2,797 matches
-
uitate. Consistentul eseu se intitulează Ce Înseamnă astăzi a fi european (Întâmplări din memoria ascunsă): „Se pare că Strămoșul, Întemeietorul (ori cum va fi voia fiecăruia să-l numească) a ajuns pe meleagurile acestea din Întâmplare, mânat de o foame aprigă. În urmă cu vreo două milioane de ani, Într-o perioadă pe care oamenii deștepți de mai târziu au numit-o cuaternar, el fugărea, Împreună cu alți câțiva, un mamut la fel de lățos ca și ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Decameron, neinteresându-l și neștiind vreodată cum Îl chema pe autor. Târziu, iarăși mai târziu, unul dintre valonii care l-au ucis Într-o tabără militară de pe o Câmpie a Morții pe un voievod viteaz s-a lăsat cuprins de aprige remușcări, a lepădat armele și-a dezertat. Și-a luat un nume de grec - Palamed -, s-a refugiat În Ucraina și a scris În limba greacă un poem ce vorbea de faptele Viteazului. Din acea cronică versificată n-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebui să aflați - ca să vedeți și voi cum se Înlănțuiesc de frumos faptele și Întâmplările - despre marele vistiernic al voievodului Mihai, grecul Stavrinos. Cercetătorii istoriei acreditează ideea că Stavrinos ar fi fost născut În ținutul grecesc al Epirului și că aprigul domnitor i-ar fi arătat Încredere și datorită faptului că se trăgea de pe aceleași locuri cu Iani Epirotul, un unchi din partea mamei Viteazului. Adevărul, Însă, e cu totul altul. Stavrinos era căpetenie de tâlhari În Întinsele păduri ce Înconjurau odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre a cădea și a se scufunda mortal În apa și adâncul nămol ale Eleșteului. A doua zi dimineața, pe la zece, soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit pe trei cărări spre teren. După cum bine se știe, nu avea decât să urce coasta și nimerea pe micul și cochetul nostru stadion, Îmbunătățit și Întreținut din ordinul expres al tânărului și dinamicului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am numit aici pe domnul Untură-n Căciulă - a pierdut o sumă imensă la pariuri, deoarece a Înțeles greșit semnele cu ochiul făcute de frizerul Marinaru, organizatorul luptelor de gladiatori cu tigăi, fapt pentru care a fost felicitat călduros de apriga sa consoartă și obligat să-și petreacă nopți bune nu În casă, ci În primitorul pătul de porumb; femeia care Împletea plocoane, cunoscută de toată lumea sub numele de Tușa, s-a trezit din paralizie ascultând vorbele blânde ale bunului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a țării, mult depărtată de locurile aflătoare În Câmpia Dunării, și nu știuse că era un fel de rudă de departe cu mama lui Ectoraș, venetică În sat și purtând În sine o amestecătură ciudată de nații, făcută posibilă de aprige convulsii ale istoriei. Tatăl ei provenea dintr-o familie neaoșă, cu adânci rădăcini În provincia Îndepărtată În care avea să se nască mult mai târziu sinucigașul iubitor de femei ce nu-i erau pe potrivă. Acei neaoși se dezrădăcinaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul cu Sfinți, ținută de o cucoană aprigă, nevastă de preot și pricepută În ale gospodăriei și bunelor maniere. Bunica cea bună petrecuse un an de zile În acea școală de domnișoare din familii bune ce funcționa Între zidurile ca de cetate ale unei mănăstiri de maici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte, răutăcios ori iubitor. Cu mare greutate se ținea pe picioare și subofițerul se simțise dator - deși atribuțiunile sale de serviciu nu-l obligau la așa ceva - să-l care acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muieruști cu curul bombat pe care o zărește trecând pe trotuarul de lângă terasa unde se bețivănește pe banii șefilor și Împreună cu ei. Rechinu și-a luat o nevastă pe care am poreclit-o Îngerița și pe care el, chinuit de aprigul demon al desfrânării, o Înșală cu tot soiul de târâturi, unele bolnave, pe care le găsește În preajma gării ori În niște bordeluri jegoase și clandestine. Eu, după cum mă știi: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu uit nici o clipă că sunt Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile Începeau iară, aprige ori dezlânate, iar gloanțele făceau să sară bucăți de tencuială din zidurile palatului ori se izbeau cu zgomot metalic de gardul din fier forjat. Monstrulică se lipise de un grup de civili și Încerca să afle cum se petrecuseră lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o sfântă, aprigă furtună, și să izbim în inima urgiii - ca mamele să nu‐ și mai plângă fiii ! Victor Eftimiu (n.1889 - d.1972) „Eu sunt patriarhul bisericii ortodoxe, iar Victor Eftimiu este patriarhul poeziei românești.” Prea fericitul Patriarh al României. Iustinian (Bârladul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. 280 PLIMBARE PRINTRE MORȚI Un stol de ciori, cu țipăt lung, rănește Văzduhu‐acestei dup‐amiezi târzii În care, tristă, vremea‐mbătrânește Prin cimitirul cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În care toți vom fi închiși odată. Trec iarăși printre cruci posomorâte, Printre cavouri bine zăvorite și lespezi care sunt atât de grele Pentru nimicul îngropat sub ele. Cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aștepta aici, calm, inamicul. Apoi, voi putea sfârși, luptând după placul inimii. Așa că, ieșiți! Croiți-vă drum prin porțile din față și din spate și arătați-le cu cât curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, susținând că aveau să îndeplinească porunca întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt. Cu toții priveau în sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
