3,560 matches
-
unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios al violenței. Tradiția ascetică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trăiește o populație, și în care o instanță sau putere își asumă rolul de a organiza interacțiunile dintre indivizi, fie pe baza raporturilor dintre societate și stat, fie de luarea în discuție a societăților prestatale triburi, uniuni de triburi, comunități arhaice organizate pe relații de rudenie și prietenie. Politica mai înseamnă practica puterii la toate nivelurile de responsabilitate, fiind o activitate controlată în cadrul unui ansamblu organizațional: intreprindere, instituție, localitate, națiune. Orice instituție cu responsabilitate este dotată cu unul sau mai multe
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
multilateral. Elaborat cu mai bine de peste patru milenii În urmă, binecunoscutul Cod al lui Hammurabi, scris În bloc de piatră, reprezintă o mărturie În timp a valorilor și practicilor comerciale pe care societatea umană din Imperiul Babilonian le avea Însușite. Arhaic la nivel de terminologie și relații pe care le reglementa, dar destul de inovator prin problematica pe care o trata, Codul lui Hammurabi viza printre aspectele de ordin moral și justețea care trebuia promovată În actele de comerț efectuate Între indivizi
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
pe care le aveau la îndemână: de pildă imaginând, cum proceda Mircea Ivănescu, universuri alternative opuse „ficțiunii” comuniste (lipsită de orice aderență la „ceea-ce-este”) sau, pur și simplu, consemnând în textele lor aspectele prozaice, umile și meschine ale unei lumi arhaice, surprinsă în tot ceea ce avea ea mai diferit de arhetipul poetic oficial al epocii. Din acest punct de vedere, nu greșim dacă afirmăm că poezia faptelor de viață din La Lilieci încerca, în felul său, să restabilească realitatea în datele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aristotelică înrâurirea accepțiunii presocratice, rituale, a mimesis-ului, distanța este, desigur, destul de mare. Însă nu e mai puțin adevărat că argumentele aduse de cercetările mai recente în favoarea interpretării conceptului de mimesis în primul rând ca joc, ca simulare (în spiritul accepțiunii arhaice), se pot dovedi extrem de utile în deconstruirea dialecticii mit/rațiune, definitorie (și nu întotdeauna profitabilă) pentru gândirea occidentală. Din perspectiva demonstrației noastre, tocmai resuscitarea dimensiunii presocratice a conceptului se dovedește, în ultimă instanță, crucială. Poezia metatranzitivă este ficțiune, precum jocul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
posibile. Există astfel o dinamică a condiționării acțiunii În raport cu instituțiile și respectiv relațiile sociale. Dinamica poate avea ca rezultat o construcție socială stabilă (fie că este vorba de organizații, câmpuri organizaționale sau societatea În ansamblu) funcțională, eficientă ori una clientelară, arhaică, etc. Astfel, În dinamica raporturilor dintre instituții și relații sociale pot apărea decalaje (exemplul retro-instituțiilor, Pop, 2003). Solidaritatea grupurilor sociale menținută printr-o rețea densă de relații sociale poate Întări sau anihila instituțiile formale, având puterea de a contribui la
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
să o susțină. Rolul naturalizării și al raționalizării este preluat, crede Douglas, de analogiile stabilite Între „structura formală a unui set definitoriu de relații sociale” al unei instituții cu structura lumii materiale, supranaturale sau a veșniciei (de exemplu, În societățile arhaice, „strămoșii, acționând de pe cealaltă parte a vieții, furnizează analogia naturalizatoare care pecetluiește convențiile sociale” p. 75). În felul acesta funcționează „mecanismul cognitiv care Întemeiază instituția simultan În cadrul lumii naturale și În conștiința indivizilor”. Instituțiile supraviețuiesc „fiindcă Își găsesc fundamentul În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a unui patrimoniu cultural-simbolic creștin. Friedland și Alford (1991) vorbesc de logica instituțională care reasertează o cosmologie socială. Societățile moderne sunt Însă axate pe finalități, pe stări viitoare, plasând „epoca de aur”, idealul social, Într-un viitor potențial, spre deosebire de societățile arhaice care plasau acest ideal În trecut. De aceea, considerăm că este mai adecvat, În cazul societăților contemporane, să folosim termenul de teleologie socială În locul celui de cosmologie socială ca rațiune reasertată a instituțiilor formale. De asemenea, Douglas (2002) folosește conceptul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a femeilor. Această stăpânire începe înainte de apariția proprietății și claselor și stă la baza proprietății private. b) Prima formă de dominare a fost cea a bărbaților asupra femeilor, și ea a folosit drept model-cadru pentru celelalte forme. c) Statulxe "„stat" arhaic a fost primul organizat patriarhalxe "„patriarhal". Indiferent de evoluție, statulxe "„stat" a avut mereu un interes în menținerea familiei patriarhale. d) Primele coduri de legi au pus bazele instituționale ale subordonării sexuale (cu acceptul și sub oblăduirea statului). Femeile au
