19,795 matches
-
separa de povestea lor comună.) Sunteți în pat, împreună, Cititor și Cititoare, Prin urmare, a venit momentul să fiți numiți prin persoana a doua plural, operație plină de implicații, căci echivalează cu a vă considera un unic subiect. Spun voi, amestec cam greu de diferențiat sub cearșaful mototolit. Poate că după asta veți lua-o fiecare pe altă cale și povestirea va trebui să se chinuie iarăși să manevreze în mod alternativ schimbătorul de viteză al lui „tu“ feminin și „tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
război! Trupul se afirmă ca subiect! Trupul este un scop și nu un mijloc! Trupul semnifică! Comunică! Strigă! Contestă! Subminează! Spunând asta, Sheila-Alfonsina-Gertrude s-a aruncat asupra ta, ți-a smuls hainele de deținut de pe tine, membrele voastre goale se amestecă sub dulapurile memoriilor electronice. Cititorule, ce faci? Nu reziști? Nu încerci să scapi? Ah, participi... Ah, te arunci și tu... Ești protagonistul absolut al acestei cărți, de acord, dar crezi că asta îți dă dreptul să ai relații trupești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
după tată, sau după mamă? — Câte lucruri vrei să știi... — Toate istoriile din Oquedal sunt așa? spun eu. Albii care se-ncurcă cu indienele... Indieni care se încurcă cu femei albe... — La Oquedal, albii și indienii se aseamănă. Sângele e amestecat încă de pe timpul cuceririi spaniole. Dar stăpânii nu trebuie să se încurce cu slugile. Noi putem face tot ce vrem, cu oricare din noi, dar așa ceva nu, niciodată... Don Anastasio se născuse într-o familie de proprietari, chiar dacă era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
intuiției. — Îmi puteți spune cu ce anume mă ocup, întrebă ea. Puteți ghici ce slujbă am? Femeia se întoarse și o măsură de sus în jos pe Mma Ramotswe. — Cred că sunteți detectiv, spuse ea. Sunteți o persoană care se amestecă în treburile altora. Dubița albă își schimbă direcția imperceptibil. Mma Ramotswe fu șocată că femeia asta o ghicise. Intuiția ei trebuie să fie cu mult mai dezvoltată decât a mea, reflectă ea. — Cum de v-ați dat seama? Ce indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bună zi n-or să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic aici. E doar o casă goală. Haideți să plecăm. Mma Ramotswe îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Am stat de vorbă cu o femeie care la vremea aia a lucrat acolo. Am văzut tot ce era de văzut. — Și ați aflat ceva? se interesă Mma Makutsi, în timp ce turna apa clocotită în ceainicul vechi de email și o amesteca cu frunzele de ceai. Am rămas cu o impresie, răspunse Mma Ramotswe. Am simțit că știu ceva. Mma Makutsi o ascultă pe șefa ei. Cum adică, simțise că știe ceva? Ori știi ceva, ori nu știi. Nu poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu-i un motor cu combustie internă! Domnul J.L.B. Matekoni făcu ochii mari. — Motor cu combustie internă? De unde ai auzit tu de astfel de motoare? Fetița dădu din umeri. — Le știu dintotdeauna, răspunse ea. Fac zgomot mare și benzina se amestecă cu uleiul. Le întâlnești mai ales la motocicletele mici. Nimănui nu i-ar plăcea un motor cu combustie internă. Domnul J.L.B. Matekoni dădu din cap aprobator. — Așa-i, motoarele cu combustie internă dau mari bătăi de cap. Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
altceva, că nimeni nu a dorit niciodată să aibă o fotografie de-a ei; pur și simplu, nu fusese îndeajuns de importantă. Trase aer în piept și, pe moment, simți un sentiment copleșitor de milă pentru acești doi copii; milă amestecată cu dragoste. O să le ofere el toate aceste lucruri. O să se revanșeze față de ei. Or să aibă tot ce au și ceilalți copii, tot ceea ce alți copii își închipuie că li se cuvine din capul locului; toată dragostea, fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate femeile cunoscute se amestecau într-o singură imagine, într-un singur sex, într-o singură suflare și parcă tot orașul se topea...” Cum ai putut să mă-nșeli, dobitocule? dă drumul în sfârșit la întrebare. - Măi fato, e literatură, e ficțiune... sunt chestii inventate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să te caut pentru prefața la romanul meu... - Ați scris un roman, să-nțeleg... - Nu-i chiar roman, adică nu vrea să fie un roman, că se-amestecă acolo mai multe și numai aștia, boșorogii, încuiații, l-ar putea citi ca pe un roman... - Adică? - Păi, personajele