3,836 matches
-
organizarea frontului unic la bază, el trebuie să facă apel la muncitorii socialiști ca să-l abandoneze. De altfel, pentru IC, democrația burgheză este pe cale de fascizare: aceasta se traduce în Franța printr-o identificare a guvernelor radicale (reacționare și violent anticomuniste) cu fasciștii. La cea de a XIII-a plenară, apoi în fața Comitetului Central al PCF din ianuarie 1934, Thorez recunoaște erorile partidului francez. Or, tergiversările guvernelor radicale marcate de scandaluri întețesc nemulțumirea populară într-o țară unde criza se prelungește
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
dar fără să promoveze totuși mari naționalizări, la insistențele comuniștilor îngrijorați de urmări. În această optică, PCF a lansat sloganul celor 200 de familii care domină Franța, frapant și simplist, prin care încerca să justifice atacul la adresa marilor proprietari. Dezlănțuirea anticomunistă în campania electorală, mobilizarea din teama față de Moscova, de revoluție și dezordine au întărit în mod cert reticențele comuniștilor de a participa la guvernare temîndu-se de a nu crea un pretext pentru destabilizarea Franței de către dreapta și de către fascism. Prejudecățile
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pretexte pentru promovarea unei legislații de excepție, indulgentă totuși față de partidul fascist olandez al lui Mussert. În ciuda acestui pericol, deschiderile în direcția socialiștilor avură bătaie lungă: liderul lor, Albarda, conducător al Internaționalei muncitorești socialiste, era unul dintre purtătorii de cuvînt anticomuniști cei mai înverșunați. Datorită crizei, sindicalismul social-democrat reușise parțial integrarea clasei muncitoare. Mesajul comunist a fost totuși înțeles numai în parte. De Crăciun, în 1935, partidul lua numele de Partid Comunist Olandez (CPN) și schimba numele ziarului său "De Tribune
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
alăturate. Instrucțiunile aduse de la Moscova de Raymond Guyot, conducător al ICJ, iau ceva timp pînă să fie aplicate. O declarație a comitetului central datată 21 septembrie caracterizează în sfîrșit războiul drept imperialist. Interzicerea partidului, survenită la 26 septembrie, și isteria anticomunistă care o însoțește, clarifică într-o anumită măsură situația și întărește analiza IC la scară franceză. Dar schimbarea nu pare destul de sinceră în ochii IC. Jacques Duclos provoacă atunci o lovitură de teatru: la 1 octombrie, deputații comuniști adresează președintelui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
noiembrie 1944, între jandarmi și Frontul de Independență, se înscrie, fără o perspectivă clar definită, într-o strategie a tensiunii destinată să determine căderea guvernului. Această paranteză se închide deci la sfîrșitul anului 1944, dar ea a dat consistență campaniei anticomuniste căreia, plecînd de la exemplul grecesc și exagerînd incidentul belgian, Churchill îi dă lovitura de început pe 8 decembrie în Camera Comunelor! O dată luptele încheiate, preocuparea Aliaților se va polariza în teama de puterea partidelor comuniste din Occident. Dacă paranoia nu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comunist susține toate orientările diplomației sovietice, diviziunea bipolară a lumii reînvie lupta internă dintre partizanii și opozanții secretarului general. Ca și celelalte partide comuniste, comuniștii norvegieni obținuseră cel mai bun rezultat electoral al lor de după război, cu 11,9%. Campania anticomunistă care urmează sprijinului necondiționat acordat de PC norvegian atît URSS-ului, cît și proceselor din Est, provoacă o primă pierdere electorală foarte semnificativă, din moment ce în 1949, el nu întrunește mai mult de 5,8%, și, mai ales, pierde orice reprezentare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Congres în iulie 1956 este cum nu se poate mai clar: Noi nu recunoaștem oamenii ale căror intervenții în interiorul partidului converg cu atacurile lansate din afară de către dușmanii noștri, 'libertatea' de a propaga în rîndurile noastre construcțiile lor distructive și anticomuniste. Mai bine ne luăm libertatea de a-i scoate în afara partidului 7. Susținerea intervenției sovietice în Ungaria vine, din acel moment, aproape de la sine. Atacurile împotriva anumitor localuri comuniste de către manifestanți ostili intrării trupelor rusești în Budapesta, permit conducerii să
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de lemn, Ed. Humanitas, București, 1993. Traducere de Mona Antohi, postfață de Sorin Antohi. Cred că cititorului român i-ar fi utilă, pentru mai buna înțelegere a prăbușirii comunismului, și traducerea volumului Le Moment Gorbatchev apărut în 1989, anul revoluțiilor anticomuniste din Est. 5 Stéphane Courtois, Nicolas Werth et alii, Cartea neagră a comunismului, Ed. Humanitas, București, 1998. Despre scandalurile ce au însoțit atît versiunea franceză, cît și pe cea românească, v. Dan Petrescu, Din lacună în lacună, în volumul său
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
