67,494 matches
-
amănuntelor pe care le dădea prietenilor care-l vizitau și a faptului că-l anunțase pe Bacalbașa, director general al teatrelor, că-i va preda curând manuscrisul. Tot din perioada berlineză datează și mai multe poezii parodice din care aș aminti fabula Boul și vițelul (parafrază după fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu) și Dogaresa și poetul, variantă a poeziei în gondolă, ambele aflate sub formă de manuscris în arhiva Muzeului Literaturii Române. Dacă nervul dramatic îl părăsise pe
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
Tertulian s-a stabilit în străinătate, a rămas de la el un televizor Diamant. Noi n-aveam televizor. Între invitați, și doamna Vivi Vulcănescu, una dintre fiicele filosofului. S-a stabilit în Franța, imediat după bombardamentele aliate din 1944. Nu-și amintește care dintre ele. La o săptămână după primul, din 4 aprilie, a murit Ion Minulescu. Vecinul său de perete, Liviu Rebreanu, s-a stins la Valea Mare (Argeș), la 1 septembrie, același an, la o zi după ce rușii intraseră în
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
sau Singur pe lume, pe care le-am citit din pură obligație. Sînt o fire veselă, derapajele lacrimale mă stingheresc. Ești unul dintre traducătorii noștri de marcă. Ai tradus mai mult din literatura engleză. David Lodge și Jonathan Coe sînt amintiți adesea, cînd e vorba de scriitorul Radu Paraschivescu. Ce reprezintă acești scriitori pentru tine și care crezi că e locul lor, la ora actuală, în literatura lumii? Să le luăm pe rînd. Lodge și Coe vin dintr-un oraș, Birmingham
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
literatura română să devină mai cunoscută în occident? Eu deja simt un suflu nou. Glumesc, bineînteles, dar vreau, totuși, să-mi spui ceva. Faci ce faci și mă aduci la sport. La spectacolul fotbaliștilor Mutu, Surdu și Șchiopu (dacă-mi amintesc bine, a existat cîndva și un Ologu. Ba chiar și un Ologeanu). C"est toi qui l"a voulu. Minunații noștri băieți și fetele noastre de aur, care au făcut să se înalțe tricolorul pe cel mai înalt catarg " recunoști
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
joacă/ Unde-n răscruce/ Nu e stâlp de cruce", sau în alt text, "fulgerătura din creierii celui pe care l-au îmbolnăvit Vâlva, Urâciunea, Făcătura și Datul", va fi lecuită de "crucea din drum". Dar troița apare adesea în literatură. Amintim prezența ei în romanul Ion de Liviu Rebreanu, mai întâi la începutul romanului. Și a doua oară, în finalul cărții. Mai dăm un singur exemplu din proză, și anume dintr-o cunoscută poveste a lui Ion Creangă, în care termenul
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
de Josef Hechter, sau să exalte în compunerile lor "războiul sfînt pentru cruce și dreptate", cum va numi Ion Antonescu campania din Răsărit. Deja prin octombrie 1940 nemții își făcuseră apariția ca instructori. "întorcîndu-mă într-o zi de la școală - își amintește Ștefan Cazimir -, am văzut în vitrinele unor magazine din centru niște afișe mari colorate, cu inscripția ŤArisches Geschäftť. Cunoștințele mele de germană erau neîndestulătoare (deși puteam citi și în alfabetul gotic) spre a înțelege despre ce este vorba... Am memorat
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
pentru că prietenii domniei sale sunt mulți la număr, mult mai mulți decât poate acoperi tirajul de-acum al himerelor în amurg. Medic de profesie, om de știință recunoscut, grafician și pictor de o mare sensibilitate și mai ales poet dăruit, am aminti aici, în acest spațiu neîndestulător, doar câteva dintre titlurile cărților sale de poeme: Ora 25 (1946), Dresoarea de fluturi și Timpul oglinzilor (1968), Ninsoarea neagră (1970), Elegiile malteze (1980), Clavicula mundi (1983), Steaua neizbucnită (1986), Elegii cretane (1989), Stigmate și
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
Emil Brumaru Doctorul Bulic al lui Sorin Titel mi-a amintit, v-am spus ieri, de doctorul veterinar Mihăiescu, cel care cînta arii de operă printre vaci și s-a căsătorit cu o telefonistă cam curvă, dar destul de drăguță (i-am uitat numele mic; îi țin minte doar sînii mari, gura
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
