2,199 matches
-
să se bucure de avantajele notorietății rămânând invizibil în ochii cenzurii. Spre deosebire de spațiul public modern și liberal unde se poate imagina coexistența notorietății și ignoranței, pentru că autonomia observatorului este acceptată, spațiul public comunist nu permitea nimănui să treacă neobservat. O anecdotă culeasă în Germania de Est72 atribuia unui înalt demnitar al partidului constatarea potrivit căreia scriitorii ar fi trebuit să aprecieze faptul de a scrie într-o țară socialistă unde literatura era luată în serios și unde fiecare rând scris era
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și legendare. Astfel că, În vara lui ’83, eu mă găseam din nou la București, lucrând la finalul Drumului la zid, Încurajat de promisiunea Getei Dimisianu că va lupta pentru apariția sa și de această dată. Iată În continuare o anecdotă care se leagă de obținerea cu greu a vizei Cristinei și care a dat naștere, ca atâtea alte elemente biografice, unor legende mai mult sau mai puțin caustice, veninoase: Mă aflu deci la București, În iulie și august și, cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la încercare credința, "Dumnezeu ni l-a trimis pe Diavol cu toată hidoșenia smintirii dintre vorbire și faptă (...) și îl poți răpune doar cunoscându-l, pentru că el renaște veșnic în fiecare om". Apoi, îl informează, îngrijorat, că "pe varvarieni doar anecdotele, pe care nu le uită niciodată, îi scutesc de orice griji" și la ei "râsul nu mai îndreaptă moravurile, ci ocrotește gratuitatea viciului". Aceste rânduri au fost scrise de prozator cu mai bine de trei decenii până la apariția tembelizantei emisiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate cărțile. Era pe profilul școlii germane, căci mama lui era nemțoaică. A murit la 1 decembrie 1981. S.B.: Cu Titus Raveica ați făcut istoria filosofiei. D.T.: Titus era pitoresc. Am mai spus-o, pigmenta cursul, ieșea din curs cu anecdote, cu istoria anecdotică a filosofiei, cu întâmplări din viața privată a marilor filosofi. A terminat facultatea la București. A rămas în "memoria amfiteatrelor", ca să citez o carte de-a sa. S.B.: Pe Petre Dumitrescu l-ați avut la doctrine sociologice
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
uriașă: Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu, Georgeta Andrei, Rodica Tapalagă, Florian Pittiș, Valentin Uritescu, Mihai Mereuță, Aurel Cioranu, Luminița Gheorghiu, Adrian Georgescu, Mariana Buruiană, Ovidiu Schumacher, Ion Cocieru, Petre Lupu, Gelu Colceag, Marcel Iureș ș.a., în regia marelui Alexandru Tocilescu. Apoi Anecdote Provinciale de Alexandr Vampilov, cu Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu, Ștefan Bănică, Virgil Ogășanu, Ovidiu Schumacher, Petre Lupu, Tora Vasilescu, în regia lui Valeriu Moisescu. A fost și un recital de muzică și poezie, susținut de Ion Caramitru și Dan Grigore
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Practic, din Arhiva Națională de Film au fost scoase atunci multe filme, astfel încât în fiecare seară să ruleze câteva filme în Sala Mare a Casei de Cultură, pentru că era o afluență uriașă. Aș mai vrea să spun aici, ca o anecdotă, faptul că se rulau filme și în timpul zilei, de scurt metraj, dar și de lung metraj. La filmele mai cu probleme, cum erau atunci La dolce vita, filmele lui Tarkovski sau ale lui Antonioni și chiar Reconsituirea lui Lucian Pintilie
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cercetării. Ca director al Stațiunii Biologice Marine de la Agigea, domnul profesor Mustață a știut să fie o gazdă primitoare, îmbiind pe cei veniți la stațiune cu bucatele preparate cu iscusință de dânsul însuși, cu un vin de Murfatlar sau cu anecdote alese, toate conferind o notă aparte serilor de vară de la malul mării. Nu a existat vreo serie de studenți veniți în practica de vară, fie ei de la Iași, Chișinău, Pitești, Timișoara, București, Suceava sau Tiraspol, cărora profesorul sa nu le
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de numire, te vei ocupa și de dosarele care nu au un responsabil desemnat printre colegii tăi de la ambasadă. De exemplu", a adăugat ambasadorul parcă glumind, "cu probleme de religie, rabini și sinagogă, tu însuți fiind fiu de rabin". Dar anecdota pe care vreau s-o povestesc s-a petrecut într-o după-amiază de vară umedă și înăbușitoare, prin anul 1972, când a venit să mă vadă, în vizită de curtoazie, noul secretar de presă al României la Bruxelles. Era foarte
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
