se întâmple vreodată. Bellarmino, personal, se îndoia. Dar era bine să-i lase să creadă că acesta era viitorul. Să-i lase să-și facă griji. Era necesar. Mizele erau mari, iar ritmul amețitor. Orice cercetare blocată de Washington urma să aibă loc în Shanghai, sau în Seul, sau în Săo Paulo. Iar Bellarmino, talentat și ipocrit, voia să se asigure că așa ceva nu avea să se întâmple niciodată. Pe scurt, nimic care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și, în urma lui, am căutat prin baie și prin toate dulapurile, până și-n lada de la pat: nimic, nici o urmă de femeie, de haine, papuci, smacuri. Doar pe o masă de cafea era un vas cu mere verzi, care miroseau amețitor. M-am înroșit ca o liceană și, când a intrat, am sărit de gâtul lui. Era înalt și-i ajungeam greu la gură, dar m-a ridicat în brațe. Parfumul bărbatului tânăr se amesteca perfect cu mirosul merelor verzi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să-mi spăl fața în roua dimineții...” Revăd din nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]