să vină în sprijinul cititorului român. Ni se relatează, de pildă, cum, conform autorului prefeței la ediția în limba franceză (Fayard, 2003), romancierul albanez, sceptic în privința prăbușirii comunismului în țara sa, se decide să-și transfere clandestin unele manuscrise fățiș anticomuniste la Paris, fie personal, fie încredințându-le valizei editorului Claude Durand. Scrisă în 1985 și făcând parte din lotul "exportat", prima piesă a dipticului mai sus citat, Fiica lui Agamemnon, poate fi considerată un pamflet politic pe adresa stalinismului în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
eficient triumful crimei, inițiativele sângeroase, al căror malign promotor nu era altul decât Conducătorul. A spune lucrurilor pe nume, înseamnă totodată eliberarea sufletească a naratorului, de fapt al lui Kadare, autor al unuia dintre cele mai incendiare pamflete antidictatoriale și anticomuniste, chiar dacă scris la un an după dispariția fizică a lui Enver Hodja (1985). Succesorul, în schimb, terminat la Paris în 2003 unde Kadare se autoexilase încă din 1991, odată cu prăbușirea comunismului în Albania, evocă anii '80 ai societății albaneze conduse
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore și parabole explozive, amalgamând tablouri, episoade și scene de strictă actualitate românească și internațională cu figuri eroice ale rezistenței anticomuniste ce au cunoscut calvarul crucificării și închisorilor comuniste (pentru prima oară, credem, apare figura monseniorului Vladimir Ghica, mort la Jilava). Fapt e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gotică angelodemonică (Michel Tournier); de la patologia dublei identități a individului, aparent aflat în afara oricăror bănuieli (Emmanuel Carrère) la ficțiunea extremă, generată de biotehnologii S.F. (Michel Faber cu a sa ucigașă de autostopiști), de la romanul antitotalitar și exorcist, cu clare accente anticomuniste sau antifasciste (Kadare, Herta Müller, António Lobo Antunes, Le Clézio Paolo Maurensig, Bernhard Schlink, Andres Trapiello) la căderea omului în istorie (Jean d'Ormesson cu al său ubicuu protagonist Ahasverus), o veritabilă sarabandă a măștilor narative oferită de unul și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
metafore deschise, metafore opace), Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (Absența metaforei, Un alt fel de interioritate), Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu studiu comparativ al scrierilor reprezentative, a celor două autoare, în contextul încadrării lor în generația șaizecistă, Literatura anticomunistă, Poezia anticomunistă, Comunismul în România, Culoare politică și cenzură, Stil, stilistică, limbaj, semioză, Duplicitate lingvistică. Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, este realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
metafore opace), Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (Absența metaforei, Un alt fel de interioritate), Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu studiu comparativ al scrierilor reprezentative, a celor două autoare, în contextul încadrării lor în generația șaizecistă, Literatura anticomunistă, Poezia anticomunistă, Comunismul în România, Culoare politică și cenzură, Stil, stilistică, limbaj, semioză, Duplicitate lingvistică. Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, este realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu -, două autoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ei le-au prefațat cărțile de debut, le-au remarcat fiecare articol sau carte, le-au sărit în ajutor de câte ori i-au simțit periclitați 7. Din păcate însă aceste semne timide de dezgheț nu vor avea viață lungă, întrucât insurecția anticomunistă din Ungaria, a cărei înăbușire Bucureștiul a sprijinit-o prompt, a creat "premisele revenirii la îngheț, ceea ce s-a și întâmplat, chiar dacă nu brusc. Anul 1957 nu schimbă prea multe, dar 1958, 1959, 1960 reintroduc în România represiunea politică pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adidași,/ bancuri, băieții de pe Calea Victoriei,/ pește oceanic, Cântarea României,/ totul."32, și alta interioară realitatea interioară marcată de spațiul intim al ființei sale, cald și confortabil, în care ea încearcă să se ascundă: cu alte cuvinte, alături de versurile de factură anticomunistă, prin intermediul cărora autoarea își țipă revolta sau o manifestă în mod tacit, prin metaforele specifice, sunt versurile de căutare a propriei ființe, a propriei identități, versuri autobiografice aproape 33. De altfel, la nivelul textelor care se opun ideologiei, deconstructivismul își
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
