1,851 matches
-
de vârstă mică. În presa de la Londra, de la Paris și de la Sankt-Petersburg, oamenii Începură să să-și arate indignarea și să critice Puterile care, se amintea, mai aveau, În orașul asediat, numeroși supuși a căror viață era, de acum Înainte, amenințată. Ecourile acestor luări de poziție ne parveneau pe calea telegrafului. Fazel mă chemă Într-o zi ca să mă anunțe: — Rușii și englezii Își vor evacua În curând cetățenii, pentru ca Tabrizul să poată fi zdrobit fără ca faptul să provoace prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel mai mic pretext. Cu toate acestea, există ceva și mai grav. Mai grav decât ocuparea Tabrizului, mai grav decât soarta tovarășilor mei. Democrația noastră riscă să se prăbușească. Dl Russel a spus „tânără”, ar fi putut să adauge „fragilă”, „amenințată”. În aparență, totul merge bine, poporul e mai fericit, bazarul prosperă, clericii se arată concilianți. Totuși, ar fi necesară o minune pentru a Împiedica edificiul să se năruie. De ce? Pentru că sipetele noastre sunt goale, ca și În trecut. Fostul regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La ciulini pe un mormânt Și nu scriți nimic pe cruce; Este ultimul cuvânt. 29-31 martie 2005 REFLECȚII (CLXIX) Cu puține circumvoluții Vrea să fie mare lider; La probleme e făr’ de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și mă simt neajutorat... Lumea mă supune și râde prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic, atât de resurscitați? Strâng toamne lângă pietrele ce s-au aruncat fără temei, Și contemplez asupra caracterelor unor josnice
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
acești tineri de la Medjugorje, forța viziunii lor e atat de puternicè încât se spune cè cei care ajung în preajma lor se simt înèlțați în cuget și binecuvântați cu credințè! Pe vremea comuniștilor nu le-a fost ușor, au fost interogați, amenințați, agresați, intimidați, dar credință lor în Dumnezeu i-a apèrat și i-a întèrit în fața greutèților pe care le-au îndurat! E frumos ce-mi spune Ilarie, dar eu, adicè Șerban crede, si eu îi dau dreptate cè din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un pic și atât mai putu a spune: E grav, stai aici după raft, nu te mișca și nu scoate nici un cuvânt! Rică, deja blocat psihic, pică Într-o nedumerire cu mult mai mare și nu Înțelegea de ce se simțea amenințat. Ada se Îndreptă spre ușă și cu un aer cât se poate de calm o deschise și, marșând, spuse: Ce bine-mi pare că ai venit chiar acum, Îmi era tare dor! Eram În camera alăturată și aranjam În ordine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă vede pe mine sau dovezile astea incriminatoare, poate că nici eu nu-l pot vedea pe el. Știu cum se simte. ― Cel puțin acum înțeleg de ce mă urăște, continui eu. Nu-i de mirare că s-a simțit al naibii de amenințată, n-avea cum să pozeze pentru colecția ta porno cât eram eu aici, nu? ― Nu e chiar așa, spune o voce din ușă. Isuse Hristoase. Nu e ziua mea bună. Jenny stă în ușă. Brad oftează din nou și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era destul până la apus, până la sosirea întunericului, trebuia să se grăbească totuși. De acolo, de sub copaci, nu putea să vadă soarele, însă se cunoștea că acesta coborâse spre orizont și lumina scăzuse destul de mult. Chiar dacă acum nu se mai simțea amenințat, asta nu însemna neapărat că primejdia trecuse cu adevărat. Gândul acesta care îi încolțise acum în minte nu-i dădea pace. Se hotărî să rămână în continuare vigilent. Cercetă din nou împrejurimile și porni grăbit mai departe. Nu voia decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
creative a omului pe pământ. Iar Rocamadour este o veritabilă lecție de geografie, de istorie, de cultură, de civilizație. Nu degeaba se duc acolo și numeroși copii. Ei învață pe viu marea lecție a facerii lumii. Rezervația păsărilor de pradă Amenințată foarte serios de primejdia încălzirii globale, produsă în primul rând de accentuarea poluării de toate felurile, omenirea caută tot mai insistent soluții de salvare a acestui uriaș patrimoniu care este Pământul. Cum ceea ce s-a stricat stricat rămâne, se afirmă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
minute în sus. Înfășurată într-un prosop de deasupra sânilor de domnișoară până la o palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu oglinzi mari spre camera ei, la o oră a dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și frate-su la serviciu, bucătăreasa cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe plajă, ca altădată, că obosesc după o oră de înot. Și poate chiar disperarea surdă pe care o pun acum în ceea ce iubesc e un semn că lucrurile nu mai sunt ca înainte. Să înțeleg că dragostea cea mai amenințată e cea mai profundă? Privind marea de pe terasa de la "Amfiteatru", mă gândeam, mai devreme, că inclusiv fericirea lasă răni. Mă pregătesc să formulez o concluzie care îi va șoca pe mulți, iar pe specialiști îi va revolta, cu siguranță. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și mașina începu să urce. Viteza cu care s-a desfășurat totul îi amintea o experiență analogă, trăită lângă Templul Zeului Adormit în corpul prințului Ashargin. Era o diferență vitală și esențială. În starea de Ashargin nu se simțea imediat amenințat. Acum, da. 8 Non-axiome Datele lui Aristotel asupra științei vremii sale au constituit probabil ceea ce se știa mai precis în epoca sa . Urmașii lui, timp de două mii de ani, au crezut probabil că erau valabile pentru totdeauna. În anii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
