2,077 matches
-
Hristos, al doilea Adam, așa cum primul Adam a fost creat în ziua a șasea. Periodizarea istoriei efectuată de Augustin în cele trei răstimpuri (ante legem, sub lege, sub gratia) sau în cele șapte vârste (aetates) își are originea în tradițiile apocaliptice iudaice și creștine. Dar el s-a îndepărtat totuși de ele, punând accentul nu pe durata lumii, pe care nimeni n-ar trebui să se încumete a o calcula, așa cum făcea, de exemplu, Lactanțiu, ci pe structura istoriei 69. Ceea ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pace sub guvernarea lui Hristos se întâmplă chiar acum, aici, în istorie. Prin aceasta, Augustin a realizat nu o integrare a teologiei în istorie, ci mai degrabă a credinței bisericii primare în doctrina bisericii instituționalizate 70, prin renunțarea la speranțele apocaliptice. Tocmai absența unei corelări între planul divin și istoria seculară este ceea ce distinge apologia creștină a lui Augustin de teologia politică a lui Bossuet sau de filozofia istoriei a lui Hegel 71, fapt care se explică prin preeminența grației divine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
italiene, ai lui populus latinus, cu "dușmanii poporului ales". Toți năvălitorii barbari, francii, normanzii, germanii, joacă rolul pe care îl avuseseră asirienii în istoria poporului evreu. Distingem o incipientă "conștiință națională", sprijinită de o bogată mișcare profetică, străbătută de viziuni apocaliptice și nădejdi eschatologice 76. Asemănarea cu poporul ales nu este lipsită de o nuanță critică. Tragedia evreilor, afirmă Joacchino, este că ei "au refuzat să se schimbe odată cu timpurile". Dar oare creștinii s-ar schimba dacă, chiar astăzi, ar reveni
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
asupra carelor lui și asupra călăreților lui". (Ieșirea, 14, 18). Urmează momentele pribegiei prin pustiu, primirea Tablelor Legii pe Sinai și intrarea în Pământul Făgăduinței. Profeții evrei sunt cei care recunosc actele divine, fie anunțându-le, așa cum va face literatura apocaliptică începând cu al doilea Isaia, fie descifrând semnificația lor ascunsă atunci când acestea s-au împlinit. Teza II: Revelația nu este înțeleasă complet la începutul, ci la sfârșitul istoriei mântuirii 23. Scopul evenimentelor de pe scena istoriei este revelarea lui Dumnezeu. Dar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
-o. Îndeosebi această autoritate incontestabilă a lui Iisus de a explica Legea, ca și felul său de a acționa îl definesc drept exponent al spiritului ebraic și ca un mod special de dezvăluire proleptică a evenimentului eschatologic pe care autorii apocaliptici îl prevăzuseră. Ceea ce-l separă pe Iisus de aceștia este însă iminența sfârșitului pe care el îl propovăduiește, nu ca îndemn la pocăință, ci ca proclamare a mântuirii prin El însuși 30 -Calea, Adevărul și Viața. Teza VI: Universalitatea revendicării
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Dumnezeu în istorie 35. Această Revelație de Sine este indirectă deoarece se desfășoară progresiv în decursul istoriei până ce atinge culminația proleptică în Iisus Hristos. Revelația este lanțul tradiției care începe cu evenimentele fondatoare ale lui Israel și continuă cu literatura apocaliptică, predica lui Iisus și prima comunitate creștină, inclusiv Sf. Pavel. Centrul acestei tradiții se află în Învierea lui Hristos. Momentul epifaniei de pe muntele Sinai sau diversele ipostaze ale comunicării dintre Israel și Dumnezeu sunt văzute nu ca revelații directe ci
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Apostol și Evanghelist Ioan, Apocalipsa ("descoperirea", gr.) se pare că a fost scrisă la sfârșitul primului secol creștin, atunci când persecuțiile împotriva creștinilor se intensifică, iar a doua venire a lui Hristos, mai iminentă ca oricând, părea singura cale de salvare. Apocaliptica era o formă literară des întâlnită printre evreii perioadei inter-testamentare și scriitorii bisericii creștine primare. Contrar a ceea ce am fi înclinați să credem, genul apocaliptic se definește ca ceva scris după data sfârșitului pe care îl prezice 1. Definiția aceasta
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a doua venire a lui Hristos, mai iminentă ca oricând, părea singura cale de salvare. Apocaliptica era o formă literară des întâlnită printre evreii perioadei inter-testamentare și scriitorii bisericii creștine primare. Contrar a ceea ce am fi înclinați să credem, genul apocaliptic se definește ca ceva scris după data sfârșitului pe care îl prezice 1. Definiția aceasta restrânsă pare influențată de deism, care contesta cartea lui Daniel pe motiv că fusese scrisă după evenimentele pe care pretindea că le prezice. Vizionarismul apocaliptic
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