efectul dorit? Nicidecum! Până la urmă, fără să fi urmat mesajul angelic transmis prin Gru, războiul precum se știe s-a terminat la kilometrul 101, pe șoseaua ce duce la Cairo. * * * Al doilea episod norvegian are un caracter diferit, nu de anecdotă. Lui Sir Henry Wotton, ambasador englez în serviciul Regelui James I (în secolul al XVII-lea), i se atribuie fraza definitorie care a devenit cu timpul monedă curentă, conform căreia "un ambasador este un om cinstit trimis să mintă în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
după anumite surse (neidentificate), ca evreu cu numele de Burăh Tescovici"14. În capitolul "Gheorghiu-Dej și evreii", Paul Sfetcu, care și-a scris memoriile în stilul lipsit de har al documentelor de partid, nu s-a sfiit să reproducă o anecdotă antisemită care circula, după spusele lui, în anii cincizeci prin București, conform căreia "războiul dintre Israel și Egipt din 1956 a încetat nu ca urmare a amenințării URSS că va interveni în conflict, ci pentru că egiptenii au declarat că bombardează
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
le va umple pe unele, în timp ce altele vor rămîne goale temporar sau definitiv. Controlul experimental, testarea faptelor lipsesc. Încă nedomesticită de disciplinele cercetării, mintea e îmbătată de propria-i putere și de descoperirea virtualităților sale. Exemplară în această privință, o anecdotă povestită de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină, Democrit găsi că aceasta avea un gust de miere și își întrebă slujnica de unde provenea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Dumbrăveni "tăia și spânzura" în numele lor, apucăturile i-au rămas căminarului și după ce s-a desprins de ei; își făcea singur dreptate, apelând chiar la violențe, nu numai verbale. Circulau pe seama conului Gheorghieș o mulțime de întâmplări deja trecute în anecdotă 40. Eminovici era înalt, voinic, [...]"munte de om", de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzui41. G. Călinescu spune că nu avea nici o subtilitate sufletească, că îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
combină cu una pur reală, dar care ține de caracter, ducând în același loc al retragerii de lume, chiar în cele mai comune locuri, când toți ceilalți reacționează în așa zisa normalitate: Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
zgârcite capitole de dicționar, ci oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi, ușor șuetard și prea aservit devizei junimiste "anecdota primează". Fals. Un studiu doct și doldora de subsoluri savante poate fi mai puțin relevant și, oricum, mai plicticos decât o vorbă de duh cu surprinzătoare încărcătură caracterologică, ori o situație "pe muchie", aptă să depună mărturie despre neștiutele valențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ale cărei amintiri abia mai pâlpâie. Rămânea neinvestigat începutul și miezul veacului XIX; urmau s-o facă cele două volume intitulate "Iașii de odinioară", de Rudolf Șuțu, o carte ușor exaltată, dar doldora de informații, amănunte, vioaie schițe caracterologice și anecdote pline de tâlc. Aflu că stă să apară "Orașul amintirilor", de Eug. Herovanu. Și câte nu-s de aflat din aceste opuri uitate! Iată, de pildă, realitățile stradale ale târgurilor moldave, acum cucerite definitiv și iremediabil de zeul automobil ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lista marilor laureați; li s-a lăsat doar accesul la premii de mâna a doua și a treia. Iar Nobelul pentru literatură a fost acordat cui credeți? unui învingător... pe teatrele războiului, care n-a scris în viața lui decât anecdote și discursuri: Winston Churchill (1953). Istoria, inclusiv cea literară, o fac învingătorii! (Păstrând proporțiile, să ne amintim de Premiul Unional pentru Literatură conferit lui... Brejnev, pentru dările de seamă despre campania din pământurile desțelenite...) Oricum, nu văd prea multe motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