din urmă, ea era cea care fusese mustrată. Învățând din acea experiență, Nene își impusese să se stăpânească, plănuind să devină o femeie care putea trece cu vederea aventurile soțului ei. În ultima vreme, însă, existau zile când se simțea amenințată, întrebându-se dacă nu cumva bărbatul ei începea să se complacă în indifelități. În orice caz, se apropia de vârsta de patruzeci și șapte de ani, cea mai intensă perioadă din viața unui bărbat. Câtă vreme era ocupat până peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-ți spun dacă tot a trecut. N-am insistat fiindcă am înțeles că nu te simți bine printre străini. Deși dacă ai fi venit, ai fi văzut că erau foarte puțini pe care nu-i cunoșteai. Dragoș își simțea intimitatea amenințată. Poate chiar distrusă. Oricum însă, în plin oraș erau numai ei doi în mijlocul mulțimii anonime și indiferente și își puteau regla conturile de la distanță trimițându-și semnale de atracție și de respingere, neobservate de alții. Dar Viviana nu se mulțumea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu prea îi cunoșteau pe tipii din Stourbridge. Singura legătură cu ei era Dan, pe care Alun îl avusese coleg vreo câțiva ani la Cardiff, doar că nu fuseseră prea apropiați. Carol avea tot dreptul să-și simtă poziția socială amenințată și minimalizată, mai mult decât era cazul pentru Alun. Atunci, Dan s-a uitat la ea și, dintr-un motiv oarecare, i s-a părut că detectează o doză oarecare de compasiune în grimasa ospitalieră și freza lui banală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șaptezeci și doi. Bătrâna avea optzeci și nouă, și locuia de una singură în ogeacul ei... O căpetenie arabă a fost omorâtă. Dintr-o dată, conform unui articolaș din Morning Line, Orientul Mijlociu a devenit mai exploziv ca niciodată și pacea lumii e serios amenințată. Acum povestea asta naște câteva întrebări serioase. Va urma o scumpire a petrolului? I se va mai da în cap sterlinei și va fi făcută poștă pe piața monetară internațională? Ori îi va crește valoarea din cauza petrolului, ceea ce ar duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cam așa. Nimeni nu știe, John. Nimeni din toată lumea asta. Nimeni nu va reuși să ghicească nici într-un milion de ani. Dar e adevărat! Știu că nu mă vei crede, John, dar adevărul e, John, că mă simt foarte amenințat. Sunt un mare ignorant, John. Nu știu nimic. Și asta îmi dă sentimentul că sunt într-o mare primejdie. O, sărmane prieten, mi-am spus eu. Ce s-ar fi ales de Lorne, dacă n-ar fi avut noroc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmărit tot ce se întâmpla, am înșfăcat tot ce am putut și m-am înghesuit scâncind pe propria mea linie de fund. Informațiile referitoare la pierderi îmi spuneau că am numai un pion în situație critică, dar aveam două piese amenințate și tura lu grăsană ascunsă în al doilea rând al meu. Dacă aș reuși măcar să supraviețuiesc, mi-am spus eu, dacă aș reuși doar să supraviețuiesc. Nu mă aștept să-l bat pe tipul ăsta. Nu-i voi permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
litoralul în zona celui mai fortificat port, istoricul Sevastopol. Ne aflam în Crimeea din 1943, dar nicicând nu fusesem mai îngrijorați ca în acel Aprilie 1944. Frontul răsăritean pe mii de kilometri se rostogolea spre vest, țara noastră fiind iminent amenințată. În primele zile ale lui Martie 1944, Frontul I ucrainean își căuta drum spre Cernăuți și Botoșani; la 1 Martie, Marele Comandament Sovietic fixase ca obiectiv frontalier 1,2,3, ieșirea pe Bugul de sud - Nistru - Prut spre Dunăre, cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
zbugheau tăind întunericul și ceața, spre cei dragi care intuiau infernul de la Sevastopol în aceste ultime zile de rezistență. Undeva, în adâncul cerului, deasupra contrastelor lumești, se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite de drum și nefaste presimțiri, se așezau pe umerii noștri pentru a se reface o clipă. Rânduindu-se în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ai mamei tale erau singurii moștenitori ai lui Augustus, speranța imperiului. Ei, nu Tiberius. Făurarii și ceilalți meșteri aflați în fundul fierăriei auziră vorbele acelea și se opriră să-i privească. Micuțul suspină: — Nu vă bateți joc de mine... Se simțea amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura. Alarmat, Silius îl duse în fierărie și, ca să-l amuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această adunătură colcăitoare de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd că și eu am dat în doaga celor despre care scriu. Am început să mă văicăresc, precum o babă. Însă nu am încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum nu-ți poți alege părinții, frații și chiar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată. Metoda putea chiar să se întoarcă împotriva intențiilor mărturisite ale Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată să se izbească de vreunul din tablourile ce zăceau peste tot în atelier. Zgomotul îl trezea atunci pe copil, care își arăta mulțumirea așa cum putea, adică țipând cât îl ținea gura. Tatăl, încântat de capacitatea pulmonară a fiului său, alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am aruncat o întrebare, ca să-i mai tai din iordane. — Descrie-i trupul. Să n-o dai în bară, că nu-l mai vezi pe Johnnie Roșcovanul până ieși de la pârnaie. Lui Dulange îi căzu fața. Arăta ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întâmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gândit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]