apocaliptic se definește ca ceva scris după data sfârșitului pe care îl prezice 1. Definiția aceasta restrânsă pare influențată de deism, care contesta cartea lui Daniel pe motiv că fusese scrisă după evenimentele pe care pretindea că le prezice. Vizionarismul apocaliptic ca gen literar practicat de evrei și de primii creștini dintre 250 î.Hr. și 150 d.Hr. se distinge atât de profeție, cât și de modelul apocaliptic general de gândire 2. Numai că mesianismul evreilor era unul politic, în timp ce creștinii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
motiv că fusese scrisă după evenimentele pe care pretindea că le prezice. Vizionarismul apocaliptic ca gen literar practicat de evrei și de primii creștini dintre 250 î.Hr. și 150 d.Hr. se distinge atât de profeție, cât și de modelul apocaliptic general de gândire 2. Numai că mesianismul evreilor era unul politic, în timp ce creștinii promovau un mesianism spiritual. Filozoful evreu Gershom Scholem identifică diferența între cele două mesianisme în chiar formularea distinctă a conceptului mânturii: "Iudaismul, în toate formele și manifestările
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
personală, ci poate coexista și în comuniunea cu aproapele, ca atunci când este vorba de mântuirea unui neam. Eshatonul este ceea ce separă și profeții evrei de vizionarii creștini: "Profeții au prezis viitorul ce trebuie să se desprindă din prezent, în timp ce vizionarii apocaliptici au prezis viitorul ce trebuie să irupă în prezent"4. Dacă la această reflecție adăugăm și faptul că, din punct de vedere istoric, Apocalipsa reprezintă o reafirmare vizionară a puterii cosmice a lui Dumnezeu, opusă genului profetic în care puterea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de vedere istoric, Apocalipsa reprezintă o reafirmare vizionară a puterii cosmice a lui Dumnezeu, opusă genului profetic în care puterea lui Dumnezeu este percepută ca desfășurându-se în istorie 5, am putea conchide că profeția este specifică evreilor, în timp ce viziunea apocaliptică, în accepția sa actuală, este dăruită creștinilor. Desigur, această constatare este relativă și aleatorie. În concepția ortodoxă există o eschatologie particulară, axată pe mântuirea personală, și una universală, urmare directă a Judecății de Apoi. Elementele eshatologiei universale în această viziune
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mai controversate și contradictorii comentarii, devenind, prin acestea, și mai tainică. Ca un nod gordian, cartea se închide cu atât mai mult cu cât încerci s-o deschizi. Și asta pentru că nu e scrisă de un profet, ci de vizionarul apocaliptic ales de Iisus să sfideze timpul de pe tronul eternității, fie și numai până la reîntoarcerea Sa. Poate din smerenie sau poate tocmai datorită statutului controversat al acestei scrieri criptice, Biserica Ortodoxă nu include Apocalipsa printre cărțile liturgice. Origen consideră că, în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o impun în mod criminal și altora. Dintr-un egoism camuflat sub hijab-ul26 jihadului, teroriștii vor ca lumea să se sfârșească odată cu ei. Probabil toți sunt afectați de sindromul solipsismului. Oricât ar încerca partizanii sfârșitului să-l impună, oricâte pseudoprofeții apocaliptice ar răsuna în cele patru zări, istoria își urmează cursul ei firesc. Iar orice tentativă de a afla sau calcula ultima zi este sortită eșecului. Poate vom fi surprinși să descoperim, așa cum spune un proverb evreiesc, că răsplata nu vine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Kelm, Fortress Press, Minneapolis, 2008. Peuch, Henri, "Le gnose et le temps" în Eranos-Jahrbuch, XX, 1951. Ricoeur, Paul, "Memory, History Forgetting", în Jörn RÜSEN, Meaning and Representation în History, Berghahn Books, New York, 2008. Schaffer, Elinor, "Apocalipsa laică: profeți și vizionari apocaliptici la sfârșitul secolului al XVII-lea", în BULL, Malcolm, Teoria apocalipsei și sfârșiturile lumii, traducere din limba engleză de Alina Cârâc, Editura Meridiane, 1999. Tillich, Paul, "Autobiographical Reflections", în The Theology of Paul Tillich, Charles W. Kegley și Robert W
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
history of christian thought, Blackwell Publishers, Malden, MA, 1988, p. 13. 57 Emil Brunner, The Word and The World, C. Scribner"s Sons, New York, 1931, apud Eric C. Rust, op. cit., p. 52. 1 Elinor Schaffer, "Apocalipsa laică: profeți și vizionari apocaliptici la sfârșitul secolului al XVII-lea", în Malcolm Bull, Teoria apocalipsei și sfârșiturile lumii, traducere din limba engleză de Alina Cârâc, Editura Meridiane, 1999, p. 171. 2 Ibidem. 3 Gerschom Scholem, The Messianic Idea in Israel, Londra, 1971, 1-2, apud
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