azi, a făcut saltul la conservatori, pac și răvașul, la fel de anonim: "Missiraș / De la Iași / Sau din Ieși / Cum de eși? Dintre vechii junimiști / Făcuși țâști / La Tachiști!" De reținut comentariul împăciuitorist al lui Herovanu, care, după ce teoretizează că "valoarea unei anecdote nu stă în adevărul istoric, ci în adevărul ei moral, adică în verosimil și caracteristic, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă", trage concluzia: "lucrurile povestite ar fi putut să se fi întâmplat așa cum se povestesc, după cum și versurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lungul vremurilor. Jean-François Gautier, și acesta este fără îndoială primul motiv al succesului său, este un profesor înnăscut, care știe să îmbine admirabil erudiția savantă cu o claritate care nu mai admite replică, analiza aprofundată cu sinteza luminoasă, esențialul cu anecdota, sensul juridic cu cel istoric, seriozitatea cu cordialitatea. Este un dar al lui, pe care nu toți îl au, acela de a rezuma în mod plăcut și în puține pagini un material care ar fi putut fi plictisitor sub un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Croft, 2007 text argumentativ premisa/ipoteza argument pro/contra concluzie instrument lingvistic verb de opinie adverbe/locuțiuni adverbiale conjuncții/locuțiuni conjuncționale argument formal informal topic brainstorm evidence opening paragraph conclusion statement of fact vs. opinion counter-argument factual information rhetorical question anecdote emotive language repetition exaggeration humour layout 27 audience purpose Comentarii: Comparând metalimbajul utilizat de cele două lucrări, putem observa existența a doar patru termeni comuni (text argumentativ - argument, argument - argument, argument contra - counterargument, concluzie - conclusion). Majoritatea conceptelor utilizate de autorul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona-Maria DORNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93136]
-
Limbajul ales șterge clivajele ierarhice și îi îndeamnă pe salariați la responsabilitate. El este folosit deci pentru transmiterea unei culturi. Lemaâtre arată, de asemenea, că miturile, metaforele, istoriile contribuie la stabilizarea culturii și la împărtășirea ei. Autoarea dă ca exemplu anecdota potrivit căreia un portar îi interzisese intrarea într-o clădire a IMB directorului general al companiei. Responsabilul s-ar fi supus, arătând astfel că "regula este aceeași pentru toți". 3.4. Cultura, factor de performanță? Cultura este pentru Lemaâtre un
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
moravurile și legea lor. Istorismul iluminist avea să fie rezolvat aici în spirit cronicăresc, așa cum erau și vechile cronografe din Moldova, realizate după modele bizantine. Sfera literară era foarte redusă, de aceea s-a simțit nevoia să fie completată cu "anecdote sau povești trecătoare". "Bibliotecii românești" a lui Zaharia Calcalechi îi lipsesc atributele esenția1e pentru a putea fi socotită prima gazetă românească: periodicitatea și subiectele de actualitate. Cunoscută mai mult ca un almanah, ea n-a putut corespunde exigențelor timpului, nici
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
Albina românească", prevestea această etapă. Povestirea lui Negruzzi, Riga Poloniei și prințul Moldaviei" ("Albina românească", 1839, nr. 102, p. 414-416), stă între ficțiune și adevăr istoric, alimentată de Voltaire și din cronici, urmând, până la urmă, mai mult gustul publicului pentru anecdotă. M. Kogălniceanu încearcă schița de moravuri și portretul caricatural în foiletonul "Soirees dansantes" ("Adunări dănțuitoare"), urmat de Negruzzi cu "Provincialul" și "Păcală și Tândală", originală scriere în duh antonpannesc. Spre deosebire de poezia publicată în paginile "Albinei", cele mai multe din aceste bucăți în
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
literaturii universale, care decurgea din specificul ei de ziar de informație largă, în raport cu publicațiile periodice literare propriu-zise. Interesul pe care redactoru 1 foii încerca să-l trezească pentru literatură, chiar și prin cultivarea rubricii de "varietăți", și mai ales a anecdotei, apropie unele pagini ale "Albinei" de acelea ale unei publicații de tip magazin. Într-o foarte temeinică publicație, de astă dată numai literară, și aproape în exclusivitate consacrată criticii și istoriei literare, G. Călinescu va reactualiza astfel de mijloace, după
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
denumiri diferite. Totuși, indiferent de perioada istorică și de țară, nu a încetat să-și desfășoare activitatea, perpetuându-și idealurile și învățăturile, participând direct sau indirect la dezvoltarea artelor, științei și civilizației și susținând mereu egalitatea sexelor și fraternitatea. O anecdotă care reflectă starea de spirit a acestor lucrători de excelență 19, cum erau denumiți în Evul Mediu companionii masoneriei operative pe care o găsim sub numele de companionaj, narează un dialog dintre un vizitator al unui șantier de construcție al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]