12,966 matches
-
pieritor și sensibil mi s-a tras o continuă suferință. Așa m-am pomenit Într-o bună zi că principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice. Dar ele pot fi și cauze ale lașității sau ale unei neîngăduite toleranțe. Ajungi să nu mai stîrpești șobolanii, nici păianjenii, nici nulitățile, nici impostorii, nici tiranii, pentru că toți sînt făpturile lui Dumnezeu și au aceeași alcătuire cu tine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era perfectă - mă anunță pictorul jignit. - Ce-ai făcut?! - îl întreb eu. - Am scos mai bine în evidență libidoul bacantei. Cu negru. Un ochi neinițiat nici n-o să observe. - Dar, pentru numele lui Dumnezeu! Un ochi neinițiat nu cumpără vaze antice. - Cu atât mai bine, o să iei mai mulți bani pe ea. Dacă vrei, o și semnez - a spus, gata să plece cu mănușile mele. - Te rog să le pui înapoi. Am cumpărător pentru ele. Mai bine ia ceasul ăsta muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe deasupra o să vă dau și un cadou. Unul care valorează o sută de bilete de tren, sau unul de vapor sau ce vă place. Oriunde. Un cap de mumie, să zicem. Nu mai am nevoie de el. O vază grecească. Antică. — Și ce înseamnă puținul acela? întreabă. Respiră. Simte c-o să trăiască. — Mâine o să aprindeți un chibrit, pe care o să-l scăpați undeva. Asta e tot. Iar acum o să vă arăt unde. — Undeva arde. Și între noi putrezește ceva - îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
părea doritor să îmi întâlnească privirea. —Tom? am spus. Tu vorbeai cu ea aseară. Și-a ridicat pentru o secundă capul. Mi-aș fi dorit să nu facă asta. Arăta ca propria mască mortuară, făcută din marmură cerată de origini antice. Poate i s-ar fi potrivit unei persoane cu o structură osoasă impecabilă, dar fața lui mare și îndesată de irlandez nu era demnă să o poarte. Ochii lui, care de obicei erau de un albastru deschis, senin deveniseră acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care echivala în epoca modernă cu ceva neobișnuit de nou. Din toate regiunile diferite ale Italiei soseau zilnic mii de obiecte care trebuiau îmbătrânite repede, căci sezonul estival nu dura o eternitate. Se studiase predispoziția turiștilor de a cumpăra obiecte „antice“ mai ales în timpul verii. Soarele le încingea creierii și dorința de frumusețe se ridica și ea la înălțimi neobișnuite. A doua zi după venirea noastră, Franco trebuia să călătorească la Castellana și noi am hotărât să-l urmăm. În afara oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el nu-l spiona nimeni. De ce ar fi fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri dicitatea raționamentului său. Nu era vorba de nici un blestem al Muntelui Rău, nici un zeu, antic ori modern nu se uita la muritorii ce ajungeau acolo. Era doar o superstiție care îi apăsa pe localnici, nimic mai mult. În ceea ce-l privea pe Cristi, acel al șaselea simț al său, îl pusese în gardă. Însă, nereușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mărturie că acele cărți nu fuseseră vreodată atinse. Cărțile erau ferecate În lanțuri, ca ocnașii de galere, doar că lanțurile nu aveau și lacăt. Asta era deci, Îmi ziceam eu, faimoasa Enciclopedie a morților! Mi-o Închipuisem ca o carte antică, asemănătoare Cărții tibetane a morților sau Cabalei ori Vieților Sfinților, deci una din acele creații ezoterice ale spiritului uman din care se puteau desfăta doar pustnicii, rabinii și călugării. Într-un tîrziu, cînd am Înțeles că lectura s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sus menționată, cu vădită exagerare. Concluzia era apocaliptică: „Dacă popoarele Europei nu se vor ridica Împotriva inamicului comun, care-și dezvăluie planurile secrete În această carte, civilizația noastră va fi distrusă de același ferment de descompunere care a nimicit civilizația antică de acum două milenii“. Cinci ediții succesive vor sta mărturie În privința ecoului nemaivăzut În rîndul cititorilor. În ce privește autenticitatea, nimeni n-a pus-o