1,758 matches
-
dar și patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei înfocată de a fi liberă după atâta vreme. Rămaseră îmbrățișați ore întregi, chiar după ce primul val de pasiune trecu, ardoarea lor potolindu-se cu greu. Poate era ea prea agitată, dar când se trezi, undeva după ora 2.00 a.m., nu mai putu ațipi. Uri dormea profund lângă ea, pieptul ridicându-i-se și lăsându-se de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și fugi, alergând prin locul în care se îngusta culoarul unde stăteau poate douăsprezece femei, fiecare din ele ținând în mână o carte de rugăciune. Aveau capetele acoperite cu pălării sau cu bonete croșetate, iar figurile lor exprimau o extraordinară ardoare. În timp ce își făcea loc printre ele, Maggie observă că aproape atingeau un perete pe care se prelingea apa, lustruindu-l cu buzele. Alte două femei, probabil turiste, stăteau deoparte de restul. Maggie le auzi vorbind: —Piatra de Temelie e acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua să zvâcnească fără astâmpăr din marile aripi, și eu l-am dorit cu atâta ardoare cum nu mai dorisem nimic până atunci. Sprintenul Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat să stea cu noi la țară În vara aceea, a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora văzînd cu ochii, murdari, slabi și terorizați - și Își dorea cu ardoare să se Întoarcă la rutina zilnică, lungit pe culmea falezei, veghindu-și regatul, citind ore Întregi și bucurîndu-se de frumosul trup al prizonierei sale. Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să se fi sinucis, dar ideea i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
legănat. Fără să-l privească, Îi spuse: - Uneori am impresia că ți-ar displăcea dacă ar fi un copil normal. Te-ai simți trădat. Nu de mine, pentru că asta ar fi imposibil, ci de el. În fond, Îți dorești cu ardoare să fie mîndru de puterea tatălui său, să prefere să semene cu el, chiar dacă asta l-ar costa viața În clipa În care s-ar naște... - Ești nebună. - Nu... Știu bine că nu sînt... Și mai știu și că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a-mi curăța casa se născuse imediat în sufletul meu. Nu o mai simțisem nicicând altădată. Hotărâsem să nu mai amân, ci să mă apuc imediat. Dar, când să încep, nu găseam nimic din cele de trebuință. Dorința și ardoarea mea s-au potolit. Întristată, m-am așezat din nou pe pat. Cineva parcă-mi șoptea: - Nu te neliniști și nu-ți fă griji, vei începe de mâine, sau din altă zi! A trecut o zi, a mai trecut și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În timp ce o combinație de Halston și Warhol călcă indiferentă peste ei. Pe divanele lui Lauren, care fuseseră retapisate cu țesătură În stilul kimono japonez de la sfârșitul anilor 1930, trei perechi de John și Yoko stăteau la bârfă cu la fel de multă ardoare de parcă ar fi fost cu adevărat John și Yoko. Lumea părea să se distreze, ceea ce, trebuie să spun, era cumva surprinzător: petrecerile fastuoase din New York, pline de oameni foarte frumoși, seamănă, de obicei, cu un alai funerar. —Gingertini? Întrebă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Elenă Marin Alexe (Simonei) Pe întortocheate poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83335_a_84660]
-
fereastră: Soarele în înaltul cerului, câinele revoltat, că stăpânul îl neglijase și-i întârziase prea mult plimbarea de dimineață, lătra de mama focului, iar el, supărat că nu-și mai amintea nimic, că uitase tot ce-și propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
platoșă de tipare rigide și de rigori anevoioase! În aceste rigori și tipare, la început, s-a aruncat și Silvestru, exact ca într-o piscină, cu capul înainte și cu ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și descurajat, când nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
m-au umplut de o mare nădejde și m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe care să dorească cu ardoare a-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om de trândăvie și îi alimentează gândurile mari! Însă, nu după multă vreme, starea generală a colegilor mei de muncă a devenit pe nesimțite mai înăcrită, mai chinuitoare și mai plină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care încă nu se vindecase și care, de mult timp încoace, îl tot încovoiau sub greutatea lor copleșitoare. El se hotărâse în sinea sa, aproape solemn, că își va găsi sau construi calea către ceea ce-și dorea el cu ardoare, adică fericirea, iar asta singur singurel - fără martori, fără ajutoare. Nu dorea alte păreri, alte sfaturi, sau să fie îndrumat de cineva sau de ceva independent de voința sa. Iar faptul de a-și păstra adânc în inimă tot preaplinul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceștia delicați, prea grăitori și tentanți. Îi văzusem totuși la cineva? Da, îi văzusem aievea. Mi se părea că îi și mângâiasem. Încă puțină concentrare și deja puteam pronunța numele fericitei pământence. Îmi aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar cui? Sau îi admirasem, cu tot obstacolul (noroc uneori cu obstacolul!) pe care-l impun dresurile feminine, pur și simplu în tramvai sau în troleu, în tren sau la ștrand, în Cișmigiu sau în plină stradă? Răspunsul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Marin Alexe Simonei, cu iubire... Nu sorbi cu sete lacrimile disperării Ajunge o picatură doar și sărutul furibund al morții Te va purta spre veșnicie Nu lăsa întunericul să te vegheze Înfășoară-ți gândul în sclipiri de lumină Adunate cu ardoare și strânse la piept Azi Trece-ți palmele prin diafanul zorilor Răcorește-ți fruntea zâmbeste albastrului Și nu mai risipi roua pe gene Azi Poți trece cu ușurință bariera spre Viață Abandonând agonia contrastelor Din necuprinsul firii scapă prin rugă