mele își emailează, iau droguri și se visează unele pe altele, povestesc, dar nu-și termină poveștile, nici nu știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau sora... - Pe care n-o are... - N-o are, n-are biografie, nici nume... - Ei, dacă-i chintesență... - Păi vezi, e chintesență! Ăsta-i și mesajul pe care vreau să-l transmit, că totul e fracturat, se rupe, se amestecă... Ea îi dă să bea din sângele ei... - Cui? - Lui! Cui altcuiva? - Dar El e Ea sau Ea e El... - Da, Ea e El, dar îi dă din sângele lui, pardon, ei, și extazul e maxim, explodează, tremură, urlă... la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mână mai lungă și alta mai scurtă la același personaj, poate stânga ar fi avut la el șapte degete. Și dacă i-ar fi pictat pe toți șpanchii, cocoșați și cu urechi verzi, cu nasul în mijlocul burții? Chiar dacă ar fi amestecat total aiurea culorile? Cine știe dacă n-ar fi creat un stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub semnătură și înflorituri, sau să mă duc să vizitez o expoziție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
viața de-a fir-a păr, c-am făcut un plod la doișpe ani și opt luni, că era să mor la naștere, m-a dat tata afară din casă, m-a bătut mama cu melesteul (steak cu care se amestecă mămăliga, produsă prin fierbere, din făină de porumb care se mai numește și mălai, să le fie clar), am stat o vreme la un cămin de profesională pe lâng-un șantier, o ruinătură, ce mai, tare greu, mă sufoc de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roasă garnitura, n-am stofă de Ultimul Tango la Paris. Iar faza cu mânjitul pe piept și prin alte locuri cu mâncare nu-mi mai spune nimic de când, pe la vreo patru ani, m-am scăldat în troacă și-aveam terci amestecat cu cartofi în fund și-n urechi. N-o fi macho după rețetă, nu bandez de să ridic chiuveta, mi-e și cam foame și-o las să pregătească salata. Mă spăl, încerc să dau jos o parte din praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
turtită... Am stat și-am zugrăvit ieri literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit, parcă-s niște pui de cioară pe gard... Pe vitralii s-au întins, s-au amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște cai de mare îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vreme ca să-și dea seama de realitate și memoria ei fu asaltată de scenele pe care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
într-un salon separat. Atunci se arătă Manus. Manus Kelley, care mi-a fost logodnic până când a văzut ce-a mai rămas din mine. Manus s-a așezat și s-a uitat la pozele lucioase alb-negru ale noii mele fețe, amestecându-le și reamestecându-le, întorcându-le cu susul în jos și de-a lungul, așa cum ai face cu una dintre imaginile alea misterioase în care apare o femeie frumoasă, dar când te uiți din nou ai o hoașcă. Manus zice: — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele săptămîni, o lună, două, poate, a fost destul de emoționant. Uneori nici nu putea dormi noaptea. Dormita. Avea mintea plină de planuri, de imagini care niciodată nu erau foarte limpezi. Se amestecau, începeau într-un fel și se terminau cu totul neașteptat. Avea convingerea că în curînd, de pe o zi pe alta, va fi avansat și atunci i se va da pe mînă un birou. Un birou însemnînd în fapt accesul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
coamă leonină sură, chelia lucea în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vrea șampanie, dar nu din asta, industrială, nu Mott, ci ceva mai de soi, mult mai de soi. De aia s-a vîrît în politică și zboară în cercuri largi, din ce în ce mai largi, încît a ajuns ca el, aristocratul, să se amestece cu plebea, știi ce-i aia, nu?, plebea, proletarii? Proletarii, adică n-au altceva pe lume decît copiii pe care îi fac." Radul Popianu a așezat butoiașul pe masă, l-a șters cu grijă cu o cîrpă de bumbac, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
masă, l-a șters cu grijă cu o cîrpă de bumbac, a început să umble la cep cu atenție, lovind ușor cu degetul arătător îndoit, "o să facă nixis Hariton cînd o să vadă ce i-am făcut. Păi cum să se amestece el cu proletarii cînd nici însurat nu-i. Cît despre copii, hm, hm, nu se fac chiar așa, umblînd cu damele prin prăvălii. Pentru asta îți mai trebuie ceva, iar prințul e cam suferind, n-ai auzit?" A fost rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]