oïl (devenit oui), franceza; limba de sì, în fine, — italiana. Italia însăși e, de altfel, după ilustrul florentin (cf. Inf. XXXIII, 80) "șilț bel paese là dove il sì suona", — "frumoasa țară unde sì răsună". (Limbă de sì, spaniola e amintită doar în treacăt, iar portugheza, ignorată). riginea celor trei "da"-uri e, bineînțeles, limba latină: oc provine din pronumele demonstrativ neutru hoc "acesta"; oïl, din același hoc, redus la o și întărit prin pronumele personal il (sorgintea căruia este pronumele
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Dante o ignoră, — și nici n-ar fi putut să facă altfel) este un grai de "da". Obîrșia cuvîntului e slavă: răspund afirmativ la întrebări, prin acest "da", bulgarii, sîrbii, rușii. În paranteză fie spus: Tristan Tzara, în primu-i Manifest, amintește dubla afirmație, "da, da", din rusă și română, drept o posibilă semnificație fortuită a derizoriului cuvânt dada, pescuit cu coupe-papier-ul din Larousse. — Or, cum dadaismul e o culme a nihilismului în artă, sensul acestei "duble afirmații" nu poate fi decît
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
început măcar, oprindu-mă desigur, dinainte, “incapacitatea” de-a o face. Visam, trîntit în șezlong, după amiaza, cu ochii în lumina zidului de cărămidă de la cîțiva metri de mine, ca la o femeie la poezia mea finală! * Și iar îmi amintesc. Întotdeauna începeam o poezie, mecanismul îmi era declanșat ca prain farmec de un cuvînt, un cuvînt ce pînă atunci, deși-l repetasem, vorbind, de mii de ori, sau îl citisem, nu avea nimic neobișnuit. Și deodată, n-am înțeles nici
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
niște pagini etc... Aș vrea să nu se mai termine. Are ceva de basm, de poveste spusă la gura sobei, iarna, cînd în casă-i cald și bine și-afară bîntuie înghețul. Zăbovesc pe cîte o filă, cu ochii aiurea, amintindu-mi de mine, de visurile mele și cum m-aș tot duce-n trenuțu acela pe lîngă care flăcăii alergau îndemnați de fete, culegeau prune, iar se suiau. Dovlecii enormi din grădina Anei! Soldatul care declanșează, c-o împușcătură, toată
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
am așezat la birou și am reănceput lucrul. Aud din nou zgomotele orașului, după 7 luni în care nu auzisem decăt ecoul valurilor. Mă reăntorc acum în lume. Vreau să reăncep să trăiesc. Aștept viza franceză ca o dezlegare. |mi amintesc de toate plecările mele. |mi spun că viața e făcută din ele " (14-19 iulie 1945). Viza franceză sosește și, odată cu ea, pașaportul pentru noua viață. Aproape fără bagaj, Eliade ajunge la Paris. După cățiva ani de mizerie materială crăncenă, scrierile
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
de mătase și cununi de brad bărbații cu peruci argintii la braț cu doamnele-n rochii cilindrice de la balcon a aplaudat împărăteasa o scenă din vechiul basm german cu prințul prefăcut în cerb la vînătoare-n marginea împărăției - bătrînii își mai amintesc numai flăcările jucînd la începutul războiului mondial pe zidurile Thaliei scena amurgului lumii mulți ani au plîns obrajii Thaliei sub înfrățirea secerei cu ciocanul pe stemă pînă și-a recăpătat chipul dintîi - se spune că actorii s-au retras de pe
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
anul trecut, am aflat că Anglia mai posedă încă vreo 3000 de fantome, inventariate și catalogate ca extrem de conștiincioase în serviciu și conferind pecetea unei nobile tradiții caselor și castelelor în care obișnuiesc să se arate. Prilej de a-mi aminti o vorbă a lui Walter Scott. Întrebat de o cititoare dacă crede cu adevărat în fantome, scriitorul a răspuns: “Nu, doamnă, nu cred; am văzut prea multe!” Mă așez, în ce mă privește, pe poziția opusă: cum aș putea să
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
hipertensivului ce cu onoare și propranolol sînt. Observ că, scăpat de sfătoșenie, o cotesc retoric! Să nu uităm, corespondența generală poartă-n aer, nescris, dar simțit adînc de inimile noastre cu tic-tacul cam rapid titlul Recviem pentru Scămoșilă. Să ne amintim, surîzînd îngăduitor, de subcapitolele Ruina unui samovar, Vaca la țară, Culinare, Copilării din amintire, Strada etc. Dar, mai ales, să păstrăm proaspătă și veșnic cu ușa deschisă, acea mică prăvălie de lenjerie intimă de damă, dintr-un orășel de provincie