Azi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83266_a_84591]
-
mie atît de cunoscut, ca și cum întotdeauna am stat la acest pervaz de fereastră și m-am uitat la proaspătul cer senin de primăvară... Acesta e adevărul... * Inocență și curaj, miracol și neprevăzut, îndrăzneală și entuziasm, energie și exaltare, inconștiență și ardoare, astfel și în nenumărate alte feluri se înființează, uimește și există tot ceea ce apare nou, ivit ca iarba pe dealuri în pragul primăverii, ca puii de ied care țopăie sau mînjii neastîmpărați care galopează liberi pentru că nu pot fi nicicum
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
tine neîntrerupt. Treceam prin aerul acelei primăveri Însoțită de cîntece, mergeam În grupuri pe străzi intonînd „Erika“ și „Die Fahne hoch“ și În lumina difuză a catedralei, În fața altarului Sfintei Fecioare, „O, Du Frohliche, O, Du Selige“ și simțeam aceeași ardoare În fiecare cîntec și nu vedeam nici o diferență Între ele - cîntam. Inhalam binele și răul laolaltă fără să am știință de ele, pluteam Într-o confuzie tulburătoare, totul părea pur și impur deopotrivă, Înaintam În vîntul proaspăt al dimineții cotropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zise Hilfe. — I se pot găsi o mie de explicații, Își dădu cu părerea fata. — Nu chiar o mie, Anna, o ironiză tînărul. Apoi, adresîndu-se lui Rowe: Nu vă puteți aminti cumva de vreun amănunt În stare s-o convingă? Ardoarea lui era mai deprimantă decît scepticismul ei. Întreaga poveste devenea parcă o glumă, cu neputință de luat În serios. Nu, nu-mi amintesc nimic altceva, răspunse Rowe. Hilfe se uită pe fereastră. — Vino Încoace puțin, domnule Rowe, spuse el. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd un castravete. Lepădase lîngă cuburile de granit barosul gros și se sprijinea cu brațul pe genunchi. Osteneala grea din trup îl abandona clipei, plin de rostul propriei sale existențe. Cred că începusem să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prin opinii pe care știa că le respinge, despre „măreția eșecului“, despre „eroismul încercărilor ratate“. Dacă față de admiratorii doamnei Hariga se arăta rezervată și tăcută, detractorii primeau totdeauna replici dure. Interlocutorul trăia plăcute momente de încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că „exactitatea excesivă, deci himericul“ o apropiaseră pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de câțiva ani. Va mai dura măcar unul, până se mută în apartamentul cumpărat. Încă ceva : ea și-a acceptat chipul. Chinuită, dar puternică, bucuroasă să-și vadă suferința atât de fidel marcată. Până la schimonosirea tuturor liniilor. Un tată marinar. Ardoarea de-a se arunca primejdiei, sfidând reținerile. Nu se va prăbuși, dar se va micșora și se va usca. Punct. Punct. Ortansa și-a luat chiriașul pe după umeri, l-a împins afară din cameră. La bucătărie, alămurile au tăcut ; coana
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cum ar rezolva și el problema aidoma lui Mircea cel Bătrân, cu Ponta și Antonescu. Dar chestiile cu Mircea cel Bătrân, Vlad, Rovine, nu rămâne pentru Băsescu, decât ca o simplă lectură, o simplă fantezie politică, fiindcă dumnealui dorește cu ardoare să fie doar ca Ștefan cel Mare, ca să poată glăsui în fața mulțimilor, ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Țineți minte! România nu este a voastră, nu este a urmașilor voștri, România este a mea și a urmașilor mei, și a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de deasupra oglinzii și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie, soarele țâșni în toată ardoarea lui pe bolta cerească. Războiul se terminase Peste nori se boltea legământul. L XLIV După școală simt un imbold necurat să mă duc până în centru. N-aș vrea să ratez și mineriada asta, mai ales că acum minerii sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nici o "nebunie" adevărată; una din acele "nebunești" îndrăzneli pe care e infinit mai puțin grav s-o ratezi decât s-o eviți. Și ce paradox ironic! în vremea în care aș fi putut să-mi doresc "nebunii", eu visam cu ardoare să devin înțelept! Umblam prin anticariatele bucureștene după "Secretul secretelor". Iar când m-am lămurit că înțelepții sunt înțelepți fiindcă nu sunt în stare de nici o "nebunie", era cam târziu să încerc să îndrept lucrurile pe alt făgaș. Uneori, mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pași vrând să-i demonstreze că-i egala lui. Urcau și îi simții răsuflarea aproape în ceafă, o lăsă să se apropie mai mult iar când îl prinse de mână pricepu că n-o poate refuza la nesfârșit; își potoli ardoarea fugind mai încet și trăgând-o după el. Hormonii dansau neîntrerupt, transpirația și mai ales dorința își arătaseră fața; încetini ritmul... aveau peste 10 minute avans față de ceilalți. Acum escaladau cu efort cea mai înaltă creastă a unui tel din preajma
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a mia oară. Beznă milenară și îngheț, obișnuit reluată în nenumărate versiuni; aceleași cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]