1,723 matches
-
ronțăit. Profesorul don Zenati, era un preot tânăr, de o inteligență fervidă și stăpân pe materia sa. Nimeni nu poate să-i impute lipsa de experiență didactică sau un sentiment răuvoitor față de vreun student, dar păcătuia cu certitudine de o ardoare juvenilă și de o rigiditate în a pretinde studiul schemele vechilor texte scolastice care procedau după subiecte, articulate în trei părți (biblică, patristică și rațiune teologică) formulate în forma silogismului filozofic. Pentru a urma o asemenea metodă trebuia să ai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
teologia, după cum era firesc pentru cine ar fi voit să devină preot. A rămas la dispoziția lui don Calabria. Celor care îi cereau explicații pentru acea întrerupere, le răspundea: «pentru a face voința lui Dumnezeu». Don Giovanni Calabria dorea cu ardoare ca el să devină preot, dar voia să fie format cu acel spirit particular care însuflețea comunitatea. Episcopul de Verona nu le mai îngăduia însă clericilor să locuiască în afara seminarului. Ești dispus să aștepți?», îl întrebă don Calabria. «Eu voi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Iar Besozzi a răspuns: «Și binecuvântat este cel care mă primește în numele Domnului!». Și s-au îmbrățișat. Și în ziua următoare îl aflăm deja în acțiune. Don Desenzani adnotează în jurnalul său: «Besozzi s-a pus imediat la muncă cu ardoare. Ca enciclopedic cum era, i-a depășit pe profesorii din școlile noastre; ca șef tehnic, atelierele au început să se fixeze pe structuri serioase; în construcție el era inginerul și arhitectul. Orice plan, orice idee trebuiau să treacă prin filtrul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la Ceraino în Val d'Adige, în jurul mesei unei cârciumi, împreună cu don Calabria, don Desenzani și Gigio Adami. Don Calabria citi primele Norme Sfinte pentru componenții viitoarei opere în favoarea copiilor abandonați. Francesco era plin de bucurie și însuflețit de o ardoare frenetică. S-a reîntors acasă și a căutat să-și vândă cât mai repede partea din terenurile pe care le poseda la Cerea, Aselogna și altunde. Își va da partea arendașilor cu părți egale sau simplilor arendași, încuviințând amânări și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Diodato Desenzani. Când, în 193, s-a reîntors în patrie pentru a se licenția în medicină, a întâlnit mulți tineri studenți care aveau înflăcărarea misionară, chiar dacă nu simțeau să aleagă preoția sau viața religioasă. Îndrăgostiți de carisma sa și de ardoarea lui apostolică, i s-au unit ca să formeze o Asociație medico-misionară. Așa s-a născut Ummi. Într-unul din primele numere ale foii informative, numită Vocea dell'Ummi, găsim formulat Statutul și finalitățile Uniunii: «Ummi e constituită în principal din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Și-a regularizat contractul său cu Spitalul civil din Recanati, unde lucra ca ajutor de chirurg și a ajuns la Verona. Era seara zilei de 20 decembrie 1937. Don Desenzani a rămas încântat să audă cuvintele entuziaste și pline de ardoare ale acestui medic tânăr, dar nu s-a simțit să-l ia cu el în India. I se părea prea fragil. Se temea că nu va putea rezista călătoriei și oboselilor unei vieți de privațiuni. După ce a așteptat câteva luni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
catastrofe ori a unui eveniment seismic. Înaintea ochilor lui don Calabria se prezintă un scenariu de criză generală de valori și de credință, care va fi denunțat cu accente dureroase, câteva decenii mai târziu, de papa Paul VI. Îngrijorarea și ardoarea care îi arde pieptul îl împinge să scrie șefilor de state și de religii, ba chiar și patriarhului Serghei al Moscovei. Invocă o alianță între toate forțele binelui, o unire a rangurilor tuturor oamenilor care se recunosc în credința în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
datorat contra-torpiloarelor amiralului Millo...), guvernul român mă trimitea, promovat la gradul de ministru plenipotențiar, în octombrie 1911, ca șef de misiune la Sofia. Sofia Războiul balcanic și declarația de război a României făcută Bulgariei ... Am sosit la Sofia plin de ardoare juvenilă aveam 36 de ani și de mari iluzii. Domnul Maiorescu, profesor de filosofie la Universitatea din București, pe atunci președinte de Consiliu al unui guvern conservator, îmi arătase încrederea pînă într-acolo încît îmi dăduse să aleg între Londra
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aspirațiilor sîrbești în Macedonia. Iar acest inamic era, înainte de toate, bulgarul, după cum sesizasem cîndva, în timpul sejurului meu de la Salonic. Fără îndoială, criza bosniacă trezise un iredentism adormit față de Austria, dar această anexare nu adăuga decît un element în plus la ardoarea combativă a franctirorilor sîrbi ce munceau la realizarea Marii Serbii și al căror prototip exaltat era Spalaikovici. Mai tîrziu urma să se facă și mai cunoscut, ca ministru la Petersburg în timpul războiului din 1914-1918, prin felul curajos în care îi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și elocința parlamentară. Rezultatul a fost că, după un discurs de o oră, am avut surprinderea de a primi peste 300 de voturi împotriva cîtorva zeci... Victorie măgulitoare, care compensa abandonarea prudentă a coechipierilor mei. Dar se înțelege cu cîtă ardoare doream să văd sfîrșitul acestei cazne ministeriale în care intrasem fără voia mea. De aceea păstrez plăcuta amintie a acestui consiliu de miniștri care a marcat căderea cabinetului și redobîndirea libertății mele. Se simțea că regele Carol dorea să se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar sufletul meu vecinic spre negre țărmuri zboară, El vrea mișcări, sensații de-acele ce doboară Și-n lupte ne târăște cu-a soartei vijelii, Întocmai ca vulturul ce nu vrea câmpul verde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unui suflet mediocru în luptă cu o dramă peste puterile sale. Apostol Bologa, român ardelean și ofițer austriac, nu știe să opteze pentru o atitudine: să fie soldat credincios țării austro-ungare sau naționalist și bun român. El oscilează luptând fără ardoare și cere doar mutarea când e adus pe front românesc. Eroul din Catastrofa, ființă primară, încurcată în regulamente, trage pur și simplu în conaționalii săi. Bologa, fără a avea exaltări naționale, ar dori să evite cazul supărător. El dezertează prea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
serios la comic și chiar la funambulesc, fără falsitate, e cuvântul de întîmpinare rostit către principesa Ileana, în care se dovedește că "Triunghiul albastru" e un "cerc" al cărui centru e domnița. Sadovenist, Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare cronicii gastronomice, alcătuind chiar lista de bucate a Hanului-Ancuței (tentativă de pivniță pentru rafinați), precum și Pravila în care se spune că "Iertat este fiecărui să bea cât îl ține punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
școală cât și acasă. H. Benjamin, într-o prelegere la Harward, a satirizat deficiențele educării prin prea multe cerințe impuse de sistemul de învățământ. El a prezentat o fabulă despre animalele care erau obligate să studieze, cu aceeași profunzime și ardoare, toate obiectele de învățământ: Morala acestei fabule este limpede. Trebuie să lăsăm fiecare individ să-și urmeze talentul și să practice activitatea pentru care are pricepere și chemare. „Să lăsăm veverița să fie cel mai bun cățărător și să nu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
sunt capabili să se concentreze intens; * sunt independenți și autonomi, se descurcă singuri, fără ajutor; * au o slabă nevoie de laudă sau de popularitate; * au capacitatea de a prețui de fiecare dată experiențele simple și din locurile obișnuite; * trăiesc cu ardoare, au capacitatea de a ține stressul sub control; * au propriile lor momente de intensă plăcere, momente bogate, vii, care înseamnă „experiențe de vârf” și sunt conștienți de acest lucru; * au sentimente de frățietate cu toți oamenii; * sunt binevoitori, altruiști; * stabilesc
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
măsura nivelului lor de competență. Pe măsură ce o persoană devine mai pricepută într-un domeniu, ea caută probleme din ce în ce mai grele cu care să se pună la încercare, iar în urma izbânzii să simtă exaltarea. S-a demonstrat că persoanele creative caută cu ardoare trăirile de bucurie intensă. În aceste stări sunt mult mai multe șanse să rezulte idei numeroase la o anumită problemă creativă. Ori, se știe, cu cât apar mai multe idei, cu atât sunt mai multe posibilități favorabile ca una din
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Rosetti, T. a fost la început și o publicație antidinastică. Redactor este I. G. Valentineanu, de rubrica umoristică răspunde N. T. Orășanu, iar de partea literară tânărul poet transilvănean Iulian Grozescu (sub pseudonimul Cassiu). Cu timpul, spre sfârșitul anului 1871, ardoarea radicală se temperează, odată cu schimbarea echipei redacționale. Unul dintre redactorii politici devine Gr. G. Tocilescu, gazeta trecând, probabil, sub conducerea lui I. C. Fundescu. De abia în 1877 acesta apare ca redactor-șef, pentru a figura, din 1879, ca director politic
TELEGRAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
și umblă pe căi misterioase”. Amână, totuși, acest pas hotărâtor pentru viața lui spirituală și morală. În septembrie 1953 îl vizitează pe Noica la Câmpulung, unde filosoful avea domiciliu obligatoriu. O prietenie strânsă se leagă între cineva care caută, cu ardoare, pe Dumnezeu și un filosof care crede că filosofia poate îndrepta lumea. Au o corespondență intensă și, când S. va fi arestat, se dovedește că scrisorile fuseseră interceptate de Securitate. În 1958 Noica este închis împreună cu V. Voiculescu, Dinu Pillat
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
lucrări deosebit de instructive (pt. mine) și cu semnificații (pt. ceilalți). Pe plan „plastic”: 5 expoziții simultane de pictură, grafică și gravură, cu participare mexicană și irakiană. Cine le mai poate urmări pe toate? În Încheiere Îți urez sănătate de fier, ardoare nestinsă Întru tot ceea ce gândești, Întreprinzi și scrii și te rog să transmiți doamnei respectuoasa mea considerație. Te Îmbrățișez, George 1031 15 Carte de vizită (Cluj, 27.12.1978) Dragul meu Jenu, În ajunul tuturor copilăriilor trăite sau netrăite, visate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
deplin cunoscător și consumator al evenimentului. Și, de necrezut, continua, când oare, truda scrisului la roman, la recenzii, la eseuri. Devora cărțile abia apărute la București și Timișoara, și Paris, dar și cele de demult și de oriunde. O falstaffiană ardoare a ingurgitării: texte, mâncăruri, vinuri, teatru, balet, călătorii, filme, agape, fără a pierde totuși, cum oare, finețea percepției, ardoarea entuziasmului, nevoia de mai mult și de reînnoire. Ce Însemna această extraordinară, În toate sensurile, „deschidere” față de lume, În lumea Închisă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eseuri. Devora cărțile abia apărute la București și Timișoara, și Paris, dar și cele de demult și de oriunde. O falstaffiană ardoare a ingurgitării: texte, mâncăruri, vinuri, teatru, balet, călătorii, filme, agape, fără a pierde totuși, cum oare, finețea percepției, ardoarea entuziasmului, nevoia de mai mult și de reînnoire. Ce Însemna această extraordinară, În toate sensurile, „deschidere” față de lume, În lumea Închisă În care ne Întâlnisem și care tot Închidea, cu fiecare zi, viețile noastre, o știam, fiecare, prea bine. Sfârșitul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii din Grădină” (Cuplul). Prințesa dezmoștenită, aruncată fără zale, „desculță”, În drama
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
omis atunci În scurta noastră conversație. „Dar Prometeu nici nu se plânge/ Când i se ia ficatu-n sânge/ - Neputincios ești, o, vultur,/ Nu poți să muști cât pot/ să-ndur.” New York, iunie 2001 (Familia, nr. 1/2001) Nobila inutilitate și ardoarea militantătc "Nobila inutilitate și ardoarea militantă" La finele serii literare ce Îmi fusese dedicată la Târgul de carte de la Ierusalim, În vara 1999, Virgil Duda Îmi spunea: „Doi oameni au lipsit astă seară. Paul și Bernard”. Se referea la Paul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conversație. „Dar Prometeu nici nu se plânge/ Când i se ia ficatu-n sânge/ - Neputincios ești, o, vultur,/ Nu poți să muști cât pot/ să-ndur.” New York, iunie 2001 (Familia, nr. 1/2001) Nobila inutilitate și ardoarea militantătc "Nobila inutilitate și ardoarea militantă" La finele serii literare ce Îmi fusese dedicată la Târgul de carte de la Ierusalim, În vara 1999, Virgil Duda Îmi spunea: „Doi oameni au lipsit astă seară. Paul și Bernard”. Se referea la Paul Georgescu și Lucian Raicu. Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmare, dacă o legendă se face Începând de la picioare, fiindcă sunt anchilozate, s-o lăsăm În pace...”. N-a lăsat-o, totuși, În pace. Nu lăsa nici măcar legendele În pace. Perihelic? Nu renunțase, nici În scris, nici În viață, la ardoare. Îi rămăsese, s-ar zice, intensitatea angajării În transcendent, după ce contingentul Îl evacuase. Pus la murat, ca scriitor? Nu mai participa decât din depărtare la viața literară, dar nu ajunsese deloc murătură. Infirmul Își avea, În colivie, fermentele și condimentele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]