scriitorilor. Această instituție (pe care tineri furioși și neinformați, de după 1989, o vor considera stalinistă) funcționează în anii '70 și '80 ca o zonă parțial liberă de comunism și ca o instanță morală respectată"232. Legitimând o anumită realitate, literatura anticomunistă este o literatură care trimite la un spațiu haotic și absurd, un spațiu al absenței corespondențelor și al oricărui punct de referință. Perspectiva de abordare este lipsită de orice emoție, find una masculină, rece, în încercarea ei de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ei le-au prefațat cărțile de debut, le-au remarcat fiecare articol sau carte, le-au sărit în ajutor de câte ori i-au simțit periclitați"238. Din păcate, însă, aceste semne timide de dezgheț nu vor avea viață lungă, întrucât "insurecția anticomunistă din Ungaria, a cărei înăbușire Bucureștiul a sprijinit-o prompt, a creat premisele revenirii la îngheț, ceea ce s-a și întâmplat chiar dacă nu brusc. Anul 1957 nu schimbă prea multe, dar 1958, 1959, 1960 reintroduc în România represiunea politică pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și studenții. Supravegherea și reprimările de la noi prelungeau metodele din primele decenii postbelice de suprimare a tuturor foștilor fruntași politico-ideologici ai țării, ostili subjugării țării Estului Roșu. Singura deosebire era înlocuirea omorârii cu exilarea/expulzarea lor. După 1989, unii dintre anticomuniștii supraviețuitori și simpatizanții mai tineri adaugă resentimentelor atitudini și gesturi care prelungesc atmosfera ostilă revenirii la normalizarea activității instituționale și a relațiilor interumane tot mai învrăjbite. Decidenții din UE aleși democratic sancționează drastic neîndeplinirea acquis-ului comunitar de către România- Bulgaria. Se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
6.09.1940- 6.03.1945 din motive etnice; pensii celor care au făcut stagiul militar la Direcția Generală a Serviciului Muncii între anii 1950-1951; drepturi pentru eroii-martiri și luptătorii în Revoluția din decembrie 1989, pentru participanții la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987; drepturi pentru artiștii liber-profesioniști, interpreți sau executanți, pentru membrii uniunilor de creatori cu personalitate juridică, de utilitate publică. (35) În acest sistem nu sunt menționate pensiile militarilor, tot necontributive, modificate în anii 2010-2011. De altfel
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Până în anul 1989 "Estul Europei" era despărțit de Vest după criterii spiritual-religioase prin imaginara linie care unea țările din jurul Mării Negre cu cele așezate pe țărmurile Mării Baltice (vezi harta din (3a, p. 144)). Ulterior, invocându-se și criteriile organizării mișcărilor dizidente anticomuniste, s-au deosebit două grupuri de țări estice: primul grup cuprinde Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria și Ucraina de Vest, așezate în centrul Europei; al doilea grup este format din România, Republica Moldova, Ucraina de Est și țările balcanice, unele foste
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
decât cel al posibilităților nelimitate de dezvoltare liberă a popoarelor, cum se spune în (11b). La începutul deceniului opt al secolului trecut, Polonia a devenit centrul mișcărilor antisovietice. După instalarea ca papă a episcopului polonez de Cracovia, Karol Vojtyla, opoziția anticomunistă a crescut cu participarea "bisericii ascunse". (9a) În 1980 a apărut primul sindicat liber de masă Solidaritatea, diferit de sindicatele aflate sub conducerea comuniștilor prin lipsa unui proiect social riguros, prin alte oscilații. Liberalismul acesta este reluat până astăzi, când
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
comisiilor de colectare” a orice era pe câmpul sau în curtea omului. Apoi, nu trebuie uitate nici numeroasele manifeste lipite pe toate gardurile de către unii oameni curajoși care-și riscau libertatea sau chiar viața și pe care erau scrise sloganuri anticomuniste și antiguvernamentale. După ce a descris slaba activitate a „plugarilor”, tov. Bighiu și-a mai adăugat o frunză la cununa de lauri cu care-și împodobise cu de la sine putere capul, scriind în raportul său următoarele: „...din partea organizației noastre (tineretul progresist
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
fiind fundamentul unui colectivism egalitar; el se înfățișează ca fiind casta omnipotentă ce monopolizează puterea, care a fost acum reperată în spatele denumii codificate de Nomenklatura. Din acest moment, ideea identificării socialismului din URSS cu puterea clasei muncitorești, idee-sperietoare pentru burghezii anticomuniști și idee-torță pentru adepții săi, își pierde consistența. În spatele cuvîntului totalitarism, cuvîntul socialism se estompează într-un șir de imagini ce pălesc pe măsură ce altele li se suprapun. Revelația că "democrația reală" nu este decît pseudonim al tiraniei totalitare reevaluează "democrația
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a cărei dezvoltare economică ar fi obiectiv pașnică. Pacifismul URSS poate înceta să fie pur propagandistic și să înceapă să reflecte nevoia profundă a unei societăți civile și a unei economii sub-civilizate. Însă imperialismul URSS nu este totuși o momeală "anticomunistă". Revoluția este urmașa unui Imperiu pe care l-a revoluționat, dar nu emancipat. Stalin și-a reînsușit moștenirea țarismului Rusiei mari, iar vechiul imperialism a fost stimulat, nu inhibat, de ideologia universală a comunismului. Ba mai rău: la fel ca
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]