2 Ibidem. 3 Gerschom Scholem, The Messianic Idea in Israel, Londra, 1971, 1-2, apud Malcolm Bull, Teoria apocalipsei și sfârșiturile lumii, traducere din limba engleză de Alina Cârâc, Editura Meridiane, 1999, p. 54. 4 H.H. Rowley, The revelance of the apocalyptic, Londra, 1947, apud Bull, op. cit., p. 58. 5 Bull, op. cit. p. 171. 6 D. Stăniloae, op. cit., vol. 3, p. 236. 7 Sintagma este probabil preluată de la Martin Jay, care, în Apocalypse and the Inability to Mour, caracteriza apocalipsa postmodernă "un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
prosper retras într-o neverosimilă plictiseală, atrage prin prezența sa stranie interesul naratorului, care îi oferă o întreagă lume ficțională pentru a-și spune povestea. Notele din jurnalul său vor constitui materia primă a unei istorii perfect compatibile cu rezonanța apocaliptică a numelui - "Satana va ieși din temnița lui, ca să înșele neamurile, pe Gog și pe Magog". Autorul își asumă, după un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în relația cu textele ce alcătuiesc romanul. Însemnările refac o geografia unei neliniști suprarealiste
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
European Iași pentru prezenta ediție în limba română ISBN 973-611-181-4 PRINTED IN ROMANIA LUCIEN SFEZ COMUNICAREA Traducere de Margareta SAMOILĂ Prefață de Dan LUNGU INSTITUTUL EUROPEAN 2002 PREFAȚĂ Așa cum deja ne-a obișnuit 1, Lucien Sfez, pe un ton ușor apocaliptic, are darul de a sintetiza o cantitate enormă de informații și de a o supune unui examen critic în manieră personală. Cartea de față întreprinde o critică neokantiană, este de părere Bernard Miège2 a comunicării moderne sau, mai bine zis
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
această interpretare funcției simbolice în măsura în care ea citește și leagă semnele între ele prin intermediul simbolurilor care interpretează, noi trebuie să recunoaștem că ea se situează la polul opus al confuziei tautiste". Fără îndoială, e ușor derutantă simplitatea soluțiilor propuse față de tușele apocaliptice ale tabloului schițat anterior, mai ales că autorul le lasă la un nivel destul de general, în contrast cu minuția cu care a descris efectele diabolice ale comunicării confuze. Bernard Miège în Societatea cucerită de comunicare întreprinde o critică a teoriilor "generale" referitoare
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
autor care, de regulă, își caută temeiurile critice în propria sa conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât răsfrânge perioada celor șase ani apocaliptici, ultimii din viața lui Eminescu, marcați deopotrivă de obscuritate și ocultare.. De fapt, ce s-a petrecut cu poetul între 28 iunie 1883 și 15 iunie 1889? Biletul transmis lui Maiorescu de soția lui Slavici indica, într-adevăr, începuturile unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n-a fost niciodată mai puternic (...) ba el pretinde că vine deodată dinspre trecut și dinspre viitor. Tiraniile obișnuite vin numai din viitor. Dacă divinul Cortes a ajuns la azteci având un avans de o mie de ani, Emar-Hud vine apocaliptic dinspre ambele torți ale vremii". Acest spectacol al timpului, această viziune impresionantă asupra istoriei umane Theodor Codreanu îl propune cititorului într-o formulă alegorică, aproape mistică, silindu-l, ca și pe Dimitrie Cristea, să-și păstreze luciditatea și să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spune într-o comunicare la Festivalul Internațional de poezie de la Neptun "Zile și nopți de literatură", ediția 2004, că este mai degrabă un "oraș global". Confirmând teza lui Rebega despre diferența de timpuri a varvarienilor peste care Marele Duh "vine apocaliptic dinspre ambele torți ale vremii", G. Chifu enunță că "în orașul global există un conflict, niciodată stins, între timpurile proprii fiecărui grup: timpul beduinului care se roagă în deșert lui Alah este cu totul altfel decât timpul funcționarului la Bursa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spiritualității și naționalismului românesc a avut darul de a aviva forța de rezistență culturală a acestui neam împotriva "cancerului roșiu" care n-a reușit, totuși, să devină unul hibrid. Dacă distrugerea elitelor n-a fost întru totul posibilă, Fiara cea Apocaliptică a încercat să le atragă de partea ei. Protocronismul lui Edgar Papu e văzut ca o formă de rezistență, precum și luările de poziție ale intelectualilor din diaspora: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, ultimii doi devenind însă ulterior adversari ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plâns și la moartea poetului. După 1900, experimentează râsu-plânsu, țara "plină de umor" începea să fie tot mai tristă. Bacovia scria în poema Amurg de toamnă: "Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...". Autorul Nopții furtunoase gândea "apocaliptic", sub puterea absurdului. Cetatea deveni, în cele din urmă, Tâmpitopole, degradată sub toate aspectele. La Bacovia, apocalipsa e a nevrozelor, a nebuniei, a golului istoric. Dar Caragiale, ca și Eminescu, încă mai credea într-o redresare în timp. La poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]