vreodată la Îndoială, Antichristul lui Nilus, pe baza căruia s-au făcut toate celelalte traduceri existînd negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cele mai intime? Și să respire fără a se chirci În durerile cele mai cumplite? Cum se putea hrăni acea ființă, fără ca, Într-adevăr, mâna lui Dumnezeu să nu Îi vină În ajutor În fiecare clipă a vieții sale diforme? Anticii se confruntaseră și ei cu miraculosul, Însuși Aristotel admisese că, În privința supranaturalului, motivele de a crede și cele de a nega sunt deopotrivă de tari. Dar de ce o putere superioară trebuia să aleagă această modalitate pentru a se manifesta? Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Învățătură te referi? replică poetul. Monerre ridică un deget către cer. - Știința Uraniei, căreia mi-am Închinat Întreaga viață. La Toulouse, unde m-am născut, apoi În Languedoc și, În sfârșit, la Veneția. Acolo am studiat alcătuirea cerurilor pe hărțile anticilor și ale lui Ptolemeu, mai cu seamă. Uneori reparându-le acele imperfecțiuni pe care acești oameni mari le-au neglijat. Și am căutat să răspândesc această cunoaștere de la catedră, Însă fără succes. Drept dovadă, iată că numele meu vă spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să pătrundă? O apucă pe strada ce ducea către Porta del Prato, de-a lungul vechiului drum, de la răsărit la apus, al primei așezări romane. Construcțiile plasate de o parte și de alta a pavajului alcătuit din lespezi, răsărite pe anticele ruine precum mucegaiul pe trupul unui animal În descompunere, erau, cele mai multe, niște clădiri grosolane cu un singur nivel, lipsite de orice decorațiune, cu ferestre mici și Înguste, la nivelul străzii, abia acoperite cu câte o perdeluță simplă În loc de geam. Din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sfârșite. Ochii de cristal clipiră de două ori; apoi, după un sfios gest de teamă la vederea bărbatului aplecat deasupra ei, pe buze Îi apăru un zâmbet misterios și Îndepărtat, ca acela pe care Dante Îl văzuse la statuile zeițelor antice. Îl fixă pentru câteva clipe, iar apoi Își Întinse brațele cu moleșeală. Priorul căzu În genunchi În fața ei. El Îi simți mâinile atingându-i ceafa, iar apoi atrăgându-l domol către buzele deschise. Gura ei avea gust de somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lupta pentru coroană. Intrarea triumfală În Ierusalimul cu o sută de turnuri, triumful și căderile, dorința neostoită de cunoaștere și strălucirea curții sale. Versurile lui... Sări la ultimele file. Proza solemnă a episcopului scanda sfârșitul Împăratului În tonurile unei drame antice. Chinul provocat de boală, speranțele Înșelătoare ale unei aparente Însănătoșiri. Tulburea Împletire de patimi și de rivalități din preajma patului său de moarte. Apoi, cu stupoare, observă o frază pe care Mainardino o introducea parcă din Întâmplare: „... i-a fost adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
desprinsese, scoțând la iveală filele acoperite cu calcule și cu simboluri astronomice. De Îndată, atenția lui Dante se redeșteptă. - Ar trebui să fii mai grijuliu cu scrierile dumitale, exclamă el, aplecându-se să adune filele căzute. Mari opere ale geniului anticilor s-au pierdut dintr-un gest nechibzuit. - Nu se va Întâmpla nimic din ce nu trebuie. Nu se va Întâmpla nimic care să nu fi fost scris Încă din prima zi În cartea destinului, stărui Marcello, cu glasul frânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