treizeci-patruzeci de oameni, se grăbi să lupte alături de Nobunaga. Diversele unități ale clanului Akechi blocaseră toate străzile care duceau la Templul Honno. Ciocnirea cu compania lui Nagato începu într-un colț al zidului înconjurător din apus, transformându-se într-o aprigă luptă corp la corp. Răzbind printr-o mică patrulă, mica grupă a lui Nagato abia dacă le putea face față, iar guvernatorul și fiul său fură răniți. Cu efectivul redus la jumătate, fură nevoiți să se retragă. — Încercați să ajungeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Desigur, ținteau inamicul, dar, în loc de a-și retrage lăncile și de a izbi din nou, le era mult mai simplu să le țină ridicate și să lovească, într-un efort de a împiedica dușmanii să-și înceapă urcușul pe țărm. Apriga ciocnire se produse în mijlocul râului, lovindu-se lănci de lănci, lănci de săbii lungi și chiar lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate, deși chipul îi sclipea de sudoare. Aprigii oameni care, nu mai demult de seara trecută, își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri cu lăncile și armele de foc și pândiseră la marginea drumului pentru a-i lua viața lui Hideyoshi, erau acum împodobiți cu kimonouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până și ordinele Demonului Shibata sunau găunos. Reveni în tabăra principală, care era deja atacată. „Ah,“ își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...“ Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai vadă pe cei de alături. Nici unul nu era nevătămat. O săgeată se înfipse în umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care-i curgea peste mânecă, își smulse din trup săgeata cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am rămas cu această inflexibilitate a coloanei vertebrale - în raporturile mele cu lumea și o pot astfel privi în față, fără să cobor privirea ochilor în fața cuiva. Încercarea de față (cartea - n.n.) o socot ca o mărturie din niște vremuri aprige, potrivnice interesului național, pentru ca acele vremuri vitrege să nu se mai întoarcă vreodată pe plaiurile noastre mioritice. „...am îndrăznit să scriu și am reușit să scot la lumină o viață de om așa cum a fost ea... Am impresia că, pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-vă O, frumoasă țara mea, Cum de-ai ajuns rău așa, Pe tine mulți te-au furat, Pe români i-au dezbinat. Forțe oculte din afară, Și lacomii din astă țară, Mi te-au condus în acești ani Către toți aprigii dușmani. Nu prin politică decidem soarta țării Pe ea s-o dăm cu toții azi uitării, Poporul s-și ia soarta-n propriile mâni, Aici, pe vecie, doar noi vom fi stăpâni.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93391]
-
au înșiruit de bătaie la Baal-Tamar; și oamenii lui Israel, care stăteau la pîndă, s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea. 34. Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au ajuns înaintea cetății Ghibea. Lupta a fost aprigă, și Beniamiții nu-și închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă. 35. Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, și copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci și cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
avut motive serioase de îngrijorare că din cauza durerilor atroce, o parte din Curte ar fi pe ducă. Din fericire, s a repetat și e foarte strâns, 5-4. Prin urmare se poate trage o concluzie logică, de durere, membrii au discutat aprig și contradictoriu. Au dus lupte grele de trosneau baricadele politice, care-i proptiseră acolo. Pe scurt, am observat și noi chiar și cu ochiul liber cât de mult îi doare de acest popor. Unii care nu au compasiune la durere
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nou. Strădaniile mele s-au prelungit pe parcursul a Încă jumătate de oră. Probabil ar fi continuat, dacă nu aș fi fost atât de idioată Încât să mă las prinsă de Maria. Năvăli În cameră și mă Întrebă cu cea mai aprigă expresie de care era În stare: ― Dansai, nu-i așa? Din moment ce nu puteam să neg ceea ce era evident, am aprobat ușor din cap. ― Te rog nu-mi face reproșuri. Dar le meriți! Mori dacă faci și tu ce ți se
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
16. Fiecare, apucînd pe potrivnicul lui de cap, i-a împlîntat sabia în coastă, și au căzut toți deodată. Și locul acela de lîngă Gabaon, s-a numit Helcat-Haturim (Locul Săbiilor). 17. În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner și bărbații lui Israel au fost bătuți de oamenii lui David. 18. Acolo se aflau cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de cîmp: 19. el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
la birou, m-am lamentat către Mara peste zidul despărțitor. Ea a cârmit din nasul pistruiat în semn de consolare. știa că, în ultima vreme, mă simțisem prea puțin provocată. — Claire, sunt Vivian Grant, a zis o voce de femeie aprigă, în cel de-al doilea mesaj. La auzul numelui, m-am îndreptat în scaun. — Tocmai am vorbit cu Randall Cox, care-mi spune că ești un tânăr editor de succes. Eu sunt în căutare de așa ceva. Probabil că te plictisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]