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Prilej de lungi și cam porcoase comentarii privind-o pe Nastasia Filippovna, pe Grușenka etc... Notez toată chestia, fiindcă, întrebîndu-l ce-i place mai mult din bătrînul Dosto, mi-a răspuns: visul unchiului Stepancikovo și locuitorii săi! Și mi-am amintit că și dumneavoastră preferați acest scurt roman, pe incomparabilul Foma Fomici. Voi reciti cartea! Acum cîteva zile, la radio, aud pe cineva, un moșneguț, că scrie multe scrisori, chiar de patru pagini, și că știe că epistolele sale au valoare
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Nu mă pot dezlipi de amintirea personajului Celesta Tenzi (Tenzi venind de la Hortensia, deci Celesta Hortensia!). În ultimii ani, amintindu-mi uneori de ea, mi-am dat seama că, fără să știu, am fost îndrăgostit de dînsa! Da, fără să știu! Spre deosebire de Celesta care, bănuiesc, ca orice femeie, știa. Odată, nu știu de ce, eram pe peronul gării din D. Celesta
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
o”, ca într-un alint ”Dooomnu Doctor”. Acum de abia pricep că inevitabilul ca în “rezervația naturală de îngeri” să apară, la un moment dat, și Celesta Tenzi, doctorița cu trup strașnic, matern oarecum, doctorița pe care, iată, mi-o amintesc din nou, sprijinită de uriașa mea sobă de teracotă maro (o sobă dublă din cauza camerei prea mari) în fustița ei indescriptibilă, tristă, albă, blondă, bînd o cafea și spunîndu-mi că nu mai poate, că-i prea singură acolo, la dispensarul
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
fi mai liniștit, două căpșune: Tom și Becky! Și-ncă ceva: Lectura lui Ippolit în care-aș căuta să arăt cum citește un personaj dostoievskian (e vorba de citirea Confesiei) și ce implicații poate avea, pentru el, actul lecturii (vă amintiți, nu?, că Ippolit, după lectură, se sinucide, mai bine zis ratează, spre hazul și ranchiuna tuturor, o sinucidere prost pusă la punct). Dar sufletul meu de acum, cel diurn și cel nocturn, e mînjit, ziua cu întîmplări penibile (de cînd
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
amară de vreme, tot foindu-mă printre oameni, mi-am neglijat personajele dragi. În ce tractir mai zace Svidrigailov? Cui i se mai confesează, scuipîndu-și, la modul cel mai propriu al cuvîntului, viața-n fața celorlalți, Ippolit? Dar Lebedev? Vă amintiți de replica lui celebră, din compartimentul trenului în care se întîlnesc, pentru prima dată, Rogojin cu Mîșkin? “Și nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nimic să nu-mi dai! Iar eu tot am să țopăi (s.n.). Îmi las
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
electricianul Vasilescu din Dolhasca!), mințile și trupul! Azi, mort-răscopt, vă trimit cartea! Toată treaba asta s-a transformat într-o teroare a bunului simț! Ieri seară am văzut un film cu formația de muzică ușoară ABBA. Și, deodată, mi-am amintit de localitatea D. Pe atunci ABBA avea primul succes cu “Waterloo”, melodie premiată de “Eurovision”. Văzusem concursul în direct televizat. Numai că despre altceva e vorba. Tot cam atunci apăruseră două doctorițe proaspăt absolvente, clujene: Tenzi și Felicia. Tenzi, pe
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
Străine, începută în 1926, documentele publicate aici se dovedesc foarte relevante. La acestea aș vrea să adaug, în cele ce urmează, o scrisoare aflată în colecția doamnei Ioana Racottă din București, strănepoata destinatarului ei, diplomatul Nicolae Filodor. În scrisoare sunt amintite numele lui Nicolae Titulescu și al diplomatului Nicolae Dianu, care era directorul Direcției Presei din Ministerul de Externe. La 1 noiembrie 1927, Blaga fusese numit atașat de presă la Legația României din capitala Cehoslovaciei (“Manuscriptum”, nr. citat, p. 163). Nicolae
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
despre Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, V. Voiculescu, Al. Philipide rămân piese de referință. În același timp, s-a minimalizat preocuparea sa, nu mai puțin importantă, de “mișcarea prozei” și mai ales de roman, de tipologia romanului, spre a nu mai aminti dările lui de seamă privindu-i pe unii dintre cei mai mari și semnificativi prozatori, precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, V. Voiculescu, și monografiile consacrate lui Ion Creangă și Calistrat Hogaș. Autorul
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]