deja. - Iată semnele orei dumitale pământești, messer Alighieri. Soarele strălucitor În Gemeni, În ultimul avânt al schimbătoarei primăveri, care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit bine ce a fost În viața mea, Îl Întrerupse poetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se opri o clipă În prag, așteptând ca ochii să i se deprindă cu Întunericul. - Arrigo, autoritatea Florenței vine cu mine, ca să dai seama pentru crimele dumitale, scandă el cu o voce fermă și cu mâna ridicată, asemenea unei statui antice a justiției. Puțin câte puțin, vederea devenea mai limpede. Desluși profilul filosofului, așezat pe micul scaun din dreptul mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu o patină antică, asemeni celei a sarcofagelor și misterelor egiptene. Pentru a împodobi casa după marea lucrare, un decorator venise special de la Bruxelles. Primul locatar sosi de îndată ce se terminară lucrările. Șase luni mai târziu, în locul lui veni un al doilea, care plecă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
eu de el, dar nu te pui cu stilul omului. De fapt, când a început spectacolul, am înțeles că tot ce era mai important făceau el și nevastă-sa, ei mânuiau păpușile și măștile, ceilalți erau un fel de cor antic care rostea din când în când câte o sentință. Teribil de interesant, iar măștile, care pe lumină crudă mi se păreau urâte și necizelate, își dovedeau forța trezindu-se la viață grație nebuniei de care era apucat Peter când juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să facă sau să spună ceva. Într-o zi s-a aflat că a murit. Tocmai repetam Eunucul la Bulandra. Ajunsesem acolo după ce Tavi l-a chemat pe Besoiu, pe atunci director, să vadă examenul clasei mele cu această comedie antică. Examenul fusese un succes nebun, așa că Eunucul nostru a intrat în repertoriul Bulandrei, unde avea să facă peste o sută de reprezentații cu săli arhipline în numai o stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
permanent, Rainer poartă niște frumoși și moderni ochelari de soare din plexiglas, de formă pătrată, și și‑a pieptănat părul în jos, pe frunte. Asta vrea să fie o tunsoare à la Cezar, dar Rainer nu arată ca din Roma antică, ci ca din Viena contemporană, care‑i șoptește neîncetat să contribuie și el mai departe la reconstrucția orașului său natal și să‑l facă din ce în ce mai frumos. Dar asta nu intră în nici un caz în planurile lui. Viena împodobită cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spus că sunt Înspăimântat de ceva. Oare de ce anume mi-era teamă? Nu știam nici eu. Biroul lui Gan se afla la etajul al treilea al unei clădiri din cărămidă. Era destul de spațios, iar mobila și decorațiile interioare imitau stilul antic. Fata de la recepție care Îndeplinea și rolul de secretară și-a Întrerupt lucrul la calculator și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a poftit să intru. În spatele unui birou am văzut așezat un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și nu părea deloc fericit. Detesta polițiștii și militarii sau, mai degrabă, se temea de ei. Aveam la noi diverse droguri și puteam În orice moment să fim opriți pentru un control de rutină. Eu purtam o rochie În stil antic pe care Maestrul mi-o cumpărase cu ceva vreme Înainte din Paris. Adevărul e că până atunci nu prea avusesem haine occidentale, ceea ce l-a determinat pe Maestru să-mi ofere multe cadouri. Keiko avea o garderobă impresionantă de rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva de băut pentru noi. Nu știu dumneata cum te simți, dar mie cu siguranță mi-ar prinde bine un păhărel. Îmi indică un imens secretaire Biedermeier, a cărui parte de sus, decorată cu coloane ionice din bronz, părea un antic templu grecesc în miniatură, și zise: — E acolo o sticlă de gin. Nu-ți pot oferi decât niște suc de lămâie ca să pui în el. E singurul lucru pe care-l beau vreodată. Era un pic cam devreme pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amândurora înainte de sfârșitul serii. Otto mi-a povestit despre fiica dumneavoastră dispărută, Emmeline, și despre faptul că poliția și bunul nostru prieten Rolf Vogelmann nu au putut să o găsească. Cum îi spuneam și soției dumneavoastră, sunt sigur că spiritele anticilor noștri strămoși germani nu ne vor abandona și că ne vor spune ce s-a ales de ea, așa cum ne-au mai spus și despre alte lucruri înainte. Se întoarse și își flutură mâna spre masă: — Ne așezăm? zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]