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Friesland, în orașul Sneek. Ca populație, Sneek are în jur de 30 000 de locuitori și este al doilea oraș ca importanță din provincie. Ceea ce te surprinde încă de la început în acest orășel este atmosfera de liniște. Are un aer arhaic: străduțe mici, pavate cu piatră cubică, clădiri vechi, construite în cea mai mare parte din lemn și, evident, multe canale. După orele 17.00 rar dacă vedeai una-două persoane pe stradă sau în magazine. Aveam să aflu de la gazdele noastre
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
calabreze, la Stilo, în mijlocul lumii în care trăise. Cine a citit frumoasele povestiri despre copilăria lui Maffìa, la Roseto Capo Spulico, își dă seama că, vorbind de copilul Campanella, vorbește de un Campanella-Maffìa, adică de propria copilărie; de acea lume arhaică în care totul se petrecea molcom și care s-a păstrat intactă secole în șir, până în anii șaizeci. Acea lume de atunci s-a schimbat în zece ani mai mult decât în cele zece veacuri precedente. Furatul de fructe din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cercetat pentru o perioadă lungă de timp, perioadă în care poate observa realitatea în mod global și nu fragmentar. Observația participativă a fost utilizată pentru prima dată de către Bronislaw Malinowski în antropologie, cu titlul de tehnică de investigare a societăților arhaice. Insă dacă societăților primitive le sunt străine scopurile urmărite de etnologi, cercetătorul realităților sociale moderne trebuie să prezinte cu exactitate scopurile și obiectivele cercetării, pentru a putea obține acordul comunității. In funcție de gradul de implicare a observatorului în viața obișnuită
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
se constituie progresiv, sunt orientate de necesitatea de a analiza transformările contemporane ale revoluțiilor industriale europene. Ele își iau ca obiect reflecția asupra noutății radicale a societăților care au apărut astfel, diferențiindu-le de trecutul lor, dar și de societățile "arhaice" sau "primitive" pe care cuceririle coloniale le-au inferiorizat. Cadrele teoretice și categoriile conceptuale ale științelor sociale sunt făurite în acest context, și, dacă pertinența lor a alimentat interogații constante, ele au fost numai parțial reînnoite. Atunci când reconsideră istoria emergenței
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
urmă demonstrează în felul lor caracterul caduc al vechilor fracturi mitice care împărțeau lumea în tipuri de societăți diferite ontologizate pentru a gândi identitatea unei apartenențe considerate occidentale, discreditată sau exaltată. După cum nici geniile nu par a fi un reziduu arhaic, nici figura actuală a benevolatului, a cărui progresie mediatică însoțește evoluția capitalismului financiar, nu este astăzi semnul unei perioade trecute în care gratuitatea și ajutorul reciproc ar fi fost la putere. Alături de umanitarism sau de etica aplicată la întreprinderea orientată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Deconstrucțiile etniei sau ale categoriei de sex operate în anii șaptezeci și optzeci au oferit de exemplu piste de cercetare și de reflecție foarte bogate. Acestea puneau sub semnul întrebării, pe de o parte, viziunea implicită a unei esențe etnice arhaice și a dispariției sale apropiate sub efectul modernizării, iar de cealaltă parte caracterul intangibil al diviziunii sexelor, eventual cu promisiunea unei egalizări viitoare. Reevaluate din unghiul construcțiilor sociale și istorice, temele etnicității, identității, precum și ale genurilor s-au răspândit în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
un anumit fel, neavând niciun raport cu zonele precedente, ea este, prin intermediul fluviului, în relație directă cu sudul (Brazzaville). Nu există practic căi terestre; toate comunicațiile se efectuează prin rețeaua densă și complexă de râuri. Culesul, în sensul cel mai arhaic al termenului, este încă dominant. În alte părți, producția sătească se limitează la nuci și palmieri, cele dintâi fiind transformate în ulei de către companie; aici, uleiul este făcut chiar în sat, și aceasta prin mijloace tradiționale (prese care se reduc
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Sentimentul sacrului este un element esențial al condiției (conștiinței) umane. Pe urmele lui R. Otto autorul român deschide o perspectivă cu puternică Încărcătură personală În Înțelegerea sacrului și profanului, a raporturilor dintre ele, precum și a importanței dialecticii sacru-profan În societățile arhaice, deoarece nu reduce sacrul, ca gânditorul german, numai la latura sa irațională. Considerat de Eliade ca obiect al istoriei religiilor, sacrul circumscrie o problematică vastă și complexă de a cărei Înțelegere depinde accesul nostru la Înțelegerea universurilor spirituale primitive. Ireductibile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
desăvârșire Încât devine de nerecunoscut, incognoscibil” ( ). Ba chiar, mai mult, Eliade va considera că „procesul de sacralizare a lumii, a vieții și a istoriei Își are originea În incapacitatea de Înțelegere a misterului camuflajului sacrului În profan” ( / 237). Regăsind simbolismul arhaic, omul modern ar fi capabil să descopere noi dimensiuni existențiale, evenimentele și crizele istorice putând fi valorizate ca „probe inițiatice”, ca momente sau ocazii pentru noi creații spirituale. Ideea nu este Întâmplător, sporadic tratată de Eliade. Imposibilitatea cunoașterii miracolului, dragostea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
hierofaniilor Îndeosebi de către omul modern, obișnuit să raporteze noțiunea de sacru la formele istorice ale vieții religioase iudeo-creștine și va pleda pentru renunțarea la prejudecățile didactice și la ipotezele evoluționiste În „explicarea sensului trecut sau actual al sacrului În culturile arhaice”. ( /30) În anumite momente istorice „fiecare grup uman a transsubstanțiat un anumit număr de obiecte, animale, plante, gesturi etc., În hierofanii și e foarte probabil că până la urmă nimic nu a scăpat acestei transfigurări continuate pe durata a zeci de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
complex cu neputință de cuprins În formula cheie a unei singure și unilaterale interpretări. De aceea, M. Eliade afirmă că: „este neîndoielnic să se afle o singură definiție, susceptibilă de a cuprinde toate tipurile și funcțiile mitului În toate societățile arhaice și tradiționale” (). Conștient, deci, de dificultatea de a-l defini, totuși Îi face următoarea descriere care-i pare mai puțin imperfectă decât altele: mitul „privește o istorie sacră”, „relatează un eveniment care a avut loc În timpul primordial, timpul fabulos al
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
povestitor și ascultători sunt proiectați Într-un timp sacru și mitic. Abolirea timpului profan prin imitarea modelelor exemplare și prin actualizarea evenimentelor mitice constituie „o notă specifică a oricărei societăți tradiționale; această notă, singură este suficientă pentru a diferenția lumea arhaică de societățile noastre moderne” (/71). Societățile tradiționale s-au străduit În mod conștient și voit, să suprime periodic timpul, printr-o serie de ritualuri care reactualizau Într-un anumit fel cosmogonia. Renunțăm la o extindere a discuției care ne-ar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sunt fără legătură cu teoria lui generală despre nașterea și funcțiile mitului. Literatura, așa cum o gândește M. Eliade după 1945, este dependentă În bună măsură de teoria sa asupra omului modern și, În genere, de ideile sale privitoare la simbolismul arhaic antropocosmic. Fără antropologia sa religioasă, n-am Înțelege bine proza postbelică a lui Eliade, dominată, cum vom vedea Într-un capitol următor, de semne, mituri cunoscute sau mai puțin cunoscute, de apariții și dispariții ritualice. Aceste proze sunt „de regulă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
prezintă sub forma unei narațiuni coerente, ci ca fragmente, rămășițe. Chiar și așa, simbolul se află Încă Învăluit În aceeași substanță originară de mister și de sacru. Același simbol care a evoluat În planul artei, chiar dacă și-a păstrat structura arhaică, Își pierde În mare măsură forța de sugestie prin literaturizare, adică prin accentuarea profanului. Chiar dacă miturile se degradează, simbolurile se laicizează, ele nu dispar niciodată, pentru că: „vin de mult prea departe: ele nu fac parte din ființa umană și este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ele nu dispar niciodată, pentru că: „vin de mult prea departe: ele nu fac parte din ființa umană și este cu neputință să nu le găsim În oricare ipostază existențială a omului În cosmos”. (/31-32). II. 2. Arhetipul Omul societății primitive, arhaice, dorește, prin Întregul mecanism sociocultural, să realizeze un echilibru psihic și În acest efort constant un loc privilegiat Îl ocupă trăirea arhetipului, ca modalitate de accedere la sacru. În acest sens, M. Eliade are o certă contribuție originală atunci când face
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
loc privilegiat Îl ocupă trăirea arhetipului, ca modalitate de accedere la sacru. În acest sens, M. Eliade are o certă contribuție originală atunci când face din arhetip un veritabil instrument operațional și cu precisă valoare explicativă În descifrarea universului creațiilor spirituale arhaice. De nenumărate ori, Eliade a remarcat În opera sa că năzuința spre arhetip trădează „nostalgia originilor” dorința repetării evenimentelor primordiale de către oamenii societăților tradiționale. Nu putem discuta despre arhetipuri fără a-l aminti pe C.G.Jung, autor